Dupa ce am încercat mai multe teme de magazin pentru WordPress am ajuns la concluzia ca nici una nu functioneaza ca o tema simpla si clara de blog. Asa ca m-am întors de unde am plecat, la o tema clara si functionala, care sa nu-mi dea bube în WP 2.7 si mai ales o tema care sa-mi permita sa scriu de oriunde ma aflu. Caci tema de magazin cerea un tag “featured” pentru articolele noi, care sa le permita sa apara deasupra celorlalte. Plus ca pot scrie articole mai scurte, fara teama ca nu am alea 200 de cuvinte care sa-mi umple caseta de “featured”. Ma rog, tehnicalitati!
Si daca tot am ajuns aici, am instalat si un plugin de mobil care sa permita afisarea blogului în conditii foarte bune atat pe telefoane mobile cat si pe iPhone sau iPod. În concluzie, nu mai este necesara folosirea adresei de pe wirenode.com
Cam astea ar fi. Sper sa nu mai schimb tema cel putin un an!
Am iesit din lift destul de adormit dar nerabdator sa ajung în biroul meu pentru a-mi savura cafeaua. Am trecut de punctele de control, am ajuns în birou si m-am asezat pe scaun cu un oftat de relaxare. Moment în care mi-au cazut ochii pe o sacosica mica de hartie care ma astepta langa ecranul calculatorului. Daca v-ati uitat pe geam, probabil ati observat ca-i iarna si se apropie Craciunul, asa ca mi-am închipuit ca e un cadou din partea firmei. Asa cum se practica prin toate birourile. Fie un card cadou, fie un abonament la vreo sala de sport la teatru ori altceva.
Nerabdator si curios ca un copil mi-am bagat nasul în sacosica sa vad ce-am primit. Si mi-a stat inima. Caci frumos împachetate în hartie creponata erau doua bilete de avion dus-întos pana la Palm Beach în Florida împreuna cu un voucher de hotel valabil pentru sapte zile. M-am trezit brusc, nu stiu cum sa va explic! Pe fata mi s-a întins un zambet din ala pe care nu ti-l poti sterge nici daca afli ca ti-a murit cineva drag. Cu biletele într-o mana m-am lasat usor pe spatarul scaunului, am luat o înghititura lunga de cafea fierbinte si am vazut-o!
Florida! Palm Beach! Plaja aurie cu valurile inspumate, fete în bikini care joaca volei si-mi fac din mana, soarele cald care-mi soate frigul din oase. Un sezlong alaturi de o bere rece. Poate voi merge si la scufundari acvatice si vizite ghidate la recife de corali, voi înota uneori din placere si alteori ca sa scap de rechini, voi bea fara numar la barurile de pe plaja si voi petrece clipe minunate la focurile de tabara. Poate voi încerca si un pic de surfing, îmi voi închiria patine cu rotile si ma voi plimba pe sub palmieri admirand în trecere funduletele obraznice ale adolescentelor aflate în vacanta, voi iesi seara cu sotia la restaurant si vom petrece clipe de neuitat la …
O bataie usoara în usa ma trezeste din reverie. E secretara departamentului :
- Da?
- Scuza-ma, cred ca am lasat aici din greseala o sacosica mica. As putea-o avea înapoi? Am confundat biroul!!
Sper ca n-o sa va uimesc prea tare cand o sa va spun ca Montrealul pare sa fie gaoaza lumii în materie de internet wireless gratuit. În conditiile în care Vancouver si Toronto au puncte de acces gratuite de la hoteluri pana la aeroporturi, Montreal se încapataneaza sa ceara bani pentru ceva ce ar trebui de acum sa fie un mod de viata. Dar sa zicem ca nu e posibil sa existe wireless decat în centru. Ei bine, la km 0 din Centre Ville unde cu onoare îmi desfasor activitatea, nu exista nici un punct de acces gratuit.
Starbucks este recunoscut ca fiind un lant de cafenele care ofera pe langa o cafea fierbinte si un acces la web. Luna trecuta am vazut un anunt în vitrina lor, cum ca de acum înainte accesul se plateste. dar asta a fost luna trecuta. Azi, nici urma de retea. I-am întrebat ce s-a întamplat si chelnerita mi-a spus ca de cand e pe bani, nici un client nu mai vrea sa se cupleze la net. Asa ca reteaua nu-si mai justifica existenta. Out!
Tot în centru sînt o gramada de hoteluri, magazine, baruri, etc. Nu ma întelegeti gresit, retele sînt peste tot, ba chiar se încaleca unele peste altele, însa toate sînt protejate. Si daca tot am ajuns aici o sa va spun ca inclusiv reteaua din aeroportul din Montreal e protejata si trebuie decartati niscaiva coco pentru folosire. Asta desi la Otopeni am intrat fara probleme pe net de pe laptop.
Si bineinteles ca americanii sînt mult în fata. City of Oklahoma tocmai a dat internet wireless la tot orasul si streaming live pentru politia lor. Macar aia înteleg de ce platesc taxe. Exact ca si în Romania, eu înca nu vad nici un beneficiu personal din taxele pe care le platesc. Un CEC retur ca în Alberta, un internet gratis ca în SUA, un acces gratuit la muzee ca la Londra, sosele ca-n palma cum sînt în Ontario, infrastructura noua ca în British Columbia sau orice altceva. Nimic!
Cafeina.ro a împlinit astazi un anisor. Multumesc lui Edi pentru ajutorul dat în înscrierea domeniului si lui Abaddon pentru ca scrie mereu neobosit si mai tine lumina aprinsa cand nu-s acasa. Lui Aschiuta pentru corecturi si sesizari si voua celorlalti pentru ca-mi suportati aberatiile.
Now back to business!
Ca primesc spam în mod regulat de la Neogen, v-am mai spus. Si eu si altii. Ca i-au copiat pe cei de la LinkedIn, v-am mai spus. Si eu si altii. Dar ca Neogen si-a deschis larg baza de date de pe Colegi.ro catre toate serviciile de dating virtual, spammeri si catre siteurile de hackeri si de tras tepe n-ati stiut. Dar v-o spun eu acum.
Zilele trecute, mi-am verificat adresa de mail cu care sînt înscris pe Neogen.ro si pe care, din cauza lor, n-o mai verific decat din an în Pasti. Spre surpriza mea, aveam niste înstiintari de mesaje de la niste useri cu nume oarecare (roselove, susan, etc). Nu stiu daca stiti – si daca nu stiti n-ati pierdut nimic – dar Neogen nu te anunta ca “Popescu ti-a trimis un mail” ca sa stii si tu despre cine e vorba, asa cum facea vechiul Colegi.ro. Nu, ei te anunta “userul cxsr455 ti-a trimis un mesaj“. Am intrat sa vad mesajul, de unde sa stiu eu ca Neogen au ajuns de-a dreptul penibili cu serviciul lor?
Ei, mesajele le puteti admira mai jos. Click pentru marire. Unul din mailuri e celebra scrisoare nigeriana, numai ca acum scrisoarea se refera la milioane din Coasta de Fildes. Important e ca e tot Africa!
Deci eu m-am saturat de Neogen. Mi-am sters contul de la ei – nu înainte de a-i anunta pe contactele mele ca ma pot gasi pe LinkedIn – dar pun pariu ca tot voi primi mesaje din astea bizare. Însa pentru mine e clar ca cu astia n-ai ce discuta. Pacat ca ala care a inventat Colegi.ro a vandut afacerea, ca prin siteul asta chiar mi-am descoperit niste vechi colegi. Dar aia a fost demult!
PS Ca uitai sa va spun: traducerea automata în romana de la Google sucks big time!
Sambata la 7h30 strazile din centrul Montrealului sînt pustii. Doar cate un grabit din loc în loc. În rest doar vantul muta de colo colo niste ziare si hartii. Orasul este de-a dreptul deprimant cu cladirile lui cenusii în lumina neclara a diminetii. La minus zece grade, totul pare întepenit în timp. E o atmosfera ca în « Thirteen Monkeys » cu Bruce Willis si Brad Pitt. Pe peretele mall-ului de vis-a-vis doi muncitori într-o nacela se chinuie întepeniti de frig sa monteze un banner imens cu Mos Craciun. Vantul însa le face munca grea, umfland afisul ca pe o panza de vapor. Mai la stanga, pe un ecran imens ramas aprins de noaptea trecuta se deruleaza imagini de vis din « Spargatorul de nuci » de Tchaikovsky. Un spectacol care merita vazut în preajma sarbatorilor.
O iau agale catre blocul turn în care îmi am biroul, înjurand în gand capitalismul care spune ca vacanta de Craciun trebuie acoperita din orele suplimentare. În mana, cafeaua de la Starbucks ma frige. Am uitat sa mai cer un pahar asa ca tin paharul într-un echilibru precar, cu doua degete încercand sa nu ma frig. Depun eforturi mari sa ma trezesc însa pleoapele ma înteapa. Stiu ca voi fi eficient abia pe la zece dimineata, însa nu-mi pasa. Azi sînt singur pe etaj.
Traversez Place des Artes si ma uit înspre Saint-Urbain. Nu mai putin de treizeci de masini de politie sînt aliniate cuminti la bordura. Am uitat ca azi e parada de Craciun. Nu vad nici un car alegoric, ceea ce înseamna ca anul asta Place des Artes e locul de final al paradei si nu cel de plecare ca anul trecut. Motivele sînt legate de noul Cartier des Spectacles care se ridica în dreapta Place des Artes. Vreo zece cladiri vechi au fost facute una cu pamantul si resturile urmeaza sa fie îndepartate pentru a face loc noii sali de spectacole si promenadei. Ruinele ma fac sa ma întreb daca asa arata Londra dupa bombardament.
Urc în biroul meu de la etajul 15. Pe drum trebuie sa trec prin sapte puncte de acces cu cartela. Pana si liftul functioneaza cu cartela. Tehnologia ne domina vietile. Din castile iPodului se revarsa muzica lui Garou. Ne me parlez plus d’elle/ J’ai besoin d’oublier/ Tous ce qui me rappelle/ Qu’un jour là été/ Ne me parlez plus d’elle/Je ne veux pas savoir/ Prés de qui chaque soir/ Elle ouvre grand ses ailes.Garou e favoritul meu dintre cantaretii chebecosi. Piesele lui ma ung pe suflet si versurile sînt atat de perfecte ca parca le-am scris eu. Stiu, iarna sînt sentimental.
Biroul e scufundat în întuneric. Îmi place asa. Merge cu atmosfera generala. Deschid calculatorul, potrivesc volumul la iPod si ma pregatesc sa modelizez afurisita de structura. Dar mai înainte, voi scrie despre cum e sambata dimineata la 7h30 în centrul Montrealului unde strazile sînt pustii.
Va înselati amarnic dragi cafeinomani, daca credeti ca actuala criza financiara nu ne va atinge pe fiecare dintre noi. Recesiunea ne sufla’n ceafa si suflul ei ar trebui sa ne dea oaresce fiori. Inconstienta unor persoane particulare care declarau pana nu demult ca Romania nu va fi afectata pentru ca se afla în afara circuitului economic mondial si a unor oficiali din guvern care se bateau cu caramida în piept ca Romania are exces de lichiditati sînt deja istorie. Primii au fost trimis acasa în somaj, iar ceilalti se dau cu curu’ de pamant sa gaseasca solutii de finantare în conditiile în care toate tarile din jurul Romaniei stau deja cu mana întinsa la Fondul Monetar International. De aici pana la impunerea unor conditii mult mai stricte, gen ridicarea TVA, nu mai e decat un pas. Pe care oricare din partidele care vor ajunge sa guverneze va fi nevoit sa-l faca. Nu-i alta cale!
În Canada lucrurile par a sta mult mai bine, dar realitatea e înfricosatoare. Daca cei trei mari constructori americani nu vor obtine finantare de la Congres, Ontario va fi pusa pe chituci si va intra oficial în recesiune, cu o rata a somajului nemaiîntalinita de la al doilea razboi mondial încoace. În conditiile în care principala provincie furnizoare de lichiditati la trezoreria federala – am numit aici Alberta – începe sa gafaie profund din cauza scaderii pretului la petrol pe piata mondiala, celelalte provincii nu prea vor mai avea de unde sa primeasca bani de la federal. Daca British Columbia si Ontario se vor adauga Quebecului care a stat mereu cu mana întinsa la Ottawa, se anunta nori negri pentru Canada.
Si pe plan mult mai apropiat de noi încep sa se întample chestii. Azi am vorbit cu un amic care si-a pierdut job-ul. Lucra ca tehnician la una din cele mai mari firme de inginerie din Montreal si era pe un proiect al Petro Canada care a fost amanat pe termen nedeterminat – urmarea a fost ca toata echipa de inginerie, de la desenatori la sefi de proiect au fost pusi pe liber. Gagiul era cam îngrijorat în ce priveste perspectivele din industria petroliera si cam pesimist în privinta sanselor de ramanere în domeniu.
În Toronto, un prieten cu salariu ametitor – are MBA la McGill si o gramada de experienta – se simte si el amenintat de caderea industriei auto. De altfel mi-a spus ca acceptarea de catre Congres a planului de salvare a celor trei giganti americani a devenit o chestiune personala pt el. Daca planul e respins de Congres – si se pare ca a fost – pentru el începe numaratoarea inversa.
Tin legatura cu fostii colegi de pe unde am lucrat aud ca peste tot e la fel. În Romania companiile de constructii au început sa-si trimita oamenii în somaj, investitiile s-au cam oprit asa cum am prevazut într-un articol de asta vara si în general nu-i bine!
Daca credeti ca lucrati în domenii care nu vor fi afectate – medicina, asigurari, avocatura sau IT – e cazul sa va reveniti. Aseara medicul veterinar al lui Betty îmi spunea ca chebecii au început sa amane operatiile animalelor lor din cauze financiare. Medicii dentisti se confrunta cu retrageri ale clientilor, asigurarile au devenit mai scumpe ca riscul e mare si singurii care beneficiaza de ceea ce se întampla sînt oamenii cu bani cash. Care pot cumpara imobiliare ieftine, masini ieftine, vacante ieftine, etc.
Daca faceti parte dintre aia, bravo voua! Daca nu, atasati-va centurile de siguranta ca o sa ne cam zguduie. Nu mult, cam pana anul viitor prin toamna. Dupa aia ar trebui s-o luam în sus pe panta redresarii economiei.
Se discuta în blogosfera despre feed partial sau întreg. Adica daca abonatii la un blog sa aiba posibilitatea sa primeasca pe mail sau in RSS Reader textul articolului întreg sau doar primele cinci linii. Unii sînt pentru, altii contra. Cum discutia asta e la moda, ma bag si eu în vorba neîntrebat. Anyway, parerea mea conteaza mai putin, d-aia am sa v-o ofer fara sa mi-o cereti!
În ce ma priveste dau feedul întreg de foarte mult timp pentru ca sînt adeptul vorbeiu din popor “ce tie nu-ti place, altuia nu-i face”. Din pacate unii bloggeri gen Cabral, Comanescu, Fulgerica sau Groparu m-au pierdut de abonat pentru ca mi-e lene si nu am timp sa mai intru pe blogul lor sa citesc articolul întreg. Mie îmi ia exact 30 de secunde sa-mi încarc Readerul cu noi postari. Apoi le citesc din mers. Daca nu sînt întregi, asa raman. Sorry!
Singurul pe care înca-l onorez cu prezenta-mi pe blogul lui e Contrasens. Dar si pe la el am început sa trec din ce în ce mai rar, din acelasi motiv. Nu mai am timp sa dau click sa citesc articolul.
Ce conteaza daca cineva te citeste online sau offline? Vorba e, te citeste? Atunci poti sa-i atingi cu reclama, daca asta e într-adevar motivul. Eu am bagat de seama ca s-a marit numarul de abonati la mine pe blog de cand ofer text full.
No, am încarcat Readerul si m-am carat. Va salut!
