Diferente
Stiti cam care e standardul numarului de carti într-o biblioteca municipala? 3 volume per cap de locuitor. Respectând acest principiu, Biblioteca Metropolitana a Bucurestiului ar trebui sa aiba 9 milioane de volume. Ïn realitate are doar vreo 5 mii de volume, cu 3 mii mai putin decît avea în 1833 pe vremea cînd se numea Biblioteca Publica a Colegiului Sf Sava.
Ïnsa Biblioteca Academiei Române, care poate fi considerata Biblioteca Nationala a Romaniei are în patrimoniu abia 10 milioane de volume, periodice, documente sonore, tiparituri istorice si alte obiecte de valoare. Comparând cu Biblioteca Nationala a Frantei care are 14 milioane de volume, 12 milioane de afise sau 2 milioane de documente sonore, mai are de muncit. Dar ma rog, Franta e Franta!
Diferenta dintre natiuni nu sta numai în diferenta de PIB. Ci si în numarul de carti citite, în gramele de pasta de dinti consumata sau în orele de stat în fata televizorului.
Hobby-uri
Nu practic nici o activitate care sa poate fi interpretata din greseala drept hobby. Nici macar una. Pur si simplu nu am hobbyuri. Bloggingul, lectura schiatul sau tennisul sînt orice altceva dar nu hobby.
Sîmbata seara, dupa ce am dus-o pe soacra-mea la aeroport, am fost în vizita la niste amici. Din vorba în vorba am ajuns la concluzia ca barbatii trebuie sa aiba neaparat o pasiune daca nu vor sa se tâmpeasca. Dar cum eu nu ma pricep la nimic, e greu sa-mi gasesc o preocupare din asta. Amicul mi-a spus ca totul e în capul meu, ca nu stiu ce vorbesc si mi-a dat tema sa construiesc un vapor de pirati. Ca sa-mi demonstreze ca omul cînd îsi pune ceva în cap, reuseste.
Duminica m-am chinuit trei ore ca sa construiesc asta:
I-am trimis poza pe mail si l-am întrebat ce parere are. Eu unul eram foarte încântat de rezultat, mai ales ca sînt un anti-tehnic de mare pozna. Raspunsul lui a fost scurt: Un lucru este sigur. Putem taia constructia de vapoare de pe lista!
Asa ca sînt în continuare în cautarea unui hobby!
Scurte
Citeam pe undeva, nu mai stiu unde, ca noua moda în blogging e scrisul scurt si la obiect. Mie n-o sa-mi iasa, dar pot încerca :
1. Eric Segal, autorul cartii ‘’Love Story’’ a murit ieri, la 72 de ani. Înca am în biblioteca exemplarul furat din biblioteca parintilor mei, editia 1970. Acelasi an în care Ryan O’Neil si Ali McGraw jucau în ecranizarea cartii.
2. În Boston, Massachussets si la Casa Alba e deranj mare. Ieri au avut loc alegerile pentru locul lasat liber în Senatul american de Ted Kennedy, cînd a murit toamna trecuta. Surpriza de proportii, democratii au pierdut scaunul pt ca au nominalizat o tipa fara nici un fel de carisma. O tanti care fusese fostul procuror sef al statului si de care n-a auzit aproape nimeni. Presa zice ca Obama e fiert de suparare. Nu doar ca Massachussets este cel mai liberal stat din SUA (90% din alesii locali sînt democrati si absolut toti senatorii si reprezentantii în Camera Reprezentantilor sînt tot democrati), dar pierderea locului ocupat odinioara de Ted Kennedy are atât valoare de simbol cît si repercursiuni imediate. Pentru Partidul Democrat chestia asta se traduce prin pierderea majoritatatii confortabile din Senatul american.
3. Armata SUA a luat controlul în Haiti, dând la o parte cu nonsalanta ONU si restul tarilor care au început sa strige ‘’Fault’’ dupa ce Hillary Clinton a declarat ca deciziile guvernului haitian trebuie sa fie luate în stransa coordonare cu americanii si numai dupa consultarea lor. Sa mori de râs! Controlul american al aeroportului, ca sa dau numai un exemplu, a facut ca avioanele cu puscasi marini sa aiba prioritate în fata avioanelor încarcate cu ajutoare. Graitor este cazul a doua avioane ale Medicins sans Frontieres încarcate cu echipament medical, apa si de-ale gurii care au trebuit sa aterizeze în Republica Dominicana si sa astepte OK-ul de la americani. De doua zile îl tot asteapta! Traiasca Obama si visul american impus cu patul armei!
4. Azi am fost la medic pentru tendinita aia de care am mai scris p-aici. Dupa cinci radiografii si alte câteva teste a rezultat ca n-am nici pe draco! Ca durerile mele la genunchi si la umarul accidentat la schi acum un an sînt datorate atât faptului ca fac efort neîncalzit cît si lipsei de exercitiu zilnic. Cu alte cuvinte, medicul mi-a spus ca trebuie sa bag la sala ca sa nu ma mai doara. Foarte curios diagnostic!
5. British Airways a anuntat ca daca sindicatul lor e s-o puna de greva, chestia asta se va întampla de Paste. Ceea ce înseamna ca soacra-mea poate pleca linistita înapoi la Românica. E obisnuita cu nametii, asa ca ninsoarea din Romania nu o va lua prin surprindere. O va lua însa incapacitatea românilor de a iesi din nameti.
Na, am încercat sa scriu scurt. V-am spus ca n-o sa-mi iasa?
Toleranta ca optiune personala
60% din cetatenii Elvetiei au votat contra construirii de minarete în tara care si-a permis sa-l aresteze pe Polanski. Minaretele sînt structurile alea cilindrice specifice arhitecturii arabe si asociate cu Islamul, care sînt de regula parte integranta din moschei. Care la rândul lor sînt locurile alea unde musulmanii se aduna de cîteva ori pe zi sa se roage lui Allah si, probabil, sa i se planga de intoleranta elvetienilor.
De fapt, daca e sa fim corecti, 60% reprezinta procentul celor care au votat contra minaretelor din numarul cetatenilor elvetieni carora le-a pasat suficient de mult de problema asta încât sa-si lase balta butoiasele de brânza si surubelnitele cu care mesteresc ceasurile lor celebre, ca sa vina la vot. Cei care au votat contra minaretelor au avut cîteva motive foarte bune pentru care s-au opus. Se stie ca arhitectura minaretelor este foarte patriarhala, aducînd mult cu un falus. Ceea ce în mod evident contrasteaza cu pajistile verzi si morala elvetienilor, evidenta mai ales în filmele porno ale anilor 70, multe din ele pline de dialoguri memorabile gen ‘’Ya! Ya! Bitte Schon!” Sau poate ca au considerat ca importul de arhitectura traditionala araba si implementarea ei în patria ciocolatei este la fel de zgârie-ochi ca tinuta garzii elvetiene de la poarta palatului papal din Vatican.
Dar desi aceste motive pot fi atacate, acuzatia de intoleranta la adresa imigrantilor musulmani, mai greu. Mesajul e unul clar ‘’Nu va vrem aici!’’. Pus în contextul în care Franta tocmai a interzis valul islamic, vocile anti-imigratie se aud tot mai puternic în Danemarca si Belgia, coalitia xenofoba Liga Nordului din Italia îl sprijina pe Berlusconi si planurile lui de control al imigratiei, gestul elvetienilor vine ca unul firesc.
Desigur, sînt o gramada de tari musulmane care o fac pe aceasta Elvetie a zilelor nostre sa arate bine. În Arabia Saudita, bisericile si sinagogile sînt în afara legii si nici o alta religie nu este tolerata în locul de nastere al Islamului. În Pakistan, minoritatea crestina e discriminata pe cai constitutionale. În alte state islamice, e mai sigur sa nu-ti declari religia crestina daca tii la viata. Dar sînt oare statele astea, cu intoleranta lor belicoasa, amestecul de suspiciune si agresivitate la adresa Vestului si religia ridicata la politica de stat cel mai bun exemplu pe care Elvetia sa-l urmeze?
Elvetienii si-au cautat prin dulap neutralitatea si dupa ce au sters-o de praf au dat cu ea de pamânt. Au gasit solutia la problema imigratiei musulmane, interzicând oficial practicarea religiei lor în tara cantoanelor. Le-au oferit un motiv extremistilor islamici sa urle în pietele din Orientul Mijlociu contra vacilor Milka si a marmotelor elvetiene care învelesc ciocolata în timp ce ard steagul Elvetiei.
I-am întrebat pe cîtiva prieteni împrastiati în lumea larga, ce parere au de gestul elvetienilor. Lumea e împartita: de la frica de islam si dorinta de limitare a imigrantiei musulmane în Vest, presarate de exemplele New York 9/11, Londra 7/7 si Madrid, pâna la acceptarea lor în vietile noastre. Fiecare în functie de ce experiente personale a avut.
Maica-mea a fost în ultimul tren care a trecut în dimineata aceea fatidica prin Alcala de Henaris. Urmatorul tren a sarit în aer. Ar fi putut sa fie si ea printre cele 16 victime din Romania. N-a fost! Dar sînt sigur ca daca mâine s-ar prezenta la un vot similar cu cel al elvetienilor, ar vota pentru toleranta. Eu pe de alta parte, daca as fi suferit o pierdere atunci, as fi fost mai putin pus pe glume astazi.
Cum spuneam, pâna la urma toleranta se reduce la o optiune personala!
Firmituri
Ce credeti voi c-am facut eu ieri dupa 8 ore de birou? Corect, am baut o bere! Si dupa aia? Am luat un ferastrau electric din ala de tuns arbustii si mi-am remodelat gardul viu de la intrarea în curte. E adevarat ce se spune, ca berea face mâna mai sigura. Daca ati vedea ce opera mi-a iesit, ati fi foarte impresionati! Noroc ca a venit noaptea ca altfel arhitect peisagist ma recalificam.
***
M-am apucat de afaceri. Am cumparat actiuni la Stash Tea. Ceai cu cafeina. Cica asa se joaca la bursa zilele astea, pe feeling si chestii cunoscute. Si ce cunosc eu mai bine decît cafeina si user name-ul de pe acest blog?
***
Ma asalteaza diversi cu oferte de colaborare pt blog. Cea mai tare a fost o tanti care mi-a propus sa particip la un concurs de calatorii de pe Realitateatv.Net care se adreseaza exclusiv rezidentilor din Romania. Asta arata cît anume studiaza blogul managerii astia de marketing ot PR înainte sa vina cu propuneri de colaborare. Eu înca astept un mesaj de la Schumacher care sa-mi spuna ca ce blog misto am si sa ma întrebe daca vreau sa-i faca reclama la ultimul model de Ferrari. O sa-l refuz, ca mie nu-mi plac broscarii.
***
Ieri m-am plimbat pe site-ul ANAF si al Ministerului de Finante din Romania si m-am jucat cautand diverse companii cu care am facut afaceri cîndva. Si am fost trist cînd am bagat de seama ca jumatate si-au încetat activitatea. Si am baut o bere în amintirea vremurilor de altadata. Dupa care am tuns arbustii în curte!
Ma simt foarte misto în pielea mea de român plecat definitiv din tara. Fiecare zi îmi aduce o noua confirmare a corectitudinii deciziei de a închide firma si a lua drumul Montrealului acum multi ani!
Noi sa fim sanatosi!
Extemporal
Pentru ca domnul Lektor Lektorean lipseste de la catedra lui fiind putin plecat în vacanta, m-am gandit sa profit de absenta lui si sa va dau un extemporal la matematica caci va vad cam fara chef:
1. Care-i diferenta între arctangenta si cotangenta?
2. Ce-i ala cosinus hyperbolic invers al unui numar?
3. Cum se calculeaza panta?
4. Ce-i ala determinant al unei matrici?
5. Care-i rezultatul expresiei: radical din minus 12345?
Daca-l prind pe vreunul cu copiuta sau cu servita, îl pun sa vina cu ta-su de mâna. Raspunsurile le corecteaza domnu’ Lektorean la întoarcere!
Scurtele de week-end
Stau foarte prost cu timpul si din pacate nu prea mai reusesc sa ajung sa scriu consistent. Poate gasesc timp week-endul asta. Pana atunci, cîteva scurte de week-end, care nu prea au aparut în presa din Ro:
1. Cercetatorii italieni au descoperit un portret necunoscut al lui Leonardo DaVinci, anunta Huffington Post. Datarea cu carbon 14 arata ca portretul a fost facut pe vremea cînd DaVinci traia. Puteti vedea portretul de o consistenta si un realism iesite din comun AICI.
2. Ïnca una cu Leonardo DaVinci. Saptamana asta se deschide la Montreal o expozitie de obiecte – copii ale inventiilor lui DaVinci. Primul avion, s.a.m.d. Foarte misto idee de petrecut week-endul. Daca ajung p-acolo, voi pune ceva poze pe blog.
3. Keira Knightley într-o reclama anti-violenta domestica. Ïn regia lui Joe Wright, care a regizat “Pride and Prejudice”. Nu vezi în fiecare zi o actrita cunoscuta încasand picioare în burta!
4. Doua reclame la sampanie cu Scarlett Johansson. De mîine ma apuc de baut Moet & Chandon! Click pentru marire
5. Lektorul tine o prelegere foarte misto despre vinuri. Aruncati un ochi si bagati la cap!
6. Un român emigrat în SUA a încercat sa vanda arme americane Iranului. C-o fi praf în ochi sau nu, cert e ca nenea risca cinci ani de gherla pentru faza asta. Amuzant este modul în care Associated Press scrie fonetic numele lui Traian Bujduveanu. Tray-’ANN Booj-doo-’VAY-nu. Clar?
Astea ar fi! Despre lucruri serioase, putin mai tarziu.
O problema de locatie
Ipoteza :
Sa zicem ca ati avea un proiect în Gröenlanda. Sa zicem ca aveti programata o prezentare cu clientul, în care sa-i explicati una-alta. Prezentarile se fac de obicei în sali de sedinta cu proiectoare legate la laptop. Pentru ca timpul vostru e prea pretios (aici facem o pauza pentru ovatii în picioare, multumim, stati jos) ca sa stati voi sa concepeti prezentarea si s-o creati în Powerpoint, rugati una din secretarele departamentului sa va ajute împreuna cu un junior. S-o scrie ea si voi doar sa-i scoateti ochii clientului cu ea.
Sa zicem ca juniorul împreuna cu secretara habar n-au de geografie si nici nu-s bat capul prea tare cu probleme din astea. Asa ca va umple cele 30 de slideuri din Powerpoint cu referiri la Norvegia. Coduri, specificatii si furnizori norvegieni. Numai ca, mic detaliu, clientul e danez si se presupune ca stie cui apartine Groenlanda. (Ati vazut cum v-am învaluit si v-am dat mura-n gura ca sa nu patiti ca Elena Udrea la emisiunea lui Turcescu?)
Problema :
Ce-i spui clientului daca tu afli de balmajirea geografica cu zece minute înainte de începerea prezentarii?
Alegeti unul din raspunsurile de mai jos :
a) Da’ Gröenlanda nu-i independenta?
b) Ce mi-e Danemarca, ce mi-e Norvegia? Tot în Scandinavia amandoua!
c) Io-s inginer, nu geograf.
d) Who cares? Oricum facem designul dupa normele europene.
e) Danemarca nu-i pe langa Australia?
f) Corectez greseala daca-mi zici care-i capitala Romaniei. Budapest? Fail!
g) Din pacate prezentarea noastra în PowerPoint nu-i gata asa ca am sa va fac din vorbe, fara imagini.
Loading ...