Adrenalina la pachet
Daca m-am ales cu niste certitudini dupa calatoria in Romania, acelea se refera la pilotii de avion ai Air France care nu stiu sa aterizeze un avion si mai mult, cand vremea este absolut impecabila, sînt adeptii unor caderi in gol in timpul decolarii de mai mare frumusetea. Putine companii si zboruri aeriene m-au putut obosi atat de mult ca baietii astia de pe malul Sennei. La un moment dat, pe deasupra Groenlandei ajunsesem sa stau cu paharul in mana, satul de stropii care îmi sareau pe pantalon si pe tricou. Doar vechimea in ale zborurilor si gandul ca am o asigurare de viata destul de misto m-au facut sa nu ma ridic de pe scaun sa-l strang de gat pe pilot. Aveam impresia uneori ca merg cu RATA de la tara prin drumuri cu hartoape.
Dar nu era doar vina lui. Montrealul are un culoar de zbor extrem de nashpa cu niste intoarceri de pe o aripa pe alta de mai mare dragul. Adica avionul trebuiea sa se aseze pe pista si el inca era aplecat pe o aripa fiind in plina actiune de luat curba. Chiar ajunsesem sa pun pariu cu mine insumi ca vom agata ceva cu aripa. N-a fost cazul.
Ajuns acasa, am observat ca ma astepta un teanc de ziare. Abonamentul mi se terminase exact cand am plecat in vacanta si nu l-am reinnoit. Si nici nu i-am anuntat pe baietii care mi-l livreaza ca plec, ca sa mi-l opreasca, chestie logica daca stai si te gandesti ca nu mai eram abonat. Cu toate astea, ziarul a continuat sa vina, si acum am de citit inca vreo luna sa vad ce s-a intamplat in lipsa mea.
Si una din chestiile care s-au intamplat, a fost ca nu’s ce locuitori dintr-un cartier al Montrealului au castigat in instanta dreptul de a nu mai fi survolati de avioanele de la Pierre Trudeau (Otopeniul Montrealului) dupa ora 20h00. Drept pentru care culoarul de zbor de decolare si aterizare a fost modificat, ajungandu-se ca pilotii sa fie nevoiti sa faca manevre riscante exact in timpul decolatului si aterizatului, adica cand avionul zboara cu 300 si ceva la ora. Pana si ziaristii ziceau ca viata pasagerilor este pusa in pericol real, ca in afara de pilotii Air Canada si WestJet – companii aeriene canadiene – putini piloti sînt capabili sa execute fara emotii manevrele astea.
Deci, eu v-am informat! Daca veniti la Montreal si aterizati dupa ora 20h00, sper ca stiti o rugaciune buna. Ca o veti spune, asta-i sigur!
Calator in zori
Azi la ora 4h30 dimineata eram deja in picioare gata de plecare catre aeroport de unde am zburat spre Vancouver. Spre stupoarea mea, accesul la internet la aeroportul din Montreal e restrictionat si e pe bani. Ca sa vezi nesimtire, sa-mi ceara ei bani sa postez ceva pe blog! Asa ca, in calitate de roman falnic obisnuit cu chestiile gratuite, n-am mai postat nimic.
Aeroportul foarte aglomerat pt un mijloc de saptamana la ora 6h00 dimineata, m-a intampinat cu niste agenti de paza somnorosi care m-au pus sa ma descalt si alte alea care le pateste calatoru’ pe taramurile americano-canadiene. Numai ca neavand fata de arab, nu m-au dezbracat pana la chiloti ca pe gagiul din fata mea. Cred ca nu apucasera sa-si bea cafeaua.
Am asteptat la avion vreo ora jumate, ca m-a pus naiba sa-mi fac check-in pe internet si am rezolvat formalitatile cu jumate de ora mai repede. Cum n-am avut internet, am furgasit un ziar si mi-am omorat timpul alaturi de o cana de cafea de 30 cm inaltime, care m-a tinut pana la Vancouver, unde soferul de taxi m-a intrebat in ce limba scrie pe ea. Soferul era indian, d-ala meserias cu turban albastru. Dar ajung la el mai incolo.
Avantajele dezastrului din Terminalul 5
Tare e internetul asta, dom’le! Tocmai i-am facut check-in online la British Airways unei cunostinte care se intoarce in Romania. Check-in-ul se deschidea la 21h40 iar eu la 21h41 deja alesesem locurile in avion. Cele mai bune posibil!
Acum imi explic de ce acum ceva timp cand a plecat maica-mea de la mine, am luat o semi-teapa cu Air Canada/Lufthansa. Am ajuns in aeroport si spre stupoarea noastra, am primit informatia ca nu îi pot da loc in avion, pt ca mai intai erau tratati cei care isi facusera check-in online. Adica trei sferturi si juma’ de avion. Si am asteptat vreo ora ca sa îi dea un loc undeva in spate pe ultimul rand sau ceva.
Tura asta avand deja experienta, am ales locuri faine pt cunostinta mea. Insa partea nasoala abia urmeaza, ca va tranzita Terminalul 5 in Londra. Deci e clar ca sansele de ratacire a bagajelor sunt undeva la 80% asa ca i-am spus sa nu se panice si sa se duca frumos la Bucuresti la biroul BA de la sosiri sa competeze forumularele alea si le va primi acasa.
Un avion plin de nudisti
Operatorul german OssiUrlaub intentioneaza sa ofere pachete de voiaj speciale nudistilor, incepand cu vara 2008. In pachet va fi inclus un zbor special, in care pasagerii, odata ajunsi la bord se pot dezbraca si zbura complet goi. Zborul care e programat in iulie 2008, va transporta 50 de nudisti catre insula Usedom din Marea Balticii care beneficiaza de plaje naturiste. Biletele costa 500 euro si plecarea se va face din Erfurt, un oras din fosta RDG. Pana acum s-au inscris francezi, germani si japonezi.
Operatorul a anuntat ca daca acest pachet de voiaj va fi un succes, va introduce aceste zboruri pe o baza regulata. Operatorul a tinut sa precizeze in comunicatul remis presei ca stewardesele si pilotii isi vor pastra hainele pe ei tot timpul zborului. Ca sa nu existe nici un fel de probleme.
Comunicatii mobile in avion
[dailymotion id=x3v34n]
Video demonstrativ al sistemului
British Airways sunt labari
Maica-mea e in vizita la mine daca nu stiati. Si chiar daca stiati, asta nu schimba cu nimic lucrurile. Important e ca are un bilet de avion deja platit la British Airways cu data de intoarcere 8 decembrie. Am incercat sa schimb data de intoarcere, asa ca am apelat agenta mea de voiaj, o gagica mexicana foarte hot. Tipa are o gramada de relatii in lumea turismului asa ca am rugat-o sa se ocupe. I-am transmis biletul electronic al British Airways si mi-am vazut de treaba.
Azi Consuello ma suna. Consuello e mexicana mea. Asta e cam o zecime din numele ei. N-am retinut niciodata mai incolo de primele trei nume – cred ca e Consuello Guttierez Bonilla si inca vreo 7 chestii dupa – dar in schimb am retinut cum arata. Ceea ce, dupa parerea mea, e mult mai important. Ei bine, Consuello ma suna azi sa-mi spuna ca British nu vor sa vorbeasca cu ea, si ca vor sa vorbeasca direct cu maica-mea. Está grave, Consuello? Nu, zice ea, doar ca British au o regula legata de securitatea informatiilor dupa evenimentele de la Londra si o aplica pana la limita stupiditatii.
Pun mana si sun la un numar cu 1-800 unde-mi raspunde o voce blonda. Le explic ce si cum si vocea ma paseaza la un agent. Care imi cere sa vorbeasca cu maica-mea pt ca numai ea are dreptul sa schimbe data. But mister agent she doesn’t speak English! Nu-i problema ca ne intelegem noi. Ma gandesc, asta-i culmea securitatii informatiilor – sa vrei sa vorbesti personal cu clientul chiar daca el poate vorbi o boaba in limba ta.
Am trecut-o pe maica-mea la telefon, avand grija sa dau pe speaker. Iar eu m-am asezat la masa cu o carioca si 5 coli de hartie. Cand punea ala o intrebare, scriam repede raspunsul in engleza fonetica si maica-mea se chinuia sa-i citeasca agentului lu’ peste raspunsul. Dupa cinci intrebari si cinci raspunsuri chinuite s-a gandit sa ne spuna ca doar agentul din Romania prin care am luat biletul poate schimba data.
Asa ca am ajuns la concluzia ca British Airways sunt niste labari si ca n-o sa mai zbor niciodata cu ei. Iar ei vor plange in pumni de ciuda ca nu mai zbor eu cu ei.
