Discutam cu un prieten zilele trecute, pe marginea a ceea ce pare a fi cea mai absurda decizie a unei banci: aceea de a demola niste case noi noute, dupa ce clientii bancii nu au mai putut sa le plateasca iar banca a devenit proprietarul acestor case. Iata mai jos videoul de la care a plecat discutia:
Dupa ce l-am vizionat împreuna, amicul meu era pur si simplu consternat. Cum se poate asa ceva? Cum e posibil ca banca sa-i transforme pe clientii sai în oameni ai strazii si sa le darame casele noi-noute în loc sa caute o solutie împreuna cu municipalitatea? Sînt de acord ca la prima vedere, oricine ar gandi la fel ca amicul meu. Dar în realitatea cotidiana, treburile sînt mult mai complicate.
Ïn marea majoritate a reposedarilor, banca devine proprietara casei. Ïn Canada, banca se reasigura si în caz de incapacitate de plata a clientului, îsi recupereaza banii de la asigurator. Nu cunosc detaliile exacte care au stat în spatele deciziei bancii americane din filmul de mai sus, dar înclin sa cred ca nu s-a reasigurat la o societate de asigurari. Si daca s-a trezit proprietara unor case noi noute, foarte probabil ca ar fi trebuit sa plateasca ea impozitele la municipalitate în locul clientului ei. Deci pierderile financiare ale bancii ar fi devenit dramatice daca s-ar fi multumit sa ramana proprietara pe ceva non-vandabil pentru care trebuie sa plateasca taxe anuale! Ïn film se spune chiar ca banca devenise proprietara unor case neterminate la timp si în calitate de proprietara era amendata zilnic pâna cînd casele ar fi fost terminate.
Ïn al doilea rand, sînt zone întregi în SUA în care casele au fost recuperate de banci. Dar aceste case, fiind nelocuite si neîngrijite, au devenit vizuine pentru animale patrupede si bipede, laolalta. Serpi, pisici salbatice, mistreti, vandali, buruieni, drogati, toti si-au gasit adapost în aceste case. Uneori decizia de daramare este mai logica, daca vine vorba de securitatea caselor din jur care sînt înca locuite. De securitatea orasului.
P-orma foarte multe case au piscine care au dezvoltat alge, pentru ca nu mai sînt curatate. De la alge au aparut tantari. De la tantari, apar probleme de sanatate a locuitorilor din cartierele respective. Au aparut companii care plaseaza în piscinele parasite bancuri de pesti care se hranesc cu tantari. Si nu, nu fac bancuri! Treaba e cît se poate de serioasa.
Prin prisma acestor lucruri, decizia bancii de a darama casele este cît se poate de justificata. Oricîat de absurda ar parea!
Acum trei saptamani, onlineul romanesc se umpluse de articole care atrageau atentia asupra provocarii ridicate de Magazinul de Case de a vinde 30 de apartamente în 30 de zile. Pe siteul campaniei, declarat chiar de catre initiatori, este precizat clar scopul acestei actiuni: “MagazinulDeCase.ro considera ca nu exista o criza reala in piata imobiliara din Romania!“
Dar la ora la care scriu aceste randuri, campania MdC pare ca se îndreapta catre un fiasco total! Desi au reusit sa vanda în prima saptamana sapte apartamente în tot atatea zile si toata lumea s-a extaziat în fata reusitei lor, vor da pana la urma chix asa cum banuiam. Spuneam înca de atunci ca vanzarea a 7 apartamente în sapte zile este nerelevant. De ce?
În primul rand ca MdC nu si-au facut calculele corect. S-au lansat într-o actiune publicitara fara sa cunoasca toate cartile cu care joaca, lucru specific unor amatori.
In prima saptamana a campaniei “o casa pe zi” am crezut ca durata pe care o masurasem dintre momentul rezervarii online si momentul rezervarii finale, de 2-3 zile, a fost prea lunga. Se pare ca ne-am inselat, saptamana care a urmat ne-a dovedit ca a fost scurta, pentru ca urmatoarele comenzi au durat si pana la o saptamana pana la finalizare.
Asta a fost prima greseala! Cand te bagi în ceva, de obicei trebuie sa stii în ce te bagi. Nu lansezi campanii de promovare cand tu n-ai nici un fel de feed-back din piata. Pentru asta exista conceptul de studiere a ei. Ce înseamna “am crezut, dar se pare ca ne-am înselat” altceva decat amatorism?
A doua greseala a fost climatul economic si politic. Cand au început ei actiunea, tocmai se apropiau alegerile parlamentare. Desi toate sondajele aratau clar ca nimeni nu va castiga majoritatea în Parlament si deci era evident – pentru unii care mai citim printre randuri – ca va urma o perioada de instabilitate, ei au pornit campania exact în acea perioada. Exact în prag de iarna, exact în prag de alegeri cand toata lumea era în stand-by cu investitiile. Nu stiu exact ce învata unii în facultatile alea de economie, dar orice buticar stie ca nu se fac investitii cand se apropie alegerile si nu se stie cine ajunge cu mana pe ciolan! Asta e valabil în toate economiile din lume.
În plus bancile cadeau ca frunzele în SUA, economia romaneasca dadea evidente semne de gripare dar nimeni de la MdC nu a reusit sa vada acest lucru. Nu ma mir, pana si primul ministru de atunci, Tariceanu, nu a reusit sa prevada dezastrul în care se afunda Romania, el îi tragea cu excesul de lichiditati. Asta este un exemplu clar de lipsa de judecata clara a conditiilor pietei în care activezi. Fie ca e vorba de un prim-ministru sau de o companie.
A treia greseala a fost fapul ca MdC nu si-a lasat loc de întors. Au afirmat cu aroganta pe blogul propriu ca ei vor sa demonstreze ca piata imobiliara din Romania nu e cazuta. Mesajul lor nu a fost “vrem sa încercam sa vindem altfel!” ci a fost “vom demonstra ca nu e criza, pentru ca noi vom vinde!“. Au vandut pe dracu! Si acum, cand vor trage linie, pe unde vor scoate camasa? Cum vor explica esecul lor cand ei afirmau public “Cum vi se pare acum, ca am inceput sa demonstram ce ne-am propus, perspectiva noastra anticriza?” Nu am nici un fel de experienta în marketing, dar mie îmi suna a aroganta de la o posta! Si daca ratezi obiectivul, cum e pe cale sa se întample la MdC, va fi cam greu sa gasesti explicatii!
A patra greseala este tehnica! Un complex rezidential trebuie vandut înca înainte de a fi construit, altfel degeaba îl construiesti caci vei sta cu banii blocati. Înteleg ca în Romania s-au dat tepe pentru ca una au vazut oamenii pe plansete si altceva au primit la cheie. Dar în toata lumea asta, asa se vand imobiliarele. Înca din faza de constructie. Daca începi sa cauti clienti cand apartamentele sînt finisate, esti futut. Dintr-un milion de motive, de la bani blocati si pana la faptul ca unii clienti vor anumite amenajari pe care tu nu le mai poti face pentru ca constructia e terminata. Deci cand acepti sa vinzi un complex rezidential deja finisat, îti limitezi foarte mult marja de manevra.
Voi urmari cu mare interes aceasta campanie pana la sfarsitul ei! Pentru ca în ciuda unei promovari desantate pe bloguri si în presa, miroase a fiasco. Si daca un asemenea complex imobiliar, care a beneficiat de super promovare, nu si-a gasit clientii poate ca-i timpul ca cei de la Magazinul de Case sa recunoasca existenta unui blocaj pe piata imobiliara din Romania. Cu cat dezvoltatorii vor accepta mai repede ca situatia e albastra, cu atat vor lasa preturile în jos aproape de valoarea lor reala si cu atat mai repede isi vor gasi cumparatori.
Ramane de vazut!
P.S. Da, m-am gandit si eu ca în ultima zi va apare Vantu si va cumpara restul de 22 de apartamente. NOT!
Mai acum ceva vreme scriam ca imobiliarele din Romania o vor lua la vale. Dar ma rog, n-am fost nici primul si nici ultimul, doar ca am scris motivele pentru care cred eu ca se va întampla asta. Si zilele astea cand citesc presa din Romania, normal ca îmi cad sub ochi articole despre cum au început dezvoltatorii s-o simta pe propria piele. Prietenii mei, despre care scriam în articole ca încearca sa-si vanda apartamentele, n-au reusit nici pana în ziua de azi. Si i-am sfatuit, asa cum l-as sfatui pe oricine nu-i foarte presat, sa înceapa sa astepte. Deja e prea tarziu, chiar daca diferentele între pretul cu care l-au luat acum cinci ani si pretul pe care un cumparator ar fi dispus sa-l plateasca azi i-ar aduce înca un castig foarte, foarte bun.
Apoi, scriam acum ceva vreme despre Tariceanu si cum spunea el senin pe posturile de televiziune la ore de maxima audienta ca Romania nu va fi afectata de criza mondiala, caci are o economie stabila. Bineînteles, daca astazi Tariceanu ar sta de vorba fara garzi de corp cu muncitorii care si-au pierdut joburile din cauza crizei care nu exista, s-ar putea sa se gaseasca vreo doi sa-l stranga de gat.
Cea mai buna metoda de penalizare a unui asemenea politician inconstient, care n-a putut sa prevada impactul crizei financiare asupra economiei romanesti “stabile”, ar fi la vot. Credeti voi însa ca romanii îl vor penaliza? Credeti voi ca romanii vor trimite PNL sub pragul de intrare în parlament?
Nici eu! Si din pacate, politicienii bulei de cristal – cei care traisec în lumea lor fara legatura cu cea reala – vor continua sa dea sfaturi arogante celor care i-au ales, crezandu-i pe toti alegatorii prosti. Si culmea, alegatorii chiar sînt prosti daca nu penalizeaza un guvern de incompetenti.
Sa vina PSD-ul! Sa fure si firmiturile care au mai ramas si apoi sa stinga careva lumina!
