Lampioane chinezesti

Cînd ati stat ultima data la o coada lunga de doi km? Eu am facut-o aseara, cînd mi-am asteptat rabdator rândul la intrarea în Gradina Botanica din Montreal pentru a vedea festivalul lanternelor chinezesti din gradina chinezeasca. Ïn fiecare an, o noua tema orneaza din septembrie pâna la începutul lui noiembrie, cea mai faina gradina imperiala chinezeasca din Canada. Si stiu ce spun, le-am vazut pe toate.

Omor de lume, zeci de felinare si lanterne, figurine si vanzatori ambulanti. Am gasit de vânzare la magazinul de suveniruri inclusiv statui de ceramica, copie fidela la scara 1:1 a  soldatilor din armata de teracota gasita într-un mormânt din China. La doar 400 dolari bucata. Si aveau la vânzare inclusiv costume traditionale chinezesti de matase sau ce material o fi ala, din alea cum vedeti prin filmele cu karate ale anilor 70.

Una peste alta, a fost interesant.

Salvarea e la chinezi

Acum doi ani, var-miu si-a facut o casa în Bucuresti. De fapt nu si-a facut-o în Bucuresti ci pe undeva pe langa, spre platforma Magurele dupa sectorul lui Vanghelie. Zona era neamenajata cand a început el sa construiasca asa ca si-a obtinut toate avizele cand casa era deja gata, in stilul specific romanesc.

Cand l-am vizitat asta vara, am ramas surprins de numarul de case care aparusera pe langa el, toate în mijlocul unui camp, fara drum de acces, fara curent, fara nimic. Nici unul dintre proprietari nu putea intra cu masina lui pana în curtea casei si doar fericitii cu masini de teren puteau trage nadejde ca si-ar putea vedea masina pe fereastra. Toti ceilalti le lasau în drum, parcate una în spatele celeilalte pe marginea a ceea ce fusese odata un ogor, si apoi o luau la picior catre mult iubita vila.

La var-miu se ajunge prin curtea unui vecin. Om generos si bun la suflet, cand a cumparat terenul cu 4 euro pe mp, var-miu a considerat ca are prea mult asa ca si-a sunat un prieten si i-a vandut o bucata din teren. Prietenul si-a construit casa iesind cam cu 30% din terenul lui si ocupand cu constructia drumul de acces al lui var-miu. Care totusi era bucuros ca nu trebuie sa treaca prin sufrageria “prietenului” lui ca sa ajunga la el acasa, desi eu personal n-am vazut mare diferenta.

Asa ca acum viloiul lu’ var-miu e izolat din toate partile. L-am sfatuit sa-si ia un elicopter daca nu rezolva cazul, cunosc eu pe cineva la Bell Helicopter si si-l poate lua din Canada cu 50 mii de euro. Cred ca îl va costa mai putin decat toate tergiversarile si futaiurile cu justitia romana.

Dar var-miu e si un tip priceput la oameni. A venit din State cu un proiect de casa tip si constructorii au scos din proiect o casa taraneasca romaneasca. Ca-n bancul ala cu romanii care trebuiau sa faca un avion si ei, urmand planurile, au facut un tractor. Cand au fost întrebati cum dracu au reusit performanta asta, au raspuns simplu “L-am mai luat la pila!” Asa si constructorii lui var-miu: au facut ce stiau ei, nu ce li s-a dat sa faca. Cel mai mult mi-a placut la casa lui tencuiala de 4 cm grosime plasata peste stalpii si grinzile de lemn. în timp ce-mi beam berea în curtea lui, faceam pariuri cam în cat timp or sa-i cada toate în cap. El zicea ca în doi ani. Eu am zis ca într-o luna juma’. Tencuiala a cazut pana la urma într-o luna.

Asa ca var-miu a angajat o echipa de muncitori chinezi care umbla prin sate dupa lucru. Erau ajunsi în Romania ca lucratori la un complex imobiliar, dar dezvoltatorul daduse faliment, asa ca îsi cautau de lucru. Cu 4 mii de euro, var-miu si-a dat jos toata tencuiala, a refacut-o ca la carte, si-a facut terasa, scarile, si-a pavat curtea si si-a facut si o crama subterana. Mi-a spus ca înca n-a vazut romani care sa lucre ca chinezii aia. Repede si la obiect. Si pe bani putini. Era cel mai fericit om din lume!

Asa ca solutia e la îndemana. Vreti meeseriasi? Vorbiti cu echipele de chinezi de pe santierele romanesti. Imposibil sa nu va rezolve cumva!