The end of capitalism as we know it

Iliescu a vazut bine cu toata miopia lui. Ce se întampla zilele astea la Washington este absolut halucinant. Este ca si cum as urmari un film în care conspirationistii se amesteca cu capitalistii tupeisti si politicienii smecheri cu pulimea, ca sa-l citam pe Nastase. Scandalul AIG este primul de amploare si risca sa faca zob imaginea imaculata pe care Obama si-a pastrat-o cu grija pana în ziua de azi. Luati-va niste floricele de porumb si un Pepsi si faceti-va comozi pana va povestesc toata tarasenia asa cum o vad eu, într-un limbaj cît mai popular, ca sa înteleaga toata lumea.

Scena 1

Gigantul AIG era în pragul falimentului si cum de buna lui sanatate financiara depinde în mare masura securitatea sistemului bancar american si poate chiar cel mondial, guvernul american a pompat în el 180 de miliarde. Imediat dupa ce AIG a încasat banii contra a 80% din actiunile sale a avut grija sa plateasca niste bonusuri si compensari în valoare de 170 de milioane de dolari, unui numar de 73 de angajati si fosti angajati. Din bani publici, cum ar veni.

Este practic de necrezut ca asemenea plati s-ar putea face fara stirea administratiei americane, recte Obama si secretarul trezoreriei Geithner. Mai ales ca, repet, în acest moment statul detine 80% din AIG. Totusi s-a mers pe sub masa si s-au platit aceste bonusuri. Presa americana a prins de veste, s-a scris în ziare si un adevarat tsunami mediatic s-a ridicat contra acestor plati facute unor directori care au dus AIG în faliment. Si total împotriva recomandarilor lui Obama de a se limita platile catre managerii de top.

Secretarul trezoreriei americane, Timmoty Geithner zice ca a prins de veste abia martea trecuta, printr-un subaltern si ca l-ar fi informat pe Obama a doua zi. Ïnsa în presa americana au aparut deja documente furnizate de niste baieti destepti, care arata ca Geithner stia de o luna ca aceste bonusuri urmau sa se plateasca si mai mult, ca ar fi ales sa mearga pe shestache sperand ca publicul american sa nu faca prea mare caz.. Numai ca publicul a luat în mana furcile si topoarele si sînt gata sa-i linseze atat pe directorii AIG cît si pe Geithner care face parte din administratia Obama.

Scena 2

Ultragiati si isterizati, senatorii si congresmanii americani l-au convocat în fata unei comisii pe Edward Liddy, seful suprem al AIG, pentru a da explicatii. Respectivul a venit blindat de hartii, care arata ca daca AIG nu ar fi platit aceste bonusuri, s-ar fi trezit cu o serie de litigii care l-ar fi dus automat în faliment. Pentru ca directorii aia care au luat banii, au facut-o în baza unor contracte beton.

Si acum începe actiunea!

Cînd congresmanii s-au uitat pe contracte, le-au cazut plombele. Baietii destepti din AIG semnasera niste clauze în care se scria negru pe alb ca indiferent ce arata contabilitatea AIG la momentul platii comisioanelor, acestea trebuiau platite, chiar daca compania ar fi avut pierderi colosale. Contractele erau semnate cu mult timp înainte ca AIG chiar sa fi avut pierderi imense. Ceea ce arata clar ca bubulii stiau  clar ca vine bulgarele.

Cînd congresmanii l-au întrebat pe Liddy “Va dati seama ca prin actiunea dvs. ati prejudiciat ajutoarele pe care AIG le-ar primi pentru salvarea companiei?”, Liddy a dat un raspuns absolut naucitor ‘’ Nu cred ca este în interesul dvs domnilor sa lasati AIG sa ajunga cu burta în sus (la faliment adica – n.r.). Pentru ca în acest caz, tocmai ati aruncat pe apa sâmbetei 180 de miliarde de dolari, plus imensele pierderi pe care caderea AIG ar atrage-o dupa ea’’ Dupa care a adaugat foarte sec spre stupoarea celor din sala ‘’Don’t give me this bullshit!’’

Bai, s-a facut o liniste în sala de nu se mai auzeau nici aparatele foto! Pe mine m-a busit rasul cînd mi-am dat seama ce misto i-a prins AIG cu degetele în usa atat Congresul american cît si administratia Obama. Liddy le-a zis în fata la cei din comisie ca se pot linge pe bot de banii investiti deja în companie.

Scena 3

Ïnca socati, membrii comisiei ies pe sala la o tigara (vorba vine) si la consultari. Si cum vorbeau ei asa a pus unul o întrebare care i-a facut pe toti sa-si scape tigarile. Ïntrebarea era super simpla: ‘’Bai, dar noi n-am introdus în bill-ul lui Obama, în pachetul de stimuli, o clauza care limita bonusurile la 100 de mii de dolari ? Cum de a trecut Liddy peste clauza asta?’’ Luat repede textul de la bill-ul semnat de Obama acu’ cateva saptamani si frunzarindu-l i-a lovit apoplexia. Desi clauza avusese unanimitate în Senat fiind acceptata atat de democrati cît si de republicani, pe drumul catre Camera Reprezentantilor, clauza s-a pierdut! Iar Obama se pare ca a promulgat legea fara sa vada ca articolul X care scria negru pe alb ca bonusurile sînt limitate la 100 de mii, a fost scos. A semnat si el ca primaru’, deh!

Pacat ca n-ati vazut furtuna mediatica care a izbucnit! Paranoia totala! Ala eu, ala eu, nimeni nu stia nimic! Camera Reprezentantilor zicea ca nu stie nimic de clauza asta, în timp ce toti senatorii îsi aduceau aminte ca au votat-o. Mai tarziu, spre seara senatorul democrat Chris Dodd, seful Comisiei Bancare a Senatului a recunoscut la CNN ca a modificat clauza de capul lui, fara sa se consulte cu colegii. Auziti zgomot de topoare ascutite pe piatra? Daca nu, poate-i cazul sa ciuliti urechile!

Va dati seama ce balamuc? Cum scria un jurnalist azi ‘’Dumnezeule, în ce tara traim de se poate pierde o clauza dintr-o lege pe drumul dintre Senat si Camera Reprezentantilor si NIMENI nu stie unde si cum a disparut’’?

Scena finala  – în acest timp, în cealalta parte a orasului…

…au aparut informatii ca Trezoreria americana pregateste un plan absolut monstruos. Un asa numit plan TALF (Term Asset-Backed Loan Facility – adica Facilitatea de Ïmprumut la Termen Garantat cu Bunuri) al lui Geithner prevede ca statul american sa dea nu mai putin de 2 trilioane de dolari unor investitori alesi ‘’cu grija’’ ca acestia sa cumpere diverse bunuri, proprietati, investitii ale bancilor ca apoi sa re-finanteze economia americana. Si acum lovitura de gratie: daca investitiile nu functioneaza, statul absoarbe TOATA PIERDEREA. Daca investitiile aduc profit, ‘’investitorii’’ retin TOT PROFITUL si statul nu ia nimic înapoi, decat împrumutul acordat. Scopul este ultra-cheap financing, acces la bani pentru tot omul de rand. O noua bula economica!

Cînd am citit asta, m-am cufurit pe mine, va rog sa ma credeti! Ce teoria conspiratie? Ce bubuli? Am realizat brusc ca daca e macar jumatate adevarat, tot scandalul AIG este de fapt praf în ochi pentru ca nimeni sa nu fie atent cum ni se pregateste tuturor pieirea. Doua trilioane de dolari, fara conditii? Doua TRILIOANE? O.M.F.G.!

Nici nu stiu daca exista atatia bani în lume. Ce-o sa faca imprimeria americana, o sa lucreze non stop la tiparit bancnote? Dolarul american o sa ajunga numai bun sa rulam o tigara în el dupa ce ne pierdem toti proprietatile în schema asta? Caci e greu de crezut ca asa ceva s-ar opri doar la SUA.

Ce prevad? Decapitarea lui Geithner din functia de sef al Trezoreriei americane, ceea ce va fi o lovitura de imagine contra lui Obama de mare pozna.

Final?

V-am spus ca tot ce se întampla de vreo saptamana este ca un film prost. Dar viata bate întotdeauna filmul asa ca nu putem decat sa speram ca economia se va regla în mod sanatos si nu vom fi nevoie sa-i facem respiratie gura la gura. Daca nu, capitalismul e ca porcul din porumb. Mort!

UPDATE : Ïn timp ce AIG este investigata pentru plata unor bonusuri de 170 de milioane de dolari, pe tacute a înaintat în instanta o actiune împotriva guvernului american în care cere plata a 300 de milioane de dolari, reprezentand retururi de taxe! Frisca de pe tort: AIG si-a dat în judecata proprietarul majoritar, care este chiar guvernul, folosindu-se chiar de banii pe care acesta i-a injectat în companie, pentru a-si recupera taxe de la stat!

Ïn ce tara din lumea asta, indiferent ce nume ar purta ea, ar fi posibil asa ceva? Libertatile astea sînt duse la extrem si uite la ce aberatii se poate ajunge!Si culmea e ca AIG are dreptul sa faca asa ceva.

”A.I.G. is effectively suing its majority owner, the government, which has an 80 percent stake and has poured nearly $200 billion into the insurer in a bid to avert its collapse and avoid troubling the global financial markets. The company is in effect asking for even more money, in the form of tax refunds. The suit also suggests that A.I.G. is spending taxpayer money to pursue its case, something it is legally entitled to do” zice New York Times