A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti…
Au fost odata zece prieteni s-au hotarît sa se întalneasca zilnic la un Happy Hour ca sa bea cîte o bere. Suma totala se ridica la 50 de dolari. Dar pentru ca nu-si permiteau toti acelasi lucru din cauza salariilor diferite, s-au gândit sa plateasca pentru bere în acelasi mod în care îsi plateau impozitele pe venit. Cei care castigau mai mult urmau sa plateasca mai mult, cei care câstigau mai putin urmau sa plateasca mai putin.
Zis si facut. Ïmparteala notei de plata zilnice, se facu în modul urmator:
Cei mai saraci 4 prieteni care erau someri, nu plateau nimic. Deci 0 $.
Al cincilea prieten platea 0,50 $
Al saselea 1,50 $.
Al saptelea 3,50 $.
Al optulea 6 $.
Al noualea 9 $.
Ultimul prieten, si cel mai bogat, platea el singur 29,50 $
Suma totala platita în fiecare zi era mereu aceeasi, 50 $.
Cei zece prieteni ai nostri se întalneau în fiecare zi pentru berea lor si toata lumea era multumita de aranjament. Pâna în ziua cînd barmanul i-a pus în fata unei dileme: ‘’Pentru ca sînteti clienti foarte buni, o sa va fac o reducere de zece dolari la nota de plata’’ le spuse el. ‘’Deci berea voastra zilnica va va costa 4 dolari în loc de cinci, deci nota de plata se va ridica la suma de 40 de dolari în loc de 50’’.
Grupul de amici decise de comun acord sa continuie sa plateasca noua nota de plata în comun la fel cum o facuse si pâna atunci. Primi patru urmau sa bea în continuare gratuit. Dar cum sa împarta cei zece dolari care le ramânea în buzunar la restul de sase prieteni? Au realizat ca 10$ împartit la 6 fac 1,66 $. Dar daca fiecare ar fi luat cîte 1.66$, atunci al cincilea si al saselea prieten ar fi urmat sa fie platiti pentru faptul ca beau bere.
Barmanul le propuse sa-si recalculeze fiecare contributia la nota de plata finala, cea de 40 de dolari, pe acelasi principiu, al taxarii dupa venit. Rezultatul fu urmatorul:
Al cincilea prieten, nu mai plati nimic (Un asistat social în plus?)
Al saselea plati 1$ în loc de 1,50$ (33% reducere).
Al saptelea plati 2,50$ în loc de 3,50$ (28% reducere)
Al optulea plati 4,50$ în loc de 6$ (25% reducere)
Al noualea plati 7,50$ în loc de 9$ (17% reducere)
Al zecelea si cel mai bogat, plati 24,50$ în loc de 29,50$ (16% reducere)
Totalul era de 40 dolari. Fiecare din cei sase platitori platira mai putin ca înainte, în timp ce primii patru prieteni, cei mai saraci, continuara sa bea gratuit.
Ïnsa odata iesiti din bar, fiecare îsi calcula partea care le-a revenit din cei 10 dolari de reducere la factura:
- Hei, eu am primit doar 50 centi din cei 10 dolari de reducere, se plânse al saselea si îl arata cu degetul pe al zecelea prieten, cel mai bogat. El a primit 5 $ !!!
- Da, spuse al cincilea prieten, si eu am primit doar 50 de centi si chiar daca acum nu mai platesc nimic nu mi se pare corect ca altul sa primeasca cinci dolari!
- E adevarat, exclama al saptelea, de ce a avut al zecelea prieten o reducere de 5 dolari, în conditiile în care eu n-am avut decît 1 dolar? Cum adica, cel mai bogat ia cea mai mare reducere?
- Ia stati putin, strigara primii patru, noi nici macar n-am primit vreun ban. Sistemul asta îi exploateaza pe cei mai saraci!
Si cei noua oameni începura sa strige si sa-l insulte pe al zecelea prieten, cel mai bogat.
Ïn ziua în care acesta nu mai veni la întalnirea lor zilnica, ceilalti noua se asezara la o masa si baura berea fara sa-l astepte. Barmanul le aduse nota de plata: noua beri x 4$ = 36$. Dar cînd veni vremea sa-si plateasca consumatia, descoperira un lucru important: nu aveau suficienti bani nici macar pentru jumatate din nota de plata(le lipseau 20,50$). Si din ziua aceea, nici unul din cei noua prieteni ramasi nu mai bau bere.
Morala povestii: Este adevarat ca cei mai bogati beneficiaza de cele mai mari reduceri de impozit, pentru ca ei platesc cele mai mari taxe. Daca acestia sînt aratati cu degetul, daca sînt ostracizati pentru bogatia lor, atunci risca sa nu se mai arate la fata sau sa continue sa bea bere în strainatate, în paradisuri fiscale amicale si astfel cei ramasi vor fi penalizati.
***
Nota explicativa: Text extras din cursul de economie predat la ciclul 1 în facultatile din Quebec.
Pentru cineva care sta deoparte, în afara sistemului, si urmareste reactiile în lant din cazul Madoff, este ca si cum ar asista la un film. It’s fucking unbelievable! Nici cel mai tare scenarist n-ar fi putut imagina atatea chestii deodata. în fiecare zi se aduga pe lista perdantilor noi si noi nume care de care mai sonore. Azi s-a anuntat ca un mare bancher francez s-a sinucis în biroul sau din Madison Avenue, tainu-si venele ca un arisocrat de clasa. Ceea si era, caci Rene-Thierry Magon de la Villehuchet era membru al uneia din cele mai vechi familii din Franta si facea afaceri cu crema aristocratiei europene. Printre clientii lui se numara familia regala din Monaco, duci, printi si urmasi ai nobililor cu sange albastru din Rusia pana în Spania.
Pe de alta parte, pe la colturile din Wall Street au început sa se faca pariuri ca pierderile raportate de Madoff, de cincizeci de miliarde de dolari este de neconceput în materie de pierderi. Nimeni nu poate pierde chiar 100% zic expertii în finante. Si într-adevar, în conturile companiei lui Madoff au fost gasite înca 300 de milioane – peanuts fata de pierderi – iar averea imobiliara a lui Madoff este estimata la cel putin doua miliarde de dolari. S-a descoperit ca gagiul detine mult mai multe proprietati fata de cat se credea si are o adevarata flotila de iahturi de lux. Mai este banuit si ca si-a îndesat o parte din banii personali prin paradisuri financiare si banci straine.
Profesori din universitati de prestigiu au facut calcule complicate din care a reiesit ca pierderile de 50 de miliarde includ si dobanzile pe care trebuiau sa le încaseze clientii, nu doar capitalul. Cica pierderile reale, curate, banii evaporati care au fost numarati pana în momentul asta sînt 7 miliarde. Sa-ti stea mintea în loc! Rechinii financiari sînt ca si camatarii aia mafioti ai lui Al Capone. Ei socotesc pierderile incluzand cat trebuiau sa încaseze, nu doar capitalul investit.
Ancheta de pana în clipa de fata arata ca pana si Comitetul Olimpic International a pierdut bani la Madoff, alaturi de fundatia de caritate a lui Spielberg care si-a vazut maturate 75% din fonduri!! Expertii FBI au descoperit ca schema lui Madoff a început foarte natural. Pe la jumatatea anilor 60, tipul s-a jucat la bursa cu niste bani care nu erau ai lui. Si ca nu erau ai lui nu-i nimic! Erau fonduri ale unor clienti institutionali (organizatii guvernamentale, etc). În disperare de cauza si pt ca bursa mergea prost, a început sa promita randamente superioare fata de ceea ce oferea bursa. Si pe masura ce atragea noi clienti, îi platea pe aia vechi. Dar la o bucata, dupa ce iesise din clinci, s-a lacomit si a început sa bage si el mana pana la cot.
Numai ca Madoff a facut o greseala simpla. N-a vazut cand e cazul sa se retraga. Nu din cauza ca clientii lui si-au pierdut încrederea în el s-a prabusit schema lui, ci pentru ca toata lumea a avut nevoie de bani în acelasi moment. Adaugat la pierderea reala de pe bursa americana, de 36%, totul s-a dus naibii. Oricum, eu stau cu ochii pe cazul asta sa vad cine-si mai taie venele. Nu m-ar mira sa aud ca Bill Gates nu mai are nici un ban din cauza lui Madoff. Mai stii ce surprize rezerva viitorul?
PS Azi State of California a anuntat ca peste doua luni va fi în faliment daca nu primeste o infuzie de 42 de miliarde! Vorbim aici despre Stat, nu despre vreo companie! Olelei, ce tsunami va isca chestia asta. Or sa ajunga cetatenii sa împrumute statul cu bijuterii si bani, cum au facut sud-coreenii. Sau poate nu, ca vorbim aici despre americani.
Timp de mai multe decenii, numele lui Bernard Madoff a fost venerat pe Wall Street si în sânul unora dintre cele mai bogate familii americane care i-au încredintat averile acestui broker new-yorkez a carui integritate si reputatie devenisera legenda. În varsta azi de 70 de ani, acest self-made man si-a lansat cariera începand cu speculatii facute din salariul sau de salvamar si ajungand în timp sa revolutioneze tranzactiile electronice la Bursa din New York. A strans o avere considerabila si si-a cumparat proprietati luxoase în Manhattan, Palm Beach, Paris, Vegas, Mexic si asa mai departe. Reputatia sa de integritate era atat de mare încat ani de zile a fost presedintele consiliului de administratie al NASDAQ, una din cele doua burse din New-York.
Dar numele de Bernard Madoff este azi sinonim cu frauda. Nu nu oricare! Brokerul ar fi orchestrat o frauda piramidala gigant – acelasi model ca FNI din Romania – care a costat clientii sai aproape 50 de miliarde de dolari conform primelor estimari facute publice ieri de FBI si biroul procurorului federal. Madoff a fost arestat ieri dimineata dupa ce a fost denuntat FBI de catre cei doi fii ai sai, carora li se confesase cu o zi înainte.
Schema folosita de Madoff, la fel ca cea folosita de FNI sau de Caritasul anilor 90 în Romania, se bazeaza pe o inventie a unui imigrant italian american, Ponzi, care a folosit-o la Boston în anii 1920: primii investitori într-o schema piramidala îsi trag banii de la ultimii investitori. Iar ultimii investitori îsi iau teapa! Întotdeauna si absolut fara gres!
Schema lui Madoff s-a prabusit în momentul în care investitorii sai au început sa-si retraga banii de teama crizei de lichiditati care a lovit America. Incapabil sa faca fata cererii de lichiditati, Madoff si-a adunat colaboratorii cei mai apropiati, printre care cei doi fii ai sai si un frate, si le-a explicat ca e ruinat, ca a pierdut 50 de miliarde de dolari si ca toata firma si afacerea lui care functiona din anii 1960 este doar o foarte mare escrocherie.
Vestea arestarii lui Bernard Madoff a avut efectul unei bombe pe Wall Street si este de asteptat ca luni Bursa din New York sa deschida pe rosu puternic pe fondul naruirii încrederii americanilor în curtierii de pe Wall Street. Printre clientii care au pierdut bani în schema lui Madoff se numara proprietarii echipei de baseball Metz din New York – care au pierdut 500 de milioane de dolari cel putin – si care tocmai finantau constructia unui nou stadion pe care-l executa fosta mea companie. Alti clienti majori cu pierderi grele sînt fostul proprietar al echipei de fotbal american Eagles din Philadelphia si un fond de investitii american care a pierdut doar el singur în jurul a 10 miliarde de dolari.
Toti clientii fusesera atrasi de care Madoff datorita dobanzii de 10% pe care acesta o oferea, indiferent de caderile bursei din New York. Desigur ca au fost cativa care si-au pus întrebari de multa vreme si chiar o companie de avocati a depus în 1999 o plangere la Titles and Excenge Comission – politia Bursei din New York – demascand întreaga excrocherie. Comisia nu a luat în considerare scrisoarea companiei de avocati, ceea ce astazi se dovedestea fi una din cele mai mari greseli din istoria financiara a SUA.
Urmarea acestei povesti va avea consecinte desosebit de nefaste pe termen scurt si mediu si sînt sigur ca surprizele nu se vor opri aici!
Nota: Articol bazat pe informatiile aparute în editia de ieri a New York Times.
Foto: Ruby Washington
Va înselati amarnic dragi cafeinomani, daca credeti ca actuala criza financiara nu ne va atinge pe fiecare dintre noi. Recesiunea ne sufla’n ceafa si suflul ei ar trebui sa ne dea oaresce fiori. Inconstienta unor persoane particulare care declarau pana nu demult ca Romania nu va fi afectata pentru ca se afla în afara circuitului economic mondial si a unor oficiali din guvern care se bateau cu caramida în piept ca Romania are exces de lichiditati sînt deja istorie. Primii au fost trimis acasa în somaj, iar ceilalti se dau cu curu’ de pamant sa gaseasca solutii de finantare în conditiile în care toate tarile din jurul Romaniei stau deja cu mana întinsa la Fondul Monetar International. De aici pana la impunerea unor conditii mult mai stricte, gen ridicarea TVA, nu mai e decat un pas. Pe care oricare din partidele care vor ajunge sa guverneze va fi nevoit sa-l faca. Nu-i alta cale!
În Canada lucrurile par a sta mult mai bine, dar realitatea e înfricosatoare. Daca cei trei mari constructori americani nu vor obtine finantare de la Congres, Ontario va fi pusa pe chituci si va intra oficial în recesiune, cu o rata a somajului nemaiîntalinita de la al doilea razboi mondial încoace. În conditiile în care principala provincie furnizoare de lichiditati la trezoreria federala – am numit aici Alberta – începe sa gafaie profund din cauza scaderii pretului la petrol pe piata mondiala, celelalte provincii nu prea vor mai avea de unde sa primeasca bani de la federal. Daca British Columbia si Ontario se vor adauga Quebecului care a stat mereu cu mana întinsa la Ottawa, se anunta nori negri pentru Canada.
Si pe plan mult mai apropiat de noi încep sa se întample chestii. Azi am vorbit cu un amic care si-a pierdut job-ul. Lucra ca tehnician la una din cele mai mari firme de inginerie din Montreal si era pe un proiect al Petro Canada care a fost amanat pe termen nedeterminat – urmarea a fost ca toata echipa de inginerie, de la desenatori la sefi de proiect au fost pusi pe liber. Gagiul era cam îngrijorat în ce priveste perspectivele din industria petroliera si cam pesimist în privinta sanselor de ramanere în domeniu.
În Toronto, un prieten cu salariu ametitor – are MBA la McGill si o gramada de experienta – se simte si el amenintat de caderea industriei auto. De altfel mi-a spus ca acceptarea de catre Congres a planului de salvare a celor trei giganti americani a devenit o chestiune personala pt el. Daca planul e respins de Congres – si se pare ca a fost – pentru el începe numaratoarea inversa.
Tin legatura cu fostii colegi de pe unde am lucrat aud ca peste tot e la fel. În Romania companiile de constructii au început sa-si trimita oamenii în somaj, investitiile s-au cam oprit asa cum am prevazut într-un articol de asta vara si în general nu-i bine!
Daca credeti ca lucrati în domenii care nu vor fi afectate – medicina, asigurari, avocatura sau IT – e cazul sa va reveniti. Aseara medicul veterinar al lui Betty îmi spunea ca chebecii au început sa amane operatiile animalelor lor din cauze financiare. Medicii dentisti se confrunta cu retrageri ale clientilor, asigurarile au devenit mai scumpe ca riscul e mare si singurii care beneficiaza de ceea ce se întampla sînt oamenii cu bani cash. Care pot cumpara imobiliare ieftine, masini ieftine, vacante ieftine, etc.
Daca faceti parte dintre aia, bravo voua! Daca nu, atasati-va centurile de siguranta ca o sa ne cam zguduie. Nu mult, cam pana anul viitor prin toamna. Dupa aia ar trebui s-o luam în sus pe panta redresarii economiei.
Mai acum ceva vreme scriam ca imobiliarele din Romania o vor lua la vale. Dar ma rog, n-am fost nici primul si nici ultimul, doar ca am scris motivele pentru care cred eu ca se va întampla asta. Si zilele astea cand citesc presa din Romania, normal ca îmi cad sub ochi articole despre cum au început dezvoltatorii s-o simta pe propria piele. Prietenii mei, despre care scriam în articole ca încearca sa-si vanda apartamentele, n-au reusit nici pana în ziua de azi. Si i-am sfatuit, asa cum l-as sfatui pe oricine nu-i foarte presat, sa înceapa sa astepte. Deja e prea tarziu, chiar daca diferentele între pretul cu care l-au luat acum cinci ani si pretul pe care un cumparator ar fi dispus sa-l plateasca azi i-ar aduce înca un castig foarte, foarte bun.
Apoi, scriam acum ceva vreme despre Tariceanu si cum spunea el senin pe posturile de televiziune la ore de maxima audienta ca Romania nu va fi afectata de criza mondiala, caci are o economie stabila. Bineînteles, daca astazi Tariceanu ar sta de vorba fara garzi de corp cu muncitorii care si-au pierdut joburile din cauza crizei care nu exista, s-ar putea sa se gaseasca vreo doi sa-l stranga de gat.
Cea mai buna metoda de penalizare a unui asemenea politician inconstient, care n-a putut sa prevada impactul crizei financiare asupra economiei romanesti “stabile”, ar fi la vot. Credeti voi însa ca romanii îl vor penaliza? Credeti voi ca romanii vor trimite PNL sub pragul de intrare în parlament?
Nici eu! Si din pacate, politicienii bulei de cristal – cei care traisec în lumea lor fara legatura cu cea reala – vor continua sa dea sfaturi arogante celor care i-au ales, crezandu-i pe toti alegatorii prosti. Si culmea, alegatorii chiar sînt prosti daca nu penalizeaza un guvern de incompetenti.
Sa vina PSD-ul! Sa fure si firmiturile care au mai ramas si apoi sa stinga careva lumina!
