Acum cativa ani nu eram un mare amator de cafea. În sesiune ma tineau treaz doar ness-urile. Cafeaua ma adormea. Avea asupra mea efectul unui lapte cald. Ness-ul în schimb ma tinea treaz pana dimineata fara probleme, ba mai reuseam sa plec si la eventuale cursuri/seminarii. La un moment dat nessul a disparut. Nici nu-i mai simteam nevoia, caci nu mai pierdeam noptile ca în perioada studentiei.
Dupa o vreme am observat ca am nevoie de un stimulent sa ma tina treaz, caci ma trezeam uneori la cinci dimineata. Cafeaua nu functiona. O beam, ma suiam în cabina camionului alaturi de sofer si pana iesea ala de pe strada mea, deja sforaiam. Asta e un talent pe care-l am, cand calatoresc, dorm. Avion, masina, RABA, tractor, bascula, tren sau vapor n-are nici o importanta. Odata am adormit într-o caruta ca dura cam mult sa ajung la destinatie. Cand ma întorceam acasa la ai mei cu autostopul, apucam doar sa-i zic lu’ ala unde vreau sa merg si în doua minute deja dormeam. Dar deviez de la subiect, ca de obicei!
Cafeaua n-avea efect asupra mea. Asa ca am trecut de la cescutele în care mi-o servea maica-mea, la cana. Ma gandeam ca poate nu-i suficient de tare. Am început sa beau cafea cu cana. Nu a fost suficient. Nu ma tinea suficient de alert sau daca ma tinea, nu era pentru mult timp. Asa ca am început sa-mi ofer o doza zilnica de adrenalina.
Cand toti din jur sînt în modul « panic » si adrenalina îmi curge prin vene, e ca si cum as bea cinci cani de cafea. Se întampla sa ajung la birou cu cana plina de cafea si pana la patru dupa-amiaza s-o uit pe birou neatinsa. Daca-i cate o graba de ultim moment sau trebuie rezolvata o chestie în mare viteza, cafeaua este în plus. Bizar însa, imediat cum trece momentul de hei-rup, pac, ma loveste somnul si am nevoie de cafea.
Am încercat toate cafelele posibile : cu arome, fara arome, mozambicana, Java, Sumatra, moccacino, espresso, etc. M-a pus naiba odata sa beau un espresso de juma’ de cana la o cafenea italiana si era sa fac stop cardiac. Mi s-a urcat sîngele la cap, ochii mi s-au injectat, tamplele îmi pulsau, imaginile îmi jucau în fata ochilor si respiram cu greutate. Killer! Toata dimineata am fost alert. La pranz am ajuns acasa, m-am culcat si am dormit ca ursul. Efectul m-a tinut doar jumatate de zi.
Asa ca acum ma multumesc sa beau o cana de cafea pana ajung la birou, una în timpul diminetii si una dupa pranz. Cred ca beau un litru zilnic. Am observat ca-l beau asa, ca si cum as fuma o tigara. Nu ca as avea nevoie ci din obisnuinta.
Sa va mai spun oare ca mi-e somn?