Un functionar bancar nesimtit

Mai acum ceva timp va povesteam ca din cauza ca dobanzile au scazut si pretul la case a crescut în zona unde stau eu, m-am hotarât sa profit de ocazie si sa schimb banca care-mi finanteaza ipoteca la casa (puteti reciti articolul AICI). Dar de la vrut la putut, calea e destul de hurducanoasa si seamana cumva cu Furcile Caudine!

Am primit de la o banca, pe care nu vreau s-o numesc pentru ca-i o banca locala si numele n-are importanta, o oferta foarte misto. Dobânda cu 2 puncte mai mica decît aveam pâna atunci si plata tuturor penalitatilor si a taxelor de transfer a ipotecii. Conditia era sa-mi deschid si un cont de cheltuieli curente la ei si sa iau o catre de credit VISA.

Pentru ca-s un tip trecut prin ciur si prin dârmon, am cerut oferta scrisa, pe care am primit-o. Am acceptat-o si am trimis toate actele la banca ca sa înceapa procedurile. Am semnat contractele cu ei, dupa ce le-am citit din scoarta în scoarta - aveam o lupa la mine si am citit si literele alea mici cît puta de furnica, ramasesera astia de la banca foarte surprinsi. Era OK, am semnat, au semnat si ei, am luat copii cu mine si am plecat în vacanta.

La doua saptamani dupa ce m-am întors - trecuse o luna de cînd fusesem la banca - primesc acasa un extras din istoricul dosarului meu de credit de la Equifax Canada (platesc un serviciu special care ma anunta cine si de ce îsi baga nasul în dosarul meu de credit ca sa evit scaderea punctajului de credit si furtul de identitate). Scria acolo ca mi s-a adaugat o carte VISA la dosar si ca prima banca de la care aveam ipoteca se retrasese si aparuse noua banca. Dar, lucru foarte bizar, în loc sa-mi fie trecuta suma totala pe care o datorez la banca pentru casa, era trecuta o suma cu cinci mii dolari mai mare.

Avînd eu informatii ca s-au petrecut miscari în dosarul meu de credit, sun la noua banca si cer un update. Si aia foarte naturali, îmi trimit un mail cum ca ipoteca a fost transferata, ca toate actele sînt gata si ca dupa ce am platit notarul, taxele de transfer si penalitatile, datorez suma X care era aia cu cinci mii în plus. Am întrebat cum puii mei de am platit eu penalitatile si transferul daca întelegerea era ca banca plateste? Consilierul bancar mi-a spus ca v-am luat din suma împrumutata si am platit din ea cheltuielile.

Deci am cazut de pe scaun!

Am încercat sa dau la telefon de consilierul asta, cu care ma mai întalnisem de cîteva ori. Nimic! Era de negasit. I-am lasat doua mesaje pe robotul telefonic, am trimis trei mailuri, intrase în pamânt. Ïntr-o seara am primit de la el un mail în copie conforma adresat unei colege a acestuia, tipa care îmi facuse oferta initiala cu care ma atrasese la banca lor. Mailul era pe un ton sfidator, consilierul vorbea de mine ca despre un idiot si pe deasupra îi zicea tipei aleia ca nu am stiu eu sa citesc contractul, ca nu scrie nicaieri în dosar ca banca plateste transferul ipotecii, ca toate platile trebuie sa se faca exclusiv din contul meu de la banca lor si ca am avut o oferta speciala pe care eu n-am înteles-o bine. Adica eu sînt cam bou, cu alte cuvinte! Si îi scria tipei : poti tu sa-i explici clientului în asa fel încat sa priceapa si el?

Bai, am vazut negru în fata ochilor! Însa cînd îmi sare mustarul, nu mai pot gandi logic, pt ca asa cum spunea înteleptul Buddha cînd te enervezi, nu mai cauti adevarul ci adevarul TAU. Asa ca am respirat adanc desi fierbeam si m-am ocupat cu altceva. Am tuns iarba în curte, am baut o bere cu vecinul si am mai scris doua articole pe blog. Adica am încercat sa nu ma gandesc la faza asta.

Pe la 10h00 seara, am luat toate hartiile de la banca si le-am citit rand cu rand construindu-mi cazul. I-am scris consilierului un mail dur dar de-o politete taioasa în care am solicitat o întalnire cu el si cu superiorul sau direct cît mai repede, în caz contrar urmand sa iau masurile potrivite.  N-am precizat care-s masurile, puteau fi apelatul la un avocat sau mutatul dosarului la alta banca ori chiar acceptatul mizeriei lor. N-am precizat, am lasat sa pluteasca amenintarea în aer.

Si i-am mai citat cuvant cu cuvant din actele semnate cu el, niste puncte care spuneau ca e dreptul meu sa-mi aleg banca din care vreau sa fac platile si ca banca nu poate impune conditii unilaterale suplimentare la contract fara sa ma consulte. I-am precizat ca deschiderea unui cont curent la ei nu presupune automat ca eu trebuie sa-l si folosesc pt plata ipotecii si ca am o oferta scrisa în care scrie negru pe alb ca banca plateste transferul. Si ca ma mira foarte tare ca a reusit sa faca niste plati din contul meu în conditiile în care nu m-au informat în prealabil. Si ca sînt de-a dreptul surprins de faptul ca au marit arbitrar suma împrumutata fara sa aiba semnatura mea de accept. Si i-am mai scris ca dupa slabele mele cunostinte financiare, am vaga impresia ca a încalcat niste regulamente bancare cu ocazia asta dar ca desigur ca ma pot interesa la vreun organism de regularizare bancara.

Ïn încheiere i-am spus ca urasc cînd oamenii presupun ca sînt un idiot care nu-s cunoaste drepturile.

Dupa care i-am trimis acest mail, cu copie conforma la colega lui, cea care mi-a facut oferta initiala ca sa devina oficial si sa am martori.

***

A doua zi dimineata la ora 9h00 cînd înca nu ma asezasem bine pe scaun la birou, m-a sunat  acest consilier de la banca si foarte, foarte amabil mi-a spus ca sigur domnu’ Stash, sa ne întalnim joia viitoare sa lamurim toate aspectele. S-a grabit sa confirme ca va fi si seful lui la întalnire si mi-a adus aminte îndatoritor sa nu cumva sa uit sa aduc o hartie semnata prin care sa precizez contul si banca din care vreau sa fac platile. Si ca sigur ca o sa va dam înapoi banii pe care i-am platit din contul dvs, uite chiar acum ne ocupam de asta, domnu” Stash. Si îmi cer scuze, a fost o neîntelegere si bla, bla.

Înca nu-i terminat foiletonul, ramâne sa vad joia viitoare. Dar sînt absolut scîrbit de puterea discretionara pe care si-o aroga uneori bancile prin intermediul unor angajati. Si sînt convins ca la prima ocazie de a ma desparti de ei, o voi face.

Pentru ca s-au comportat exact ca niste hoti la drumul mare!

Costurile ascunse ale ipotecilor

E criza afara si acum au aflat si bancile canadiene. Cel mai raspandit sport în aceasta perioada printre institutiile financiare este furtul de clienti cu dosar de credit solid de la concurenti. Motiv pentru care majoritatea au scazut dobanzile ipotecare pana la nivele nemaivazute de la boomul economic de la începutul anilor 2000. Si daca clientul este ca mine în mijlocul unui contract cu o alta banca si n-are chef sa se trezeasca cu penalitati de întrerupere de contract, banca concurenta vine cu oferta la pachet: pe lânga o dobanda atragatoare, se ofera sa plateasca ea penalitatile si absolut toate costurile legate de transfer - noi acte notariale, evaluarea casei, taxele de analizare a dosarului si taxele legate de deschiderea unui nou cont la ei. Practic clientul nu trebuie decât sa spuna da si sa semneze actele, banca concurenta se ocupa de tot. Frisca de pe tort o reprezinta si alocarea unei linii de credit suplimentare cu dobanda preferentiala care poate ajunge pâna la 4%.

Si n-o sa va mirati cînd o sa va spun ca în aceasta perioada au loc miscari majore între clientii diferitelor banci. Practic nu mai conteaza cine se afla în mijlocul contractului, la început sau la sfarsit. Am vazut oferte primite de prieteni de-ai mei care mergeau pana la plata unor penalitati de întrerupere de 15 mii de dolari pe care noua banca era dispusa sa le acopere ca sa castige un client bun.

Desigur, în realitate nimic nu-i gratis pe lumea asta! În spatele tuturor ofertelor stau costuri ascunse pe care bancile au grija sa le tina departe de ochii muritorilor de rând. Toate costurile suportate de o banca cu transferul unui client sînt în cele din urma trimise în buzunarul acestuia prin marirea dobanzii sau a sumei creditate. Majoritatea clientilor se arunca cu capul înainte într-un nou contract mai ales daca dobanda e mai mica cu 2% fata de ceea ce plateste el acum. Însa clauzele alea scrise cu litere cît mai mici ofera toate informatiile dar cine naiba umbla cu lupa la el ca sa le citeasca?

Ei bine, eu! În contractul uneia din banci scria cu caractere pictate probabil de un caligraf chinez care-si facuse mana transcriind Arta Razboiului a lui Sun Tzu pe boabe de orez ca penalitatile de întrerupere a noului contract sînt 15% din valoarea împrumutului. Adica noua banca te transfera la ea, dar baga niste clauze în contract sa fie sigura ca alta banca la randul ei nu te poate atrage în curtea ei. În alt contract, scria ca noua banca îsi rezerva dreptul de a schimba dobanda unilateral daca apar întarzieri la plata chiar daca dobanda era fixa si deci presupus non-schimbabila.

Una din bancile cu care am discutat mi-a facut o oferta care la prima vedere parea foarte atragatoare si m-ar fi facut sa economisesc în jur de doua sau trei sute de dolari la suma de plata lunar. Plus ca-mi platea toate cheltuielile de transfer. Numai ca eu am învatat sa ma feresc de darurile grecesti (care stie ce-i ala dar grecesc? Exact, calul Troian!). Si am mai si facut un curs de economie în Canada care m-a învatat multe dedesubturi legate costurile împrumuturilor ipotecare.

Asa ca am luat calculatorul si manualul de economie si am început sa simulez scenarii de finantare care sa ma faca sa cad exact pe dobanda pe care mi-o propusese banca. Si am iesit! Am observat fara uimire, ca banca adaugase toate cheltuielile de transfer la suma reprezentand dobanda totala pe care as fi platit-o pe cinci ani dupa care împartind la 60 de luni obtinuse dobanda pe care mi-o comunicase (de regula contractele se încheie pe cinci ani cu amortizare de 25 de ani). Rezultatul meu era cu 0.03% diferit fata de ceea ce-mi comunicase banca. În realitate îmi plateam eu toate cheltuielile cu notarul, evaluarea si penalitatea de întrerupere de contract cu banca actuala dar as fi trait cu impresia ca de fapt le-a platit banca.

Apoi am simulat un alt scenariu: am introdus toate cheltuielile legate de transfer în suma pe care urma s-o împrumut. Deci în loc sa introduc toata suma direct în dobanda, am adaugat-o la suma de împrumutat. Ce sa vezi? Suma totala reprezentand exclusiv dobanda pe cinci ani se diminua cu 2,300 de dolari. De unde rezulta ca si în cazul în care acceptam sa platesc eu cheltuielile legate de transfer, banca nu se obosise sa gaseasca cea mai profitabila solutie pentru mine ci cea mai profitabila pentru ea! Rezultatul? Cînd i-am sunat si le-am povestit calculele mele, au început sa dea din colt în colt si mi-au scazut pe loc oferta de dobanda cu înca 0.2% fara sa-mi spuna cine plateste pentru transferul dosarului ipotecar. Dupa calculele mele noua oferta tot nu acoperea aceste cheltuieli asa ca le-am comunicat fara parere de rau ca nu ma mai intereseaza sa lucrez cu ei.

Asa ca deocamdata analizez toate ofertele si simulez scenarii de finantare. Sînt dispus sa-mi platesc singur, la o adica, transferul de la o banca la alta daca cîstig pe termen lung dar nu-s dispus sa ma las prostit în fata.

De altfel toata situatia aceasta ma face sa ma simt ca un fotbalist dorit de alte echipe. Daca vreau sa ma transfer în mijlocul contractului si echipa la care joc nu este de acord sa ma vanda, platesc penalitatile legate de întreruperea contractului si sînt jucator liber. Dupa care discut cu cine da mai mult.

C-asa-i în economia de piata!

Consolidarea creditelor

Era o vreme în care taxele si dobanzile de la credite nu contau prea mult. Însa zilele astea cam toata lumea este cu ochii pe finantele personale, mai ales ca multi sînt îndatorati pe la banci. Mai jos voi încerca sa prezint câteva idei asupra modului în care creditele pot fi tinute sub control. Fiind inginer si nu finantist, bineînteles ca parerile de mai jos nu sînt “state of the art” în materie de finante. Sînt doar pareri personale!

În timpurile astea cacacioase pe care le traim, cei care se trezesc fara bani au tendinta sa apeleze la credite, fie ele de consum sau carti de credit. Dar bancile au cam strans surubul diminuînd atat sumele care pot fi împrumutate dar si marind în acelasi timp dobanzile. Caci trebuie sa-si recupereze de undeva pierderile. De unde nevoia de obiceiuri sanatoase când vine vorba de credite nasoale.

Exista un punct dincolo de care cineva care a împrumutat bani de la o banca se transforma din platitor în supravietuitor: cînd acel cineva începe sa se concentreze mai mult asupra platii lunare, a ratei, în loc sa se concentreze asupra platii totale. Pentru ca bancile nu cer niciodata mai mult de o suma minima care reprezinta rata, dar care poate transforma clientul bancii în finantator al acelei banci. Daca concentrarea se face catre plata sumei integrale si nu a sumei minime, atunci se va cunoaste ceva. De nu, clientul se va afla în modul de supravietuire si atat. Bineînteles, pentru a face asta trebuie ca acel client sa caste ochii când semneaza actele si sa refuze creditele care presupun penalizari pentru achitarea în avans.

Stategia creditului e simpla: nu trebuie facute credite pentru cheltuieli zilnice gen mancare, restaurant, benzina, etc. Creditul de consum care a fost introdus în Romania este principalul vinovat pentru îndatorarea romanilor. Pentru ca foarte, foarte multi dintre ei au luat creditul ca sa-l sparga pe chestii pe care le-ar fi putut cumpara oricum cu banii jos. Creditul este dedicat finantarii unor cheltuieli majore gen masini, case, finantarii de studii si asa mai departe si nu cumpararii de aspiratoare si televizoare.

Daca vorbim despre carti de credit, strategia bancilor este absolut criminala. Clientii care-si achita factura cartii de credit integral, beneficiaza de ceva ce se cheama « perioada de gratie ». Adica daca clientul a cheltuit 1000 de lei si poate achita integral suma înainte de sfarsitul perioadei de gratie de 25 de zile, nu va plati nici un ban ca dobanda. Dar cei care nu pot achita acea suma, sînt jupuiti la sange caci orice leu cheltuit apoi va fi purtator de dobanda chiar din secunda cheltuirii lui. Daca sînteti datori la banca de pe-o luna pe alta si va cumparati cu cartea de credit niste cartofi prajiti, veti plati dobanda înainte sa apucati sa gustati cartofii aia. De ce? Pentru ca asa functioneaza cartile de credit. Scrie acolo, pe contractul vostru, cu literele alea mai mici ca puta de furnica si care trebuie citite cu lupa.

Solutia: trebuie sa aveti doua carti de credit. Daca nu puteti plati balanta integrala, nu mai folositi acel card. Folositi celalalt card, pe care-l puteti achita integral în fiecare luna. În felul asta va cumparati cartofi prafjiti fara sa platiti dobanda. În cazul în care aveti de cheltuit pe neasteptate o gramada de bani - sa zicem o reparatie auto, folositi primul card. Chiar daca platiti dobanda la el, e mai bine sa nu va afectati cardul ala pentru cheltuieli zilnice. Si mai ales, este de dorit sa aveti unul din cele doua carduri cu o dobanda promotionala, daca-i posibil.

P-orma, foarte multa lume asteapta sfarsitul lunii sau factura de la banca pentru a plati. Strategie gresita! Cum am spus, bancile încaseaza dobanda în fiecare zi pentru balanta care n-a fost platita integral. Daca clientul va plati când are banii si nu cînd îi vine factura, de multe ori va plati mult mai putina dobanda. Alta metoda de economisire este cumpararea de articole aproape de data de facturare a bancii, caci iarasi dobanda nu va avea timp sa se acumuleze. Daca aveti de cumparat un frigider cu cardul de credit, faceti-o spre sfarsitul lunii si apoi platiti ratele devreme în fiecare luna. Dobanda va fi foarte mica.

Exemplu: doi clienti care au balanta de pe-o luna pe alta de 2000 lei si 15 la suta dobanda, fac o cheltuiala de înca 3000 lei. Unul o face pe data de 5 a lunii, celalalt pe data de 25. Primul va plati dobanda în jurul a 57 lei în timp ce al doilea va plati aproximativ 30 de lei.

Cum spuneam, sînt doar parerile mele!

iPod Touch. Free.

Fac afaceri cu mai multe banci si în criza asta în care se pare ca intram, cam toate încearca sa tina pe langa ele cei mai buni clienti. Sau ma rog, clienti. Punct. De la una din bancile astea am si o carte de credit si o linie de credit. Acu’ vreo doua luni mi s-a pus pata pe ei, nu mai tin minte de ce, si am platit ambele credite. Dupa care n-am mai folosit nici cardul si nici linia.

Dupa o luna mi-au trimis oferta de refinantare, cu dobanda mai mica si suma mai mare. Am refuzat politicos. Dupa o luna jumate’ m-au sunat sa-mi povesteasca despre nu’s ce produs bancar exceptional. Am refuzat politicos.

Azi am primit prin posta un pliant în care ma anuntau ca am strans nu mai stiu cate puncte de credit - vreo 11 mii - si ca le pot schimba contra unui iPod Touch de 8 GB. Am ramas foarte surprins, asa ca am sunat la departamentul lor de relatii cu clientii. Mi-au spus ca nu-i nici o facatura, ca e “no strings attached” si ca totul se datoreaza cardului meu de credit care era cu puncte recompensa si eu nu stiam. M-am uitat pe contractul cu ei, asa este! Mi-au spus sa trec pe la unul din partenerii lor - Futureshop, BestBuy, etc - cu certificatul cadou care era inclus în plic si sa-mi ridic iPod-ul.

He, he! De data asta n-am mai refuzat, ca trebuia sa fiu nebun Zilele astea, în functie de timpul disponibil ma voi înfiinta la unul din magazinele alea si îmi voi ridica iPodul. Sînt curios daca chiar e fara obligatii. Nu prea vad cu ce m-ar lega de banca, ca nu semnez nimic, poate doar de primirea sculei. Dar cert e ca îmi voi lua o lupa cu mine sa citesc toate textele scrise cu scrisul ala mic de tot. Nu de alta, dar nu vreau sa ma trezesc ca în schimbul gadgetului va trebui sa platesc o dobanda mai mare la eventuale credite.

Vad eu! Dar cert ca e e cam bizara treaba! Bancile încep sa dea cadouri ca sa te tina langa ele. Oare vine sfarsitul lumii?