Administratorul
Mihaela, o tanara de 24 de ani, locuieste în Bucuresti în zona Drumul Taberei. Singura la parinti, odata cu mutarea ei în Bucuresti a închiriat un apartament de la o matusa. Blocul, destul de vechi, este populat cu oameni în varsta si dominat de un administrator de bloc cu apucaturi totalitare.
Închirierea apartamentului n-a fost usoara. A trebuit sa-i comunice matusii data la care ia salariul, precum si suma salariului. Altfel matusa nu i-ar fi închiriat apartamentul. A trebuit sa vina cu fluturasul de salariu în sprijinul afirmatiilor ei, precum si o adeverinta de serviciu. Mihaela si-a spus ca probabil în cazul matusii functioneaza principiul frate – frate, dar branza e pe bani!, a ridicat din umeri si si-a vazut de viata.
Dupa prima luna, în perioada cand se plateau întretinerile s-a trezit cu administratorul în casa. La propriu! Femeie singura fiind, s-a speriat. Nici macar nu-l cunostea si pana sa puna mana pe o matura, respectivul, pe un ton obisnuit sa ordone, i-a spus cine este si i-a cerut banii de întretinere. Socata, a luat portofelul din poseta si i-a întins banii. Nu si-a mai amintit daca a primit sau nu chitanta.
Începand din acea seara si-a închis usa de fiecare data. Dupa doua saptamani, într-o alta seara, Mihaela vazut clanta usii miscandu-se. Usa era încuiata, însa speriata puse mana pe un cutit si spre surpriza ei auzi o cheie în usa. Era acelasi administrator!! Care venise sa-i spuna ceva despre fondul de rulment si vopsirea scarilor.
În pragul unei crize de nervi, îsi suna matusa. Si afla ca administratorul ala e tartor absolut în bloc. Ca nimeni nu poate închiria vreun apartament pe scara, daca nu faca dovada solvabilitatii lui la întretinere. Ca ea, matusa, este informata regulat cu cine vine Mihaela acasa, cand vine si mai ales daca îsi pastreaza casa în curatenie. Nefiind sigura ca a înteles bine, Mihaela îi ceru matusii sa explice ultima afirmatie. Asa afla ca în lipsa ei, administratorul îi intra în casa sa verifice daca pastreaza casa în ordine sau în dezordine.
A doua zi, Mihaela si-a schimbat încuietorile la usa si dupa o saptamana s-a mutat. N-am înteles nici pana în ziua de azi de ce nu a depus o plangere împotriva administratorului pentru violare de domiciliu!
Capitala plictiselii
În ultima seara înainte sa plec din Romania, m-am întalnit cu o cunostinta in Centrul Vechi al Bucurestilor la restaurantul St. Georges. Pentru ca am ajuns prea devreme la întalnire, m-am gandit ca n-ar strica sa vizitez Lipscaniul si stradutele laturalnice, eu fiind pasionat de istorie, arhitectura veche si literatura romaneasca legata de aceasta istorie a Bucurestiului. Mare, mare greseala!
Pentru cei care n-au mai trecut de mult pe acolo, aflati domniile voastre ca o companie spaniola s-a apucat sa dezgroape mortii sub denumirea de “refacerea sistemului de canalizare“. Ce am vazut acolo seamana foarte mult cu ce a vazut Abaddon la Sfantu’ Gheorghe. Practic onorata companie spaniola care a castigat contractul, a sapat ditamai santurile pe care le-a lasat apoi in plata domnului. Iar chiriasii sau proprietarii din Centrul Vechi nu pot face altceva decat sa ameninte Primaria Bucurestiului cu chestii juridice. Cum la primarie a venit nenea doctoru’, contractele sînt oprite si luate la lupa pentru a se mai plati doua trei polite pe cat posibil. Drept pentru care toate lucrarile de “consolidare si refacere” sînt oprite. Este absolut uimitor cat de repede se adapteaza companiile straine mentalitatilor romanesti. Si stiti de ce? Pentru ca doar asa pot încasa zeci de milioane comisioane si pot avea cifre de afaceri de se sparie gandu’ cum zicea Nica a lui Stefan a Petrii. Îl stiti voi, ala din Humulesti care împusca ciorile pe turla bisericii si care a ajuns subiect la bacalaureat.
Nu va pot descrie praful si mizeria care domnesc in centrul vechi al Bucurestiului. Nici nu pot întelege cum mai pot anumite firme sa-si desfasoare activitatea. Sapaturile sînt atat de adanci si de largi, încat unele strazi sînt închise accesului iar pe altele se umbla pe platforme de lemn suspendate pe deasupra santurilor. Fotografia de mai sus este doar o imagine palida a realitatii (si nu-i facuta de mine, ci de un strain care a vizitat Romania, iaca cliseu, sic!). La ora cand am trecut pe acolo nu era nici un muncitor prezent, chestie logica din moment ce era opt seara.
În doar cinci minute, pantofii sport pe care-i ferisem cu grija de murdarie pe timpul sederii in Romania, s-au facut de comando. Cladirile dezolante, foarte putine renovate, întareau aspectul de tiganeala si saracie totala. Si asta cu toate vitrinele magazinelor care au avut nefericirea sa se afle în zona.
In Europa si nu doar acolo, centrul vechi al unui oras este inima turistica. Cati turisti sînt in perimetrul King Cross, National Gallery, Westminster Abbey din Londra? Cati sînt in Viena? Dar in Budapesta, langa Biserica lui Mattias sau Basilica lui Stefan? Dar pe Acropole? În Piata Rosie din Moscova?
La noi unde sa mearga? In perimetrul P-ta Romana – Unirii – Palatul Parlamentului? Ca sa vada ce? Aglomeratia de pe lume si reclame care de care mai tipatoare?
Renovarea centrului Bucurestiului ar trebui sa fie prioritatea numarul 1 pe agenda Bucurestiului daca vrea sa atraga turisti in defavoarea Transilvaniei de exemplu. Cat am fost vizitator in Bucuresti chiar m-am intrebat ce as vizita daca as fi strain. Palatul Parlamentului. Boon. Altceva? In afara de restaurante si cluburi. Muzeul de Arta? De istorie? Slabe rau. Gradina zoologica, nu. Biserici memorabile, nu. Centru istoric, nu. Parcuri de distractie, nu. Plimbare pe Dambovita…c’mon. Poate in Herastrau! Altceva? In afara de concerte cu vedete internationale pe care le poti vedea oricum în alta parte. Ce altceva mai poate face un turist in Bucuresti?
N-as vrea sa fiu înteles gresit. Imi place Romania. Dar Romania care-mi place, se afla in alta parte. In nici un caz in Bucuresti. Si este mare pacat, caci Bucurestiul a ramas ultima capitala a Europei în care un turist poate muri de plictiseala!
De-a bucuresteanu’
Ieri m-am dat in traficul din Bucuresti la ora de maxima aglomeratie cu un Renault Clio manual. Adica normal pt Romania, ca eu de cinci ani numai cu cutie automata circul. A fost fun de tot! Ca intr-un parc de distractii Six Flags.
Dupa ce am incercat sa merg ca omul politicos si educat, am vazut ca-i incurc pe multi. Drept pentru care eram claxonat mai tare decat ala cu lamaia din geam din fata mea. Chiar si doamne onorabile ma injurau, dar macar o faceau cu geamul inchis. Asa ca am luat-o din Vitan pana in Drumul Taberei, prin Unirii, 13 septembrie etc (deci cele mai aglomerate bulevarde), ca un bucurestean sadea. Benzi schimbate fara semnalizare, frane la mustata, galbene arse, razanturi cu autobuze, etc. M-am descurcat brici! Nu cred ca am facut mai mult de juma de ora, si asta pe la 17h00. Singura regula de care am tinut cont a fost “fereste fata“.
Dar “fereste fata” este regula de circulatie in Cairo sau Istambul. Din pacate comparabil cu Orientul a ajuns circulatia rutiera in Romania. Lumea se mira si da vina pe sosele sau lucrari pentru mortii de pe ele. In realitate e mentalitatea de vina. Tot ieri traversam o trecere de pietoni si de la 200 metri distanta ma claxona unul sa ma misc mai repede ca el venea cu 120 la ora si n-avea chef sa incetineasca. As fi putut ramane socat de asemenea atitudine, insa vacanta e scurta si n-am timp.
In recunoastere
Ca sa evit surprizele neplacute si timpul pierdut aiurea, v-as ruga pe voi, cititorii blogului, sa-mi oferiti cateva informatii/pareri:
1. Unde pot bea o cafea buna in Bucuresti? Nu McDonald’s and shit. O cafenea ca lumea, nu foarte scumpa care sa aiba un bun raport pret/calitate?
2. Unde pot gasi o lista cu punctele de acces la internet wireless in Bucuresti?
3. Ce restaurant mi-ati recomanda, pe acelasi principiu ca si cafeneaua de mai sus? Fara KFC si fast-food-uri. Si eventual sa fie unul in care oferta sa fie ceva mai mult decat “ciorba de vacuta cu perisoare si ceafa de porc la gratar“.
4. Cat mai costa taxiul in Bucale? Dar metroul?
5. Ce piese de teatru bune se joaca in Bucuresti la ora asta?
Uimiti-ma!
Cersetorul
Iarna lui 2004. Bucuresti. Ma indreptam cu niste prieteni spre Teatrul Foarte Mic, unde urma sa vedem o piesa de teatru cu Geanina Corondan si inca 3 insi – am uitat cum ii chema – dupa un autor francez. Ajung la o trecere de pietoni si asteptand sa se faca verde, mi se baga un cersetor in fata:
- Da-mi si mie ceva, boierule!
Ma uit la el, ma uit in stanga si in dreapta, fuleala de lume. Ma intreb de ce oare m-a ales tocmai pe mine? Par a avea bani la mine? Poate sunt imbracat mai altfel?
- Boierule, n-auzi, da-mi si mie zece mii!
Ma gandesc ca boierul din mine ar trebui poate sa-i dea, dar orasanul rasat e deranjat de cersetorie sub orice forma. Nu stiu cum sa scap de el, mi-e rusine sa-l imbrancesc desi s-a protapit la mai putin de un metru de mine. Zic, hai sa-l dau pe spate, sa-l surprind intr-un mod diferit, poate ma lasa in pace. Asa ca-i raspund din varful buzelor:
- Je m’excuse monsieur, mais je ne vous comprend pas!
N-ai masina 4×4? Nu circuli prin Bucuresti!
O stire despre o masura absolut imbecila pe care primaria Capitalei vrea sa o ia pentru a face fata deszapezirii Bucurestiului: Videanu vrea sa interzica circulatia prin oras a tuturor masinilor care nu au tractiune 4×4. Cei care incalca aceasta masura pot fi lasati fara permis.
Deci primaria Bucurestiului isi bate joc pe fata de proprii ei cetateni din taxele carora Videanu si alti incompententi ca el isi iau salariul. Nu au fost in stare sa deszapezeasca de joi pana azi, asa ca s-au gandit ei sa opreasca circulatia de tot in Bucuresti, aducand prejudicii de miliarde tuturor companiile carora angajatii le vor lipsi maine de la birou cu voie de la primarie. Si mai mult decat atat, primaria subliniaza ca numai smecherii cu SUV si tractiune integrala sa circule intr-un Bucuresti care nu mai este al nostru ci al lor, al nemernicilor care nu-si fac treaba cum trebuie.
