60% din cetatenii Elvetiei au votat contra construirii de minarete în tara care si-a permis sa-l aresteze pe Polanski. Minaretele sînt structurile alea cilindrice specifice arhitecturii arabe si asociate cu Islamul, care sînt de regula parte integranta din moschei. Care la rândul lor sînt locurile alea unde musulmanii se aduna de cîteva ori pe zi sa se roage lui Allah si, probabil, sa i se planga de intoleranta elvetienilor.
De fapt, daca e sa fim corecti, 60% reprezinta procentul celor care au votat contra minaretelor din numarul cetatenilor elvetieni carora le-a pasat suficient de mult de problema asta încât sa-si lase balta butoiasele de brânza si surubelnitele cu care mesteresc ceasurile lor celebre, ca sa vina la vot. Cei care au votat contra minaretelor au avut cîteva motive foarte bune pentru care s-au opus. Se stie ca arhitectura minaretelor este foarte patriarhala, aducînd mult cu un falus. Ceea ce în mod evident contrasteaza cu pajistile verzi si morala elvetienilor, evidenta mai ales în filmele porno ale anilor 70, multe din ele pline de dialoguri memorabile gen ‘’Ya! Ya! Bitte Schon!” Sau poate ca au considerat ca importul de arhitectura traditionala araba si implementarea ei în patria ciocolatei este la fel de zgârie-ochi ca tinuta garzii elvetiene de la poarta palatului papal din Vatican.
Dar desi aceste motive pot fi atacate, acuzatia de intoleranta la adresa imigrantilor musulmani, mai greu. Mesajul e unul clar ‘’Nu va vrem aici!’’. Pus în contextul în care Franta tocmai a interzis valul islamic, vocile anti-imigratie se aud tot mai puternic în Danemarca si Belgia, coalitia xenofoba Liga Nordului din Italia îl sprijina pe Berlusconi si planurile lui de control al imigratiei, gestul elvetienilor vine ca unul firesc.
Desigur, sînt o gramada de tari musulmane care o fac pe aceasta Elvetie a zilelor nostre sa arate bine. În Arabia Saudita, bisericile si sinagogile sînt în afara legii si nici o alta religie nu este tolerata în locul de nastere al Islamului. În Pakistan, minoritatea crestina e discriminata pe cai constitutionale. În alte state islamice, e mai sigur sa nu-ti declari religia crestina daca tii la viata. Dar sînt oare statele astea, cu intoleranta lor belicoasa, amestecul de suspiciune si agresivitate la adresa Vestului si religia ridicata la politica de stat cel mai bun exemplu pe care Elvetia sa-l urmeze?
Elvetienii si-au cautat prin dulap neutralitatea si dupa ce au sters-o de praf au dat cu ea de pamânt. Au gasit solutia la problema imigratiei musulmane, interzicând oficial practicarea religiei lor în tara cantoanelor. Le-au oferit un motiv extremistilor islamici sa urle în pietele din Orientul Mijlociu contra vacilor Milka si a marmotelor elvetiene care învelesc ciocolata în timp ce ard steagul Elvetiei.
I-am întrebat pe cîtiva prieteni împrastiati în lumea larga, ce parere au de gestul elvetienilor. Lumea e împartita: de la frica de islam si dorinta de limitare a imigrantiei musulmane în Vest, presarate de exemplele New York 9/11, Londra 7/7 si Madrid, pâna la acceptarea lor în vietile noastre. Fiecare în functie de ce experiente personale a avut.
Maica-mea a fost în ultimul tren care a trecut în dimineata aceea fatidica prin Alcala de Henaris. Urmatorul tren a sarit în aer. Ar fi putut sa fie si ea printre cele 16 victime din Romania. N-a fost! Dar sînt sigur ca daca mâine s-ar prezenta la un vot similar cu cel al elvetienilor, ar vota pentru toleranta. Eu pe de alta parte, daca as fi suferit o pierdere atunci, as fi fost mai putin pus pe glume astazi.
Cum spuneam, pâna la urma toleranta se reduce la o optiune personala!