Ïn Bacau se face o lucrare pizdoasa. Un pasaj realizat din chesoane de beton post-tensionate si împinse pe sub 14 linii de cale ferata pe niste sine speciale. Tehnica, precizie si dupa foarte multa vreme în Romania, profesionalism.
Care a fost însa prima actiune înainte sa înceapa lucrarile de constructii? Nu, n-a fost o sedinta de management de proiect. Nu, n-a fost nici organizarea de santier. Nu, nici o sedinta de productie. N-are rost sa mai încercati, ca nu veti nimeri.
A fost actiunea de sfintire a lucrarilor de catre un sobor de preoti.
Bre, românii sînt o specie de oameni cum nu exista în alta parte pe planeta asta. Daca Bula nu s-ar fi nascut în Romania, el ar fi trebuit inventat. Ïntr-o tara declarata laica de catre Constitutie, Biserica sfinteste chestii care n-au nici cea mai mica legatura cu religia. Nu de azi de ieri, doamne fereste. De ani si ani de zile, Biserica e prezenta pe santierele patriei. Bancul ala de vi l-am spus într-un articol anterior, nu e banc. E purul adevar!
Deci preoti ortodocsi si catolici au sfintit lucrarile pasajului de la Bacau. De ce nu si rabini? De ce nu si clerici musulmani sau calugari budisti? Daca tot e sa sfintieasca ceva, de ce autoritatile nu s-au asigurat la toti dumnezeii? Daca as avea o firma de asigurare si mi s-ar cere sa fac asigurarea la pasaj, uite un motiv pentru care nu as face-o. Nu s-au acoperit toate riscurile. Si oare cum se simt muncitorii textilisti chinezi care lucreaza pe la fabricile din Bacau cînd or trece prin pasajul nesfintit pe lânga zeul lor? Sau evreii din oras? Oare nu l-ar mai folosi? Dar muncitorii de pe santier care-s martori ai lui Iehova, oare or fi intrat în greva ca dumnezeul lor a lipsit din lista?
Ca sa realizati cât de lipsita de logica este aceasta actiune, gânditi-va cum ar fi ca lucrarile de constructie la Burj Al Arab sa fi fost sfintite de catre imami? Ar mai fi calcat vreun crestin pe acolo? Cum ar fi ca lucrarile la Freedom Tower, turnul ce va fi ridicat pe locul turnurilor gemene prabusite in 9-11, sa fi început cu un alai de preoti presbiterieni sau penticostali? Si totusi America este tara care scrie pe banconotele sale ‘’In God We Trust’’. Dar aceeasi tara care era cândva fundatia lumii libere, n-ar îndrazni în veci sa accepte asa ceva.
Ïn Romania se poate, pentru ca românii sînt aparte. Lor li se pare normal ca politicienii sa se amestece cu preotii si sa sfinteasca un santier. Lor li se pare normal sa se aloce de la buget 400 de milioane pentru constructia unui mastodont de catedrala. Lor li se pare normal ca Biserica sa se amestece cu Laicul în scoli, ca sa dau numai un exemplu.
Ati ascultat vreodata o predica într-o biserica ortodoxa din strainatate? Preotul se roaga pentru seful statului român si pentru seful statului tarii în care se afla biserica respectiva. Ïn cazul Canadei, preotul se roaga pentru sanatatea Reginei Elisabeta, a primului ministru canadian si a presedintelui Romaniei. A armatei române. A poporului canadian si cel român. Cumva e logic. Preotul se roaga pentru cele doua popoare si ale conducatorilor lor.
De ce s-ar ruga preotii pentru protectia lucrarilor sau a oamenilor care lucreaza la un pasaj? S-au terminat firmele de asigurari? Daca nu se roaga, vine Doamne-Doamne si închide santierul?
Sînt chestii pe care nu le voi întelege niciodata si le voi gasi mereu desuete. Ïn secolul 21, într-o tara aflata în UE si componenta a Europei moderne, sfintirea unor lucrari publice mi se pare echivalenta cu scuipatul în sân pentru noroc.
Pentru ca nici nu este altceva.
Sursa Foto: informatia-zilei.ro
- Continuarea de numarul trecut -
Desi toata lumea asteapta cu nerabdare continuarea, dati-mi voie sa cred ca va veti plictisi teribil la partea de calcule propriu zise. Sînt o gramada de formule si calcule de structura, modelizare de elemente finite si alte chestii grele. Astfel încât, dupa doua zile de gândire, am ales sa sar peste niste etape care sînt mult prea complicate.
Modelizarea
Pe vremea lui Saligny, nu existau programe de modelizare cu elemente finite. Ce-mi ia mie astazi sa modelizez sau sa calculez o structura, îi lua lui poate o zi sau doua. Si pentru ca nu existau foarte multe teste si experimente care sa sustina anumite formule, inginerii din vremea respectiva cam exagerau la materiale. Din acest motiv podurile facute în 1800 înca sînt în picioare si vor fi înca 300 de ani, în timp ce podurile din ziua de azi sînt calculate sa aiba o durata de viata limitata care nu poate fi prelungita fara costuri enorme. Plus ca multi din inginerii de azi ar fi buni doar de copii de mingi pe lânga un Gustave Eiffel sau Maurice Koechlin si deci vai de pielea noastra!
Eu am ales sa modelizez structura, ca sa nu pierd timp. Mi-a luat o jumatate de ora de la A la Z. Spre deosebire de alti ingineri mai experiementati, eu prefer sa nu las programul sa-si aleaga el materialele dupa capul lui în functie de încarcari si eforturi (adica sa faca design) ci îi spun eu ce sa ia în calcul (adica fac analiza). Apoi ma verific prin calcul manual, scurtaturi diverse, ca sa fiu sigur ca nu mi-au dat aberatii.
Sa începem deci. Pentru ca voi sînteti niste puiandri neinitiati, o sa va arat doar poze cu câteva scurte explicatii.
1. Mai întai creem geometria structurii de rezistenta. Tablierul de pat nu apare în aceste poze, ca sa fie totul mai spectaculos
2. Definim materialele, specificatii, suporti si încarcari. Pentru ca vom asambla patul cu suruburi, înseamna ca este permisa rotatia la capetele cornierelor.
3. Definim tipul de analiza si alti pasi foarte plictisitori, analizam si cascam gura la rezultate. Dupa cum am scris în primul articol, combinatia cu saritul pe pat al celor trei oameni easte cea mai defavorabila. Ea ne da urmatoarele chestii, atât pentru tablierul de pat cît si suportul de pat.
Pentru tablierul de pat, acolo unde este culoarea mai rosie, înseamna ca eforturile suportate de tablier sînt mai mari. Deloc surprinzator, saritul în mijlocul patului e cel mai daunator pentru tablier. Ca sa nu pierd mult timp cu calculele, am considerat si pentru structura de corniere tot în mijlocul patului, acele tzopaituri. Desigur, daca aia trei sar pe margine, cornierele sînt si mai solicitate. Eu dau doar un exemplu.
4. Scoatem raportul final care poate contine un milion de informatii. Eu am ales doar câteva: fortele trimise prin corniere la podea (reactii), eforturile în corniere (axiale, de încovoiere si de forfecare) si deformarea structurii sub combinatia de încarcari respectiva.
Dupa cum se vede, patul se deformeaza doar 2 mm pe verticala daca folosim corniere de 51 mm pe 51 mm cu grosimea de 4.8 mm. Am exagerat eu scara la care deseneaza programul, ca sa aveti o idee mai clara. Desigur, e o întreaga discutie, pt ca cornierele astea sînt structurale si rezista mult mai bine decât cornierele care se gasesc la depozitele de materiale de constructii. Dar programul lucreaza cu ce-i dau eu si n-am avut chef sa redefinesc materialele dupa stocul de la Praktiker. Dar e posibil, asta vreau sa spun!
Cam asta e cu modelizarea. Nu am pretentia ca aceasta modelizare este facuta dupa toate regulile artei, ca e ora 10h30 seara cînd scriu postul asta si sînt dupa o zi de munca grea. Dar acum aveti o idee. Urmatorul pas ar fi sa calculam rezistenta materialelor în asa fel încât sa reziste la solicitarile date de program. Putem face asta tot cu programul, sau putem face la mâna dupa vechea metoda stramoseasca.
Ca sa încheiem, aflati voi ca desi noi am glumit aici si am râs pe parcursul a trei articole, în realitate cam asa se calculeaza paturile dragilor. La Mobexpert sau alti producatori de mobila, sînt niste neni care cu un program de modelizare, fac cam ce v-am aratat eu acilea. Ca nu s-a nascut nimeni gata destept sa stie din prima ca nu’s ce structura de pin australian cu dimensiunile x, y, z n-o sa se prabuseasca sub greutatea alora care-l cumpara. D-aia totul înseamna calcul.
Deci ma opresc aici cu seria ‘’Patul lui Saligny’’, ca sa nu încep sa scriu formule plictisitoare kilometrice pe care n-am nici o idee cum sa le fac haioase si spectaculoase.
- Continuare din numarul trecut -
Geometrie si distributia încarcarilor
În prima fotografie de mai jos avem geometria patului. Dimensiuni. Geometria se poate schimba în functie de rezultatele analizei structurale. În a doua fotografie avem distributia încarcarilor asupra structurii de sustinere a patului. Tablierul de pat necesita o analiza separata. Sa vedem daca avem chef sa ajungem pâna acolo.
Valori ale încarcarilor
Greutatea proprie
Greutatea tablierului de pat depinde de materialul din care e facut si de grosime. Daca e din lemn, depinde ce fel de lemn si daca e uscat sau verde. Daca e verde, e plin de apa, deci atârna mai greu. Câteva exemple de greutati de lemn uscat : artar (maple) – 755 kg/mc, bambus – 300 kg/mc, stejar – poate fi între 600 si 900 kg/mc, abanos – 1200 kg/mc, brad – 350 kg/mc. Sa zicem ca nu va cheama Voiculescu si nici Zavoranca ca sa va faceti pat din abanos sau bambus si ca va multumiti cu un tablier din stejar. Ca brad folosesc toti românii iar voi vreti sa fiti o idee mai jmeci decît romanii de rând plus ca vreti sa salvati padurile.
Pentru facilitatea calculului, luam un stejar cu greutatea de 600 kg/mc. Transformat în greutate pe metru patrat (ca noi lucram cu forta pe suprafata, adica presiune) asta înseamna : 600 kg/1000 mm per metru patrat = 0.6 kg/mm de grosime per metru patrat = 18 kg per metru patrat de placa de 30 mm grosime. Transformat în KiloPascali (kPa) sau KiloNewtoni per metru patrat (kN/m.p) asta da : (18*9.81)/1000 = 0.17 kPa. Deci greutatea tablierului este egala cu 0.17 kPa. Cu un calcul asemanator, bazat mai mult pe experienta, apreciem din ochi greutatea cornierelor de structura si obtinem greutatea proprie totala a patului egala cu 0.25 kPa. Asta înseamna aprox. 28 kg x 2 metri x 1.6 metri = 89.6 kg. Atât este patul de greu fara sa aiba nica pe el decât tablierul si structura.
Daca vi se pare prea greu, poate e cazul sa va gânditi sa va faceti un pat din lemn? Nu? Buuuun. Trecem mai departe.
Încarcarea vie uniform repartizata
Scopul nostru e sa facem un pat care sa tina un barbat si doua femei plus o partida de sex conform sugestiei lui Lightplay, ok? Nu stam acilea sa calculam un pat pentru o familie din Ferentari cu 7 puradei dupa ei, ca nu m-am angajat la ONG-ul ala care promoveaza toleranta pt tigani. Asta e patul meu si-l calculez pentru ce solicitari vreau eu, ca-i cursul meu. Deci un barbat si doua femei.
Greutatea unui barbat bine cladit e cam 85 spre 90 kg. Greutatea unei femei cu forme apetisante, cu masurile 90-60-90 este cam de 55-65 kg. Deci avem 220 kg în total. Presupunem ca fac sex împrastiati uniform în tot patul. Atunci avem 230 kg împrastiate pe suprafata de 3.2 metri patrati. Rezulta 230 kg/3.2 metri patrati = 71.8 kg/m.p. adica 0.7 kPa. Adaugam plapuma de la bunica, pernele cu puf de rata si salteaua de la Mobexpert si rotunjim totul la 1.2 kPa pentru conformitate. Ca sa aveti un ordin de marime din industrie, cam atât cântareste un acoperis neizolat din grinzi cu zabrele si tabla cutata. Adica un acoperis de hala industriala.
Încarcarea vie concentrata
Noi stim ca daca un barbat a ajuns în pat cu doua femei în acelasi timp, ala are o minte perversa si gata de shotii. Deci se poate întampla ca el sa stea în picioare în mijlocul patului. Nu va ganditi la prostii, ca va dau afara de la curs. Poate omul vrea sa schimbe becul de la lustra. Deci asta înseamna o încarcare de 90 kg punctuala.
Cazul defavorabil îl reprezinta cei trei oameni aflati în picioare si strans îmbratisati. Asta intra pe o jumatate de metru patrat. În afara de cazul cînd barbatul sta în picioare si le ia în brate pe ambele femei în acelasi timp, nu exista riscul de forfecare prin strapungere a tablierului. Pentru ca în acest caz tablierul de brad la pat este o idee foarte proasta.
Deci avem posibilitate de încarcare vie concentrata de maxim (90 kg*9.81)/1000 =0.9 kN oriunde pe suprafata patului. Daca e în centru e solicitant pentru tablier, daca e pe margini e solicitant pentru cornierele de margine.
Impactul vertical
Dar daca cei trei se uita la meci în timp ce fac sex si înscrie Romania? Putin probabil sa se întample, carui barbat i-ar mai arde de Mutu si compania cînd are alaturi doua femei misto? Dar io-s inginer si trebuie sa prevad cazul cînd acest lucru s-ar întampla. Daca cei trei topaie în acelasi timp pe pat, dar decalat unul fata de altul, nu-i asa grav. Daca sar toti trei în sus în acelasi timp, atunci greutatea lor de 220 kg poate ajunge linistit la 400 kg în momentul impactului cu tablierul de la pat. C-asa e-n gravitatie!
Da’ noi nu sântem panicarzi si presupunem ca n-o sa aterizeze în genunchi pe tablierul gol. Mai e o saltea, mai e o plapuma, mai amortizeaza. Deci ramânem la amplificarea cu 25% a greutatii. Egal cu 275 kg. Presupunand ca aterizeaza toti în mijlocul patului, avem 2.7 kPa. Deci impactul este 2.7 kPa în mijlocul patului. De dragul distractiei sa transformam asta în încarcare concentrata desi e sigur ca n-o sa sara ala cu muierile în brate doar ca sa-mi faca mie în ciuda.
Forta longitudinala
Nu intram în detalii, ca sa nu roseasca fetele si sa trebuiasca sa lipesc o bulina rosie de coltul dreapta sus al blogului. Cu ce forta da un barbat din fund? Hai sa zicem ca cu 25 kg forta. Rezulta dupa calcule complicate o încarcare longitudinala preluata de tablier si trimisa la picioarele patului sau la peretele apartamentului, de 0.3 kN. Hai ca nu-i asa de grav, un camion care frâneaza sau accelereaza face bubu mai mare la un tablier de pod decât un dat din fund la un tablier de pat.
D-aia nu-i voie, copchii mosului, sa accelerati pe un pod dincolo de viteza care-i scrisa pe panourile indicatoare. Ca trimiteti o încarcare orizontala datorita tractiunii sau frânarii de pâna la 50% din greutatea vehiculului în care va aflati. Ïn timp apare starea de oboseala a tablierului si dupa aia va mai mirati ca va cad podurile în cap!
Încarcarile accidentale
Acilea nu-i mult de scris. Vreti sa plecati în vacanta si va faceti valiza? Nu-i grav, daca e pe pat pt ca o umpleti treptat cu chiloti si sosete si nu solicitati patul brusc. Deci e OK. În schimb daca veniti de la aeroport si aruncati valiza pe pat e mai putin cool pentru acel pat. Ca si momentul în care va hotarâti în sfarsit sa aspirati prin casa si suiti pe pat fotoliul ala greu pe care vi l-a lasat mostenire bunica. Patul n-o sa fie super încantat si s-ar putea sa geama sau sa scrasneasca din încheieturi, depinde de cheful în care-l prindeti.
Ca sa nu ma întind, hai sa zicem ca avem o încarcare accidentala de maxim 50 de kg. Adica 0.5 kN pe metru patrat.
Recapitulare
DL = 0.25 kPa ; LL unif = 1.25 kPa ; LL conc = 0.9 kN ; Cv = 2.84 kN ; Ch = 0.3 kN ; S = 0.5 kPa. Nu uitati ca aceste încarcari nu sînt factorizate (sînt valori nominale sau de serviciu) si ca ele nu actioneaza toate în acelasi timp sau pe aceeasi directie. Adica, cînd da barbatul din fund, n-o da la 90 de grade fata de firul cu plumb, asta vream sa va comunic.
Cu valorile astea facem calculul propriu zis. Ca pâna acum, în cele doua articole a fost doar introducerea, chestie de 3 minute.
Ca sa-mi dau seama daca va intereseaza sa continuam cu serialul asta, comentati! Daca v-ati rusinat pe parcursul acestui articol înseamna ca sînteti fete mari si foarte probabil ca acest blog nu-i indicat mironositelor. Daca v-ati simtit jigniti, va rog sa adresati plangerile dvs. pe adresa redactiei în atentia Consiliului de Etica si Integritate.
Ieri primesc urmatorul e-mail de la un amic:
Salut Stash,
Te consult într-o problema de structura, pt ca stiu ca esti structurist si ai putea sa ma ajuti. Vreau sa-mi fac un pat înalt, de 2000 x 1400 x 800 mm pe structura de cornier si nu stiu cu cine as putea discuta la concret sa-mi dea niste idei. Poti sa-mi faci tu niste calcule? Ce grosime de cornier, ce tip de structura, etc? O sa-l folosesc împreuna cu prietena mea, asa ca vezi cum faci.
Va spun sincer ca prima dat am râs. Adica, m-au mai rugat amici sa le ofer consultatii în diverse probleme legate de constructii, dar niciodata nu m-a rugat cineva sa-l ajut cu structura unui pat. E o premiera, trebuie sa marturisesc!
Dar trecând peste hazul din primele minute, am început sa ma gândesc serios cum sa-l ajut pe amicul. Si m-am gândit s-o pun de-un experiement. Cum ar fi sa scriu un articol despre cum face un structurist o analiza de caz de structura? Cum ar fi sa scriu un articol plin proceduri, dar sa fac în asa fel încît sa nu fie plictisitor? Si cum ar fi ca cititorii acestui blog, care au o gramada de meserii, sa asiste la acest experiment?
Pentru ca un pat, doamnelor si domnilor, nu este nimic altceva decât o structura la scara mica. Este ca o cladire cu un etaj. Este ca un pod. Si am sa va demonstrez asta, mai jos.
Pai sa începem, zic;
Structura unui pat. Analiza de caz
a) Ïncarcarile la care poate fi supus un pat
Ïn primul rând patul are greutate proprie. Aceasta se numeste încarcare moarta.
Patul este folosit ca sa doarma oameni în el. De obicei, doi. Oamenii astia se misca, se întorc pe toate partile, etc. Patul e acoperit de paturi, plapume perne, jucarii. Toate acestea înseamna încarcare vie.
Oamenii astia mai fac si sex. Cînd el da din fund, patul se misca pe lungime. Asta înseamna forta longitudinala. Forta longitudinala este preluata de tablierul unui pat prin efectul de diafragma si transmisa la picioarele patului sau la perete, daca patul este rezemat de un perete. Cînd patul se izbeste de perete, apare efectul de tampon, care trimite înapoi unda de soc.
Oamenii mai si sar în pat. Aceasta înseamna impact vertical.
Si nu în ultimul rând, oamenii pun din cînd în cînd pe pat valize grele sau scaune ori mese. Acestea se numesc încarcari accidentale.
Toate aceste încarcari de mai sus exista si în cazul constructiilor clasice. Care, spre deosebire de patul nostru, mai pot fi supuse la vânt, zapada, cutremur, incendii, etc. Dar nu vom lua toate acestea în calcul pt un simplu pat.
b) Factorii de securitate si combinatiile de încarcari
Vom denumi în continuare toate încarcarile cu simboluri: ïncarcarea moarta – DL, ïncarcarea vie – LL, forta longitudinala – Ch, impactul vertical – Cv, încarcarile accidentale – S. Factorii de securitate sînt niste numere cu care se maresc artificial aceste încarcari, pentru securitate. Daca DL = greutatea patului = 100 kg, putem scrie 1.25DL = 125 kg si calculam patul pt aceasta greutate majorata.
Structura se calculeaza la starea limita, stare la care structura intra în colaps. Dar aceasta stare limita nu trebuie sa apara înainte ca încarcarea nominala pt care a fost calculata structura sa fie atinsa.
Daca nu v-am pierdut pâna aici, continuam…
Combinatiile de încarcari sînt încarcarile de mai sus, luate împreuna, pt a gasi încarcarile maxime nefavorabile care ar putea duce la colapsul patului. Ïn cazul nostru, grosso-moddo, avem urmatoarele combinatii:
1: 1.4DL – greutatea proprie a patului
2: 1.25DL+1.5LL – patul plus oamenii care dorm în el.
3: 1.25DL+1.5LL+1.35Ch – patul si oamenii care fac sex
4: 1.25DL+1.5LL+1.5Cv – Patul si oamenii care tzopaie în el. Dupa cum se vede, nu se poate face sex si sari pe pat în acelasi timp, asa ca nu amestecam forta longitudinala cu impactul vertical.
5: 1.25DL+1.8S – Patul si încarcarile accidentale. Presupunem aici ca daca a fost asezat un birou pe pat, nu mai este loc sa se suie si oamenii sau sa tzopaie careva pe el. Unii prefera sa înmulteasca cu 2 încarcarile accidentale, dar as spune ca este exagerat.
6: 1.25DL+1.5LL+0.5S – Asta înseamna ca pe pat sînt încarcari accidentale – valize grele, etc – în acelasi timp cu oameni. Dar pt ca încarcarile accidentale apar rar si sînt deja combinate cu greutatea oamenilor si a plapumilor, efectul lor poate fi diminuat
Din combinatiile de mai sus nu este evident si saritor în ochi care combinatie de încarcari poate duce la prabusirea pautului. Experienta arata ca în general încarcarea numarul 4, patul si oamenii care tzopaie în el, sînt cele care duc cel mai des la prabusirea structurii patului. Dar, lucru de mirare pentru neinitiati, nu neaparat încarcarea numarul 4 va solicita cel mai mult anumite componente ale patului. Poate fi o alta combinatie care sa fie fatala pentru picioarele patului. De exemplu patul si oamenii care fac sex duc deseori la colapsul picioarelor patului din cauza momentului foarte mare pe care-l induc în picioarele patului în timp ce o încarcare accidentala mare plasata în mijlocul tablierului patului, poate duce la ruperea acestuia înainte ca structura patului sa se prabuseasca. Deci toate combinatiile trebuie analizate atent si vazut care din ele, carei componente îi va aduce pieirea. Si acea componenta trebuie calculata în consecinta.
***
Ma opresc aici cu analiza ca sa nu adormiti. Asteptam comentarii. Daca v-am plictisit, nu mergem mai departe. Daca v-a amuzat, putem continua cu un articol viitor în care sa explicam cum aflam grosimea ideala a cornierelor, ce suruburi trebuie folosite, cum stabilizam patul si diminuam influenta încarcarilor si cum de mesterii stiu deja toate aceste lucruri desi n-au calculat în viata lor o rezistenta la flexiune-torsiune a unui picior de pat.
Acum doi ani, var-miu si-a facut o casa în Bucuresti. De fapt nu si-a facut-o în Bucuresti ci pe undeva pe langa, spre platforma Magurele dupa sectorul lui Vanghelie. Zona era neamenajata cand a început el sa construiasca asa ca si-a obtinut toate avizele cand casa era deja gata, in stilul specific romanesc.
Cand l-am vizitat asta vara, am ramas surprins de numarul de case care aparusera pe langa el, toate în mijlocul unui camp, fara drum de acces, fara curent, fara nimic. Nici unul dintre proprietari nu putea intra cu masina lui pana în curtea casei si doar fericitii cu masini de teren puteau trage nadejde ca si-ar putea vedea masina pe fereastra. Toti ceilalti le lasau în drum, parcate una în spatele celeilalte pe marginea a ceea ce fusese odata un ogor, si apoi o luau la picior catre mult iubita vila.
La var-miu se ajunge prin curtea unui vecin. Om generos si bun la suflet, cand a cumparat terenul cu 4 euro pe mp, var-miu a considerat ca are prea mult asa ca si-a sunat un prieten si i-a vandut o bucata din teren. Prietenul si-a construit casa iesind cam cu 30% din terenul lui si ocupand cu constructia drumul de acces al lui var-miu. Care totusi era bucuros ca nu trebuie sa treaca prin sufrageria “prietenului” lui ca sa ajunga la el acasa, desi eu personal n-am vazut mare diferenta.
Asa ca acum viloiul lu’ var-miu e izolat din toate partile. L-am sfatuit sa-si ia un elicopter daca nu rezolva cazul, cunosc eu pe cineva la Bell Helicopter si si-l poate lua din Canada cu 50 mii de euro. Cred ca îl va costa mai putin decat toate tergiversarile si futaiurile cu justitia romana.
Dar var-miu e si un tip priceput la oameni. A venit din State cu un proiect de casa tip si constructorii au scos din proiect o casa taraneasca romaneasca. Ca-n bancul ala cu romanii care trebuiau sa faca un avion si ei, urmand planurile, au facut un tractor. Cand au fost întrebati cum dracu au reusit performanta asta, au raspuns simplu “L-am mai luat la pila!” Asa si constructorii lui var-miu: au facut ce stiau ei, nu ce li s-a dat sa faca. Cel mai mult mi-a placut la casa lui tencuiala de 4 cm grosime plasata peste stalpii si grinzile de lemn. în timp ce-mi beam berea în curtea lui, faceam pariuri cam în cat timp or sa-i cada toate în cap. El zicea ca în doi ani. Eu am zis ca într-o luna juma’. Tencuiala a cazut pana la urma într-o luna.
Asa ca var-miu a angajat o echipa de muncitori chinezi care umbla prin sate dupa lucru. Erau ajunsi în Romania ca lucratori la un complex imobiliar, dar dezvoltatorul daduse faliment, asa ca îsi cautau de lucru. Cu 4 mii de euro, var-miu si-a dat jos toata tencuiala, a refacut-o ca la carte, si-a facut terasa, scarile, si-a pavat curtea si si-a facut si o crama subterana. Mi-a spus ca înca n-a vazut romani care sa lucre ca chinezii aia. Repede si la obiect. Si pe bani putini. Era cel mai fericit om din lume!
Asa ca solutia e la îndemana. Vreti meeseriasi? Vorbiti cu echipele de chinezi de pe santierele romanesti. Imposibil sa nu va rezolve cumva!
Pentru ca seful meu e în concediu pentru doua saptamani, mi-a pasat mie toate sarcinile lui de la A la Z, inclusiv e-mail si telefon mobil. Asa m-am trezit sef peste noapte în departamentul de inginerie, cu vreo douazeci de oameni pe care trebuie sa-i coordonez, supervizez si mai ales sa-i tin ocupati. Dar nu ocupati cu rahaturi ci cu chestii care aduc bani.
As spune ca exercitiul asta este foarte folositor cuiva care crede ca poate face fata într-o pozitie de conducere. Sincer, nu-i usor! Am devenit dintr-o data foarte, foarte ocupat. De unde eram doar un inginer din sistem, care îsi coordoneaza si lucreaza pe propriile lui proiecte fara sa-si bata capul cu detalii gen costuri, bani, uzine, etc, m-am trezit ca sunt persoana resursa atat pentru cele cinci uzine din SUA cat si pentru toate firmele de consultanta cu care colaboram. Ce înseamna persoana resursa? Omul cu solutiile. Nimeni nu ma suna sau nu-mi trimite un mail ca sa-mi povesteasca meciul de aseara. Toti au diverse încurcaturi, funduri de sac în care au ajuns sau probleme de productie – gen suduri anapoda sau reparatii de facut.
Si ca si cum asta nu-mi era de ajuns multi din departament vin sa se consulte cu mine la fiecare cinci minute. Caci sunt decizii care trebuie luate, decizii care implica costuri. Asa ca am pus mana pe telefon si am început sa ma consult cu toti sefii de uzina, coordonatori de logistica si de transport ca sa înteleg si eu banii. Daca mai adaug si coordonarea si verificarea inginerilor juniori, o sa va explicati mai usor de ce ajung acasa în fiecare zi la ora 21h00.
Dar am descurcat-o onorabil pana acum. Cel mai greu mi-a fost cu juniorii care nu sunt formati de mine si care neavand contact profesional direct pana acum nu au nici cea mai mica încredere ca as sti pe pe lume ma aflu. Astia sunt cel mai greu de deturnat de la ideile lor, caci ei cred ca sunt in vacanta daca seful lor direct nu-i acolo. Asa ca trebuie sa ma duc peste ei la fiecare doua ore si prefacandu-ma ca nu stiu ca au lasat-o mai moale, sa-i îngrop în chestii de rezolvat. Odata ocupati la maxim, vor veni singuri la mine sau la colegii mai experimentati si-mi vor cere ajutorul. Iar ajutorul acordat, le va schimba parerea.
Sincer, nu-i usor deloc! Nu atat din cauza volumului de munca care s-a inzecit, cat datorita faptului ca nu stiu întotdeauna punctele tari sau slabe ai celor cu care lucrez, pentru ca nu a fost treaba mea pana acum. În plus chestiile administrative imi dau niste dureri de cap de toata frumusetea. Cand ma suna aprovizionarea dintr-o uzina sa-mi ceara sa estimez volumul de tone de metal pe care-l vom trimite în productie luna viitoare – ca sa stie cat sa cumpere de la turnatorii – imi vine sa ma catar pe pereti. Iar ochiul pe care-l tin pe corespondenta care iese din departamentul de inginerie, pentru a ma asigura ca nu sunt transmise tampenii catre clienti începe sa ma doara.
Noroc ca am fost în vacanta deja!
Când îi dai unuia un deget, ai grija sa nu-ti ia toata mâna (din întelepciunea popoarelor)
De cand cu criza asta imobiliara in SUA, vanzatorii companiei mele au început sa se bage pe proiecte din ce în ce mai complexe si mai grele în speranta intrarii pe o piata care pana acum era dominata autoritar de betoane. Din ce în ce mai multe proiecte imobiliare au garaj subteran mai mare (mai extins în lateral) decat cladirea în sine, ceea ce face ca placa peste garaj sa sustina toata cladirea de deasupra. E ca un piedestal pe care sta un turn. Turnul poate fi facut din orice, de la metal la beton sau combinatii între ele. Dar dala care sustine turnul, este facuta în general din beton armat cu cabluri pretensionate.
Mai mult decat atat, în jurul cladirii sînt parcuri si spatii verzi plus parcari supraterane. Toate stau exact pe dala de beton care tine totodata si turnul de locuinte de deasupra. Va puteti imagina sper, fara mare greutate, cam ce presupune calculul unei asemenea structuri.
Boon! De-o bucata de vreme am început sa lucrez tot mai mult pe proiecte de acest gen, schimband solutia din beton armat cu cabluri d-alea cat bratul lui Swartzenegger în grinzi de metal plus dala de beton. Am început cu blocuri de 2-3 etaje, p-orma cu 5-6 si am ajuns la 10 etaje peste. Impactul financiar este mare, caci dala asta de sustinere costa ea singura cat 5 etaje de cladire la un loc. Te descurci cu ea, e ca si cum ai proiecta o cladire întreaga. Prinzi proiectul asta? E ca si cum ai semna pentru doua cladiri în loc de una.
Însa astazi, Ramon, desenatorul meu mexican, mi-a adus niste planuri în birou si mi-a pus o întrebare încuietoare. “Amigo! Putem sa facem o dala de sustinere care sa aiba pe ea blocuri de 10 etaje de o parte si de alta si pe mijloc o sosea?” Zic “adica cum naiba, vrei sa facem o dala care sa sustina un întreg cartier, cu tot cu sosele?” Am ramas tablou.
Montrealul are asa ceva. Orasul subteran din Montreal este un întreg complex comercial absolut imens cu malluri, cinematografe, hoteluri, etc care face legatura prin tunele cu statii de metrou, autorute, gara si toti zgarie-norii din centru. Practic pe sub Montreal, se mai întinde un oras. Chestie de temperaturi iarna de minus 35. Dar va asigur ca centrul Mtl nu sa deloc pe grinzi de metal si aia care l-au proiectat în mod sigur nu erau limitati în alegerea materialelor si chestii arhitecturale.
În cazul meu sînt limitat pana si de rahaturile astea de SUV-uri. De cand au aparut, codurile de constructii s-au schimbat mereu ca sa ia în considerare noile dimensiuni si greutati ale masinilor. De exemplu nu pot avea stalpi intermediari în garaj mai densi, ca trebuie sa am grija ca ala cu SUV-ul sa poata întoarce masina sau iesi din garaj.
Asa ca am facut sedinta cu colegii sa vedem pe unde scoatem camasa. Si au aparut ideile care de care mai interesante. Prima idee, care m-a facut sa rad în hohote, a fost ca putem sa facem dala pe sub cartier daca punem indicatoare pe toate strazile ca accesul vehiculelor peste o anumita greutate este interzis !!! Dupa ce m-am oprit din ras, l-am întrebat pe ala de a emis-o, cum ne descurcam daca vine unul beat si intra cu tirul acolo? Sau ce puii mei faci cu basculantele de la santier sau cu camioanele de pompieri care pot cantari dublu fata de un tir? A doua idee geniala a fost sa facem toate blocurile din lemn. Si astfel ar cantari mai putin. Bineînteles, codurile nu permit cladirilor peste 4 etaje sa fie din lemn. Da’ unii nu citesc decat reviste cu femei si mai uita cate una alta.
Pana una alta, este vineri dupa-amiaza ora 17h00 si eu înca n-am ajuns acasa.
Acum sase luni, departamentul meu era în cautarea unui inginer junior care sa ne dea o mana de ajutor la proiectele care se adunasera vraf in birou. Dupa anunturi pe caile clasice si pe internet, seful meu nu prea avea de unde alege. Maxim douazeci de CV-uri, nici unul potrivit pentru job. Atunci, a recurs la networking. M-a intrebat daca nu stiu pe cineva care ar face faca postului. Sarcina era oarecum dificila caci nu va ascund, ingineri structuristi nu se gasesc la fiecare colt de strada in Montreal.
În acea vreme aveam un amic cu care ma mai întalnisem la diverse petreceri. Foarte de treaba, amuzant si pontagiu. Mai iesisem cu el la un fotbal, la un tenis sau un gratar la iarba verde si mi s-a parut un tip fain. Tocmai terminase niste cursuri pe care i le desemnase Ordinul Inginerilor si era cu actele depuse la OIQ. Nu era înca acceptat ca inginer junior, însa avea experienta din tara unde lucrase vreo 7 ani într-un institut de proiectari din Bucuresti. Nu stiam mai nimic despre capacitatea lui profesionala, banuiam ca nu este pus la punct cu codurile canadiene si americane, însa asta nu era o problema caci eram hotarat sa-l antrenez si sa-i explic pana îl aduc in line cu noi, astialalti din departament.
I-am cerut un CV si i l-am dat sefului meu. Care m-a întrebat ce pot sa-i spun de amicul în cauza, daca pot sa-i dau niste info despre el neoficiale. Am fost sincer si i-am spus ca mi-e amic, ca ne distram impreuna dar ca habar nu am ce stie ca inginer. Ca nu mi-am permis sa-i testez cunostintele si ca sînt sigur ca neavand experienta canadiana – era imigrat in Montreal de un an jumatate – nu stie mare lucru despre codurile si procedurile cu care lucram. Dar ca, asa cum se vede si din CV-ul lui, a lucrat in Romania in design de structuri si ca n-ar trebui sa aiba mari probleme de adaptare.
Seful meu s-a uitat pe CV, s-a gandit vreo doua zile si l-a chemat pe amicul la un interviu. Care amic s-a descurcat foarte bine, i-a spus ca înca nu este intrat in OIQ dar ca si-a depus actele si ca este la început in viata profesionala canadiana, dar ca vrea si poate sa învete. Sefului i-a placut oarecum, si a considerat ca este cea mai buna alegere dintre toti candidatii. Asa ca l-a angajat.
Am început sa-i fac training si sa-l testez sa vad ce stiu, ca sa înteleg de unde trebuie sa încep. Spre groaza mea, am realizat ca daca luam primul om de pe strada, ala ar fi stiut mai multe despre structuri. Era la ani lumina fata de unde trebuia sa fie. Am început sa o iau cu începutul, i-am dat cursurile mele de structuri, metale si betoane din facultatea din Romania si de la aia din Canada si am încercat sa-l resuscitez. M-am lovit de o mentalitate gaunoasa extrem de daunatoare. De cate ori îi explicam ceva primeam un “Ei, nu-i asa, eu nu faceam asa in Romania!“. Încercam sa-i explic ca nu ne aflam in Romania, ca trebuie sa învete cum se face in Canada ca aici e alta viata, tara, lege. Nimic! “Las’ ca stiu eu mai bine, am lucrat sapte ani in proiectare!“. Bun, fa atunci cum ai învatat in Romania! Calculele n-or fi aceleasi, dar rezultatul trebuie sa fie oarecum apropiat. Canci! Jale! Îi lua o zi sa calculeze ceva ce mie îmi lua trei minute. Bine, era vorba de exercitiu si obisnuinta, însa chiar si asa dura prea mult.
Dupa un timp, a început sa verifice desenele de santier care veneau de la desenatori. Cand l-am auzit prima data cum le vorbea, mi-a venit sa intru sub masa. Becali cred ca era mai diplomat cu angajatii lui. Desenatorii se uitau uimiti la el, la început amuzati, dupa aia contrariati si la sfarsit furiosi. Au început sa curga plangerile împotriva lui. Toti refuzau sa mai lucreze cu el. Izolarea lui era totala. Restul inginerilor din departament nici macar nu-si mai bateau capul cu el, toate usile îi erau închise – metaforic vorbind. Încercam sa-i explic ca aici desenatorii nu sînt sclavi pe plantatia inginerului, ca trebuie sa fie diplomat si etic, sa nu aia, sa nu ailalta. El o stia pe a lui. “In Romania eu eram sef peste desenatori si faceau ce le ziceam“. Bine bai, erai sef, dar asa vorbeai cu ei? Tabarnak!
Cand a început sa întarzie la job fara explicatii sau sa se duca la o tigara si sa uite sa mai vina, cand a început sa dea telefoane sa-si rezolve diverse chestii în timpul serviciului, am stiut ca se apropie sfarsitul. Am încercat sa-l trag de maneca, sa-l trezesc dar n-am avut succes. Într-o zi, seful meu a venit în biroul meu, a închis usa si pe un ton scazut mi-a spus ca s-a hotarat sa-l lase sa plece în alta parte. Si cumva, mi-a reprosat recomandarea pe care am facut-o. I-am adus aminte ca mi-am exprimat retinerile în ce priveste capacitatea lui profesionala dat fiind lipsa sa de experienta si ca pana la urma a fost decizia lui sa-l angajeze, eu neparticipand în vreun fel la procesul de selectie. Asta a fost scaparea mea. Caci reprosurile nu au fost legate de incapacitatea lui de lucru cât de incapacitatea lui de adaptare la regulile si procedurile companiei. Însa cum pana la urma a fost decizia altora sa-l angajeze, am scapat din carlig.
Concluzia e una singura: nu voi mai recomanda niciodata pe cineva, indiferent cat de bun prieten sunt cu respectivul, daca nu sunt convins 100% de capacitatea lui de a face fata jobului pentru care mi se cere recomandarea. Faptul ca e un tip de treaba si amuzant, nu-l face bun pentru un anumit post. Am vazut chestii atat de bizare cu tipul din povestea mea, încat aveam impresia ca are dedublari de personalitate. La birou era un om, în particular era altul. Foarte, foarte periculoasa combinatie!
