Globurile de Aur

Ultima editie a Golden Globe care s-a desfasurat duminica seara, a fost una din singurele pe care am vazut-o în direct în ultimii sase ani. Si m-a interesat oarecum, daca iau în considerare ca am vazut marea majoritate a filmelor înscrise în competitie si o buna parte din serialele de televiziune nominalizate. Desi criticii vad acesta ceremonie ca un soi de prevestitoare a ceremoniei Oscar, realitatile din editiile precedente arata ca nu prea exista mare legatura. Acum cîtiva ani Brokeback Mountain a luat Globul în timp ce Oscarul a mers la Crash, apoi The Aviator a câstigat la Golden Globe în timp ce Million Dollar Baby a câstigat Oscarul. Similar pentru Atonement si No Country for Old Men ori Babel versus The Departed. Pe principiul asta m-as risca sa spun ca desi Avatar a luat Globul, Oscarul va merge în acest an la Inglorious Basterds. Sau cel putin asa mi-ar place sa se întâmple.

Spectacolul de prezentare de la Golden Globe a fost adesea jenant. Impresia mea a fost ca cel putin jumatate din câstigatori au fost luati prin surprindere, de parca ar fi fost invitati acolo ca spectatori si nu ca nominalizati. Drew Barrymore si Meryl Streep s-au bâlbâit la mare arta, din discursurile lor de peste trei minute, nefiind nimeni capabil sa retina ceva concret. Kudos pentru Cristoph Waltz, Robert Downey Jr si Sandra Bullock care chiar au avut ceva de spus si au spus-o într-un mod profesionist si amuzant. Restul au fost la furat.

Prezentatorii premiilor au fost alte nuci în pereti. Felicity Huffman din Desperate Housewifes a dat impresia ca este beata, în timp ce Ashton Kutchner parea ca si-a tras pe el un smoching în graba care din întâmplare îi ramasese mic. O alta actrita de care n-am auzit, a intrat pe scena cu o rochie cu trena de vreo doi metri si în momentul în care partenerul ei a calcat pe ea, l-a facut cu ou si cu otet în fata întregii lumi. Si nu, n-a fost nimic regizat, ala chiar a avut nefericirea sa se împiedice de rochia ei.

Ricky Gervais, prezentatorul ceremoniei a fost super-amuzant pe alocuri si super-plat în alte momente, în special cele în care si-a promovat cu nesimtire propriile filme si spectacole. Printre dezamagirile serii, Mel Gibson si Harisson Ford sînt la loc de cinste. Ford parea de-a dreptul bolnav, abia îsi gasea cuvintele si cu greu puteam întelege ce spune. Mel Gibson, plictisitor ca naiba, a intrat pe scena si a trecut direct la prezentare dupa care s-a carat. Un soi de ‘’venit, executat, plecat’’. Arnold si Tom Hanks în schimb, jos palaria. Interventiile lor au facut toti banii. Ca si Leonardo Di Caprio si Robert De Niro.

Printre curiozitati as remarca lipsa oricaror riduri de pe fata Sophiei Loren (la 70 de ani, da-o naibii de treaba, cine ti-ar lua-o în nume de rau ca ai riduri?) probabil rezultatul unor operatii estetice extreme, incapacitatea lui Arnold dupa 35 de ani sau mai mult petrecuti în America de a scapa de accentul german (pronunta Avatar într-un asemenea hal, ca mi-a trebuit vreo 10 secunde sa ma prind despre ce film vorbeste) si faptul ca Cher înca mai traieste, desi e preferabil sa va uitati la ea de la minim 15 metri distanta. NBC a dat un prim plan si dupa aia a trebuit s-o privesc pe prietena lui George Clooney ca sa sterg impresia lasata.

Cam astea au fost Globurile. Sa vedem ce suprize ne ofera Oscarul.

Polanski a violat un copil. Doar asta conteaza!

Citesc înmarmurit pe Hotnews ca presa elvetiana si franceza a sarit de fund în sus si a facut zid în fata lui Polanski. Citesc socat ca Franta si Polonia au protestat pâna la nivelul secretarului de stat american fata de arestarea cineastului.

Uitând ca Polanski a drogat si violat un copil si a recunoscut asta în fata unui juriu american. Da, se vorbeste de mult timp despre asta. Da, victima l-a iertat si nu mai vrea sa auda vorbindu-se despre aceasta afacere. Da, Polanski a reglat financiar în afara tribunalului acest lucru.

Dar NU, nu sînt de acord sa-l lasam pe Polanski linistit! A abuzat sexual o fetita de 13 ani. Nu s-a culcat cu ea pur si simplu, ci a violat-o, si daca vreti sa stiti amanunte, cititi marturia sa în fara juriului. O sa va faca pielea gaina. O sa uitati instant de ‘marele cineast’ caruia i s-a facut o nedreptate.

Am putea oare sa nu uitam ca este un pedofil violator înainte sa-i plângem de mila pentru ceea ce i s-a întamplat? Huh? Am putea?

Familia Mussolini vs Famiglia Paunescu

Un razboi intre doua clanuri mafiote conduse de doua dame misto e pe punct sa izbucneasca in lumea showbiz-ului european.

Alessandra Mussolini, nepoata Playboy a lui Il Duce, a fost facuta “scroafa” de Bobby Paunescu in filmul lui, Francesca, prezentat la Venetia, si in care eroina principala e o alta damicela aratoasa, Monica Barladeanu.

Care dintre ele o sa castige? Mussolini e cam trecuta, deci gandesc ca Barladeanca, care s-a dat si prin Lost un pic, are toate sansele sa fie invitata de Berlusconi la vila lui data viitoare. Poate o va invita Berlu sa candideze la europarlamentarele urmatoare pe Monicutza… Numai ca Bobby, fiul Domnului Fratii Paunescu, s-ar putea sa aiba mai multe lovele decat Berlu. Hai ca-i misto, si-i cu arta cinematografica, xenofobie, injuraturi intre Alessandra si Francesca, si mult sex. Ramona Badescu, crapa fierea-n tine…

Sharon Stone topless pe coperta Paris Match

Suma nelamuririlor mele

1. De ce de cîte ori se numeste cîte un nou sef la un ziar, ala se simte obligat sa scrie imediat editoriale? Nistorescu la Cotidianul, Soviani la Business Standard, Bichir la Libertatea, etc? Ce pana corbului, chiar toti sefii de ziare din Romania trebuie sa fie editorialisti?

2. Toata presa romaneasca se da cu curu’ de pâmant ca uite c-a venit Nistorescu la Cotidianul si taie în carne vie. Pai chiar asta si trebuie sa faca. Patrasconiu, Ilie si care mai freaca manganu’ pe acolo nu sînt ziaristi. Sînt datatori cu presupusul! Asta putem s-o facem si noi, fara sa încasam zeci de mii de euro salarii pe an pentru asta. Deci care e problema?

3. Cica insula greceasca pe care s-a filmat filmul Mamma Mia! a fost luata cu asalt (la propriu) de sute de mii de turisti britanici si suedezi dornici sa traiasca si ei fazele din film. Iar cei 4,000 de localnici mai au un pic si-i alunga cu pusca. Cît de greu o fi sa le iei banii la fraieri aratandu-le un copac pe insula si spunandu-le ca acolo au stat aia trei tati cu tânara din film? A da, si cica grecul care a fost soferul personal al lui Brosnan si-a deschis un bar si s tintuit o pereche de slapi marimea 36 de un perete. Spunand ca sînt ai actorului. Cum era credinta aia populara cu daca ai picioare mari înseamna ca ai si … altceva mare? Brosnan trebuie ca iese prost la afacerea asta.

4. Ministrul de externe al Israelului Avigdor Lieberman e acuzat de coruptie, frauda si mita într-o ancheta a politiei israeliane. Partea interesanta e ca Liberman s-a nascut la Chisinau, ceea ce arata ca mentalitatea apa nu se face! Oare o sa dea vina pe parinti si educatie daca l-or gasi aia vinovat?

5. Judd Apatow si Adam Sandler care colaboreaza în ultimul succes de box office american, Funny People, au fost colegi de camera la colegiu. Si fiti atenti acilea : tacanitii astia doi s-au filmat pe vremea aia, facînd poante la telefon si diverse farse colegilor de camin. Postul tv Eonline! a difuzat în weekend imaginile. Ei bine, aia doi erau atunci exact la fel de trazniti, indecenti si nesarati cum sînt si azi. Diferenta este ca între timp au facut cîteva zeci de milioane de dolari din treaba asta. Ce nu mi-e clar: oare chiar toti americanii sînt idioti asa cum îi descrie Sacha Baron Cohen? Urmarind încasarile de la box office, rezulta ca da.

Film romanesc

Aseara m-am uitat la cîteva secvente de film românesc din perioada comunista. Nu stiu cum se numea ca nu l-am prins de la început, era ceva cu multi tineri si un club nautic. Am retinut cîteva faze antologice :

Într-un dormitor de camin din ala ca la armata cu cateva zeci de paturi, intra seful organizatiei UTC. Se face liniste. Seful striga ‘’încolonarea pe doua rânduri, adunarea!’’. Pai, mai nene, ori încolonarea, ori adunarea!

În port, o gramada de tineri în barci cu vasle se pregatesc de concurs. Secretarul de partid tine un discurs comunisto-lingusitor la adresa partidului si îl încheie cu fraza nemuritoare «Tovarasi, va doresc succesuri si vînt din pupa ». Bai, am fost pe burta de râs! În primul rând pt ca am realizat ca nu EBA a inventat ‘’succesurile’’. În al doilea rând, desi stiu ca asta e urarea marinareasca, mi s-a parut super amuzant ca aia stateau pregatiti gata s-o ia la vaslit pe Dunare si secretarul le-a urat vînt din pupa.

În grupul de tineri era si o barca cu fete care concurau si ele p-acolo. La un moment dat seful expeditiei tine un discurs la sfarsitul unei etape si zice ‘’Am hotarat împreuna cu tovarasul Teodorescu sa transferam fetele la comandamentul general al expeditiei (care era pe un vapor - n.r.). Avem nevoie de autogospodarire, tovarasi!’’. Adica sa le puna la cratita, LOL, pt ca în secventele urmatoare fetele faceau înghetata pe care s-o dea la vâslasi.

Cea mai tare replica din film a venit în momentul în care unul din personaje trebuia sa se mute sau ceva de genul asta si tinerii astia carau mobila din casa la camion. Si vine un alt tovaras si-i spune lu’ asta :’’îmi cer scuze tovarase, dar am zis ca-i bine sa-i pun un pic la munca voluntara!’’ Radeam cu lacrimi, pe cuvant! A venit nevasta-mea sa ma întrebe la ce ma uit, credea ca e BD la munte si la mare.

Una peste alta, filmul era plin de tâmpenii si replici imbecile. Nu pentru ca erau personajele erau comuniste dar erau venite parca dintr–un alt veac. Astazi ar fi categorisite xenofone, violente, sexiste, idioate, etc. Pe atunci erau normale, dovada ca au aparut într-un film!

Fascinante

Pentru ca e prima data cînd îi vad pe Han Solo, Darth Vader, Chewbacca, Leïa, Luke Skywalker si R2-D2 îmbracati în civil.

***

Pentru ca asa îl vedea revista Ebony în 1985 pe Michael Jackson cînd acesta ar fi ajuns la varsta de 40 de ani. E cam mare diferenta fata de fetita caucaziana rujata si cu parul lung care era Jackson în anul 2000.

Via: La Presse

Gone Baby Gone

Halesc in medie un film pe zi, din alea noi, ca reluarile nu le mai pun la socoteala. In ultimii trei-patru ani am inceput sa ma uit cu juma” de atentie la multe pelicule de supermarket, venite pe internet si prin USB stick-urile prietenilor. Marturisesc, domnilor jurati, ultimul film vazut normal, in sala, a fost tampenia aia cu Pianu Reeves robot, nu mai stiu cum ii zice, sau nu vreau sa ma fac de ras recunoscand ca stiu titlul. A stat lumea-n loc in ziua aia, insa, asa de tare mi-a parut rau dupa timpul irosit.

Orishcat, nu asta era ideea. Se intampla, cate-o data, vorba lui Dan Spataru, sa incepi sa te uiti la un film in sila, fie pentru ca e cu… sau e regizat de… dar, ma rog, sa trecem peste asta. Te uiti, o vezi pe Jennifer Aniston goala, incerci sa uiti, apoi iti apare in cosmar mecla de gulie oparita a lui Vince Vaughn, cracii lungi ai camionului Diaz, scalambaielile penibile a l”abba ale unei foste actrite, Meryl, care s-a streep de bun simt, adormi de 300 de ori cu Leonidas, ultimul rege al Scotiei sau cu ciorba rece a sotiei si in cele din urma, te multumesti cu un cascat imens, radioactiv, revoltat, te intrebi de ce te-a blestemat Palas Athena sa-ti placa filmul, te gandesti la Lenin, iti bagi picioarele in el de Born on the 4th of July, renunti la bere si mergi la culcare cu un sentiment de…

CUT, CUT, CUT! Arn0ld e inca terminatorul Californiei, Romania e deja in NATO, nu avem nevoie de vize, numai de devize, iar cei 20 de ani de la revolutie au insemnat ceva! TRAIM! Ma supar pe depresia mea provocata de viata prea buna, de suferintele goethiene cauzate de dilema Diesel-benzina si dihotomia SUV-station wagon, imi recit in sinea mea interioara si personala un citat din Parazitii — acesti Marius Oprea Winfrey ai Romaniei — si dau pe Sky movies, pe care platesc lunar cam cat salariul meu de prof amarat cand am terminat geografia.

Si, ce vad? Pai, vad un anti-actor, Casey, dirijat de fra’’su mai mare, tot anti-actor, dar in acelasi timp si anti-regizor, Ben, cantand pe un scenariu inspirat de un autor cam rasuflat, Dennis Dehane, acompaniat de eternul numar doi Ed Harris, cu un cameo gen “hai-ca-fac-si-eu-un-ban-in-plus” marca Morgan Freeman si o frumoasa de conjunctura care nu face nimic decat sa-si ranjeasca guritza ca crocodilu” inainte de atac — da-da, Michelle Monahan. Mai adaugati si gaboru”””””””” de acum 25 de ani din Beverley Hlls Cop care acum ocupa un widescreen intreg si o sa va dati seama ca filmuletul asta de doua parale, cu titlu de hitparade german, nu merita vremea, vreo 109 minute bune ca dolarul american (ha, aud, ceva ironie din randurile din spate?) si o sa va vedeti de treaba pe alt canal, BBC, ca sa mai gasiti si entertainment, nu numai hard news, right? Wrong. Wrong. Wrong.

Gone Baby Gone e un film exceptional, in pofida celor insirate mai sus. Desi meandrele concretului (ptiu, mai draga) sunt abundente, finalul e taietor de respiratie, dar din fericire nu si de nod gordian. Alexandru Macedon era un nou nascut cu sunatoare noua si ochi albastri cand se gandea cum sa desfaca nodul. Filmul, insa, prezinta o dilema pentru care nicio minte — ca sa nu mai spun de sabie — nu e prea ascutita, iar daca incerci sa te pui in pielea personajului te-ai procopsit fara tagada cu ceea ce nici nu visai, pen”” ca nu se poate — o noapte de insomnie. Nu va spun mai mult, insa va asigur ca de la “O floare si doi gradinari” pana la “Lucas Tanner” nu ati vazut ceva atat de lacrimogen. Diferenta? Pai, diferenta e cea dintre gloantele oarbe si cele adevarate. Go baby go. Go watch the movie. Now. Wow.

Next Page »