Acum ca Barack Obama a castigat cursa pentru Casa Alba, oare ar trebui sa-i schimbe numele în Baracka Alba?
Cand Barack Obama a fost ales în fruntea revistei Harvard Law Review, în 1990, era primul negru care a ajuns la conducerea prestigioasei reviste a facultatii de drept de la Harvard. Ori, contrar asteptarilor studentilor si juristilor de culoare, care se asteptau sa fie favorizati, Obama s-a tinut departe de discriminarea inversa. Si-a facut un tel din a-si alege colaboratorii pe baza competentelor lori fara sa priveasca culoarea pielii.
Acest lucru lasa sa se întrevada actiunile viitorului locatar al Casei Albe care va plasa meritul si competenta deasupra oricarei consideratii atunci cand îsi va alege colaboratorii, si ca va sti sa colaboreze cu adversarii lui de ieri. Drept pentru care, eu personal ma astept ca în anturajul si echipa lui Obama sa ajunga un numar impresionant de personalitati recunoscute în domeniul lor.
Este Obama, un nou Kennedy, asa cum îl vede presa si chiar publicul larg? Ideea este oarecum deplasata caci cei doi oameni n-au nimic comun în afara de tinerete, talentul oratoric si charmul personal. A, si faptul ca fiecare a fost “primul” la vremea lui: JFK a fost primul catolic iar Obama primul afro-american care ajunge presedinte.
Doar forta mitului lui Kennedy, un mit alimentat de moartea sa tragica, explica faptul ca Obama a tinut sa se prezinte ca urmasul sau (drept pentru care a tinut acel discurs la Berlin în fata a 200 mii de oameni), caci daca e s-o zicem p-aia dreapta, scurtul bilant al lui Kennedy nu are nimic grandios în el.
A prezidat invazia dezastruasa în Golful Porcilor, cand a încercat sa-l rastoarne pe Fidel Castro si începutul razboiului în Vietnam. Tot sub presedentia lui JFK, CIA s-a amestecat într-o lovitura de stat exact în Irak, deschizandu-i drumul partidului Baas al lui Saddam Hussein! Hussein, ca în Barack Hussein Obama! Ironic, nu?
Dar gafa cea mai mare a lui JFK a fost experienta sa cu Nikita Hrusciov, experienta din care Barack Obama ar trebui sa traga învatamintele de rigoare, ca tot a zis el ca vrea sa se aseze la masa negocierilor cu presedintele iranian Ahmadinedjad fara conditii prealabile. În ciuda sfaturilor consilierilor sai, Kennedy a tinut în mod naiv sa îl întalneasca pe Hrusciov fata în fata, fara sa pregateasca terenul. Întalnirea din iunie 1961 la Viena a fost o catastrofa totala pentru tanarul presedinte american. în fata unui Hrusciov agresiv si brutal, elegantul Kennedy s-a trezit cu mainile legate. Hrusciov s-a întors la el acasa batandu-se cu caramida în piept ca liderul “Lumii libere” e un tanc, un trist si un slab si ca drept urmare a ridicat Zidul Berlinului si în anul urmator a instalat rachete nucleare în Cuba.
Nici pe plan intern Kennedy n-a facut prea multe, caci desi a încurajat miscarea pentru drepturi civile condusa de Martin Luther King, abia succesorul sau Lyndon B. Johnson, a promulgat sfarsitul segregarii rasiale în 1964.
Am citit chiar ca unii o vad pe Michelle Obama urmasa directa a lui Jackie Kennedy! Absolut ridicol! Prima este o avocata si militanta convinsa, care se exprima cu familiaritate si chiar la limita vulgaritatii, fara sa se jeneze sa pomeneasca de sosetele murdare ale sotului sau si vorbind cu «y’a know» exact ca o negresa de pe strada – ca referinta este emisiunea lui Jay Leno – pe cand Jackie a fost o rafinata cu gust pentru lux si total neinteresata de politica. Si nici macar la prezenta fizica nu seamana, caci Michelle Obama e o lunganca de 1.80 si corp atletic pe cand Jackie era de o statura fina si delicata.
În concluzie, nu astept de la Obama sa fie un nou JFK. Astept de la el sa fie un nou Bill Clinton, care sa stearga deficitul urias lasat de Bush si sa dea cu matura dupa republicani. Daca reuseste macar pe jumatate sa repare daunele lasate de actualul presedinte, atunci schimbarea propusa de el va deveni realitate!
