Lupta cu morile de vânt

April 20, 2010 by stash · 2 Comments
Filed under: Canada 

Daca folositi un binoclu, de la fereastra prietenilor mei din Saint-Jean-sur-Richelieu se vad eolienele. Vreo treizeci. Nu spre est, spre sud-vest! Sînt de partea cealalta a frontierei, în statul american New York. Cîteodata, cînd e senin si foarte clar afara, se pot vedea cu ochiul liber, fantomatice si zvelte. Departe. Sotia se entziasmeaza de fiecare data si se bucura ca un copil, batând din palme.

Uite eolienele! Uite eolienele! Ce dragut…

Stau în mijlocul terasei si ma uit la ele. Eolienele ne anunta vreme frumoasa, exact ca niste rândunele. Daca le vad înseamna ca e senin si nu foarte cald. Daca ar fi foarte cald, din cauza vaporilor de apa din aer nu s-ar vedea. Eolienele ne anunta asa, ca la vreo 10 pâna în 15 grade cu soare. Eolienele sînt mai pe felie decît Meteo Canada.

Îti dai seama ce chestie, morile astea de vânt? întreb, fara sa ma adresez cuiva anume.

Sotia ridica din umeri. Nu-si da seama. Nici prietenii din a caror curte admiram eolienele, nu-si dau seama.

Eolienele se afla la vreo 50 de km de noi. Ce monstri înalti trebuie sa fie ca sa le putem vedea de la 50 de km? Realizati ca sînt oameni care locuiesc foarte aproape de ele si care le au sub nas dimineata si seara, în timpul saptamânii si în week-end?

Ati vrea o eoliana în curtea voastra? arunc peste umar catre ceilalti.

Nu, n-ar vrea!

Eolienele sînt dragute si simpatice cînd le privesti de la 50 de km. De la cîtiva metri distanta, devin niste mastodonti imensi care sînt gata sa te striveasca. Eoliana perfecta ar trebui sa se afle în fundul unor vai nelocuite, ascunse de-o parte si de alta de un munte. Sau în mijlocul marilor si oceanelor. Nimeni nu vrea o eoliana cît un turn Eiffel în curtea lui, cu palele învârtindu-se non stop si cu zgomotul ala continuu care e gata sa te bage la spitalul de boli nervoase. Nici macar un ecologist convins n-ar vrea. Nici macar Dragos Bucurenci.

Si apoi, ce facem cu estetica, cu peisajul natural? Ironic sau nu, peisajul natural e stricat de eoliana ecologica.

Aflat în vacanta la castelul Carcassone în sudul Frantei, am facut adevarate tururi de magie ca sa pot sa trag niste fotografii de pe metereze, catre orasul vechi din jurul castelului. Indiferent cum tineam aparatul, afurisitele de eoliene plantate pe crestele muntilor din jur îmi intrau în cadru. Biserica din secolul trei cu eoliene în fundal. Stradute de piatra pavata si case cochete acoperite de caisi peste acoperisul carora eolienele îsi învrateau palele neobosite.

Eoliene

Vrum! Vrum! Vrum!

Energia alternativa nu-i simpla. Nu-i o ideologie sau un crez politic. Nu este o nevoie stringenta. Este o moda. Un soi de altceva. De ‘’hai sa vedem cum ar fi’’. Energia alternativa este buna atâta timp cât nu ne deranjeaza. Cît nu ne scade pretul la terenuri, cît nu intra neinvitata în fotografii sau în cadrul ferestrelor, cît nu ne înnebuneste cu ‘’efecte secundare’’. Energia alternativa e buna de la o distanta de 50 de km încolo. E buna la ei. Nu la noi.

În afara de cazul cînd câstigam milioane de pe urma ei. Atunci da! E buna! Este economic viabila si atunci alternativa devine principala.

Efectul de levier

September 28, 2008 by stash · 11 Comments
Filed under: Actualitate, Blog 

bani Criza care zguduie Statele Unite în aceste zile este o criza financiara, nu una economica. Acum, toti în cor: criza din aceste zile este una financiara, nu economica. Chiar daca ele se influenteaza reciproc, finantele si economia sînt doua chestii separate. Este ca si cu istoria si geografia. Este clar ca sînt doua discipline separate, cu toate acestea un bun istoric trebuie sa aiba cunostinte solide de geografie. Si invers.

Este întotdeauna uimitor sa observ cum oameni bine pregatiti în general, fac confuzii groaznice între criza actuala de pe pietele financiare si economie. Si nu doar meseriasii de la TVR sau Antene ci si specialisti de la televiziunile americane sau canadiene. Probabil ca s-au vorbit toti între ei sa induca în eroare telespectatorul si sa creeze panica.

Criza financiara actuala, o criza a creditului, a prins amploare datorita unui fenomen numit în cartile de economie efect de levier. Ce este acest efect de levier si cum a ajuns el sa sape la fundatia celor mai solide banci americane? Voi încerca sa explic în cele ce urmeaza.

De ce ipotecile au daramat bancile?

Sa spunem ca cineva a cumparat o casa de 100 mii de dolari – o sa iau dolarul ca moneda de referinta pt ca-i mai simplu de explicat. Cand au cumparat casa, au pus avans la ea 5 mii de dolari. Deci ipoteca pe casa se ridica la 95 mii de dolari. Aceasta ipoteca este asigurata de catre banca, la o companie de asigurari. Sa zicem ca este asigurata la AIG.

Daca în momentul cand acel cineva si-a cumparat casa, economia mergea brici, valoarea casei va creste. În cinci ani de exemplu, casa va valora 120 de mii de dolari. Pentru ca vor fi multi care îsi vor permite sa o cumpere, deci va functiona legea cererii si a ofertei. Daca cel care a cumparat-o ar vinde casa, ar iesi în castig cu 20 mii de dolari dupa ce si-ar plati ipoteca la banca (120 mii dolari minus 95 mii dolari minus 5 mii avansul lui la casa). Acest castig fantastic se datoreaza efectului de levier. Este ceea ce s-a întamplat si în Romania imobiliara! Gratie îndatorarii, este posibil ca cineva sa-si mareasca castigurile si sa se îmbogateasca. în cazul prezentat aici, efectul de levier are un raport de 20 (adica valoarea casei – 100 mii dolari – împartit la valoarea avansului – 5 mii dolari).

Sa transpunem acum acest exemplu la bancile americane. Sau la oricare alta banca din lumea asta, inclusiv din Romania. O banca obisnuita poate avea raportul efectului de levier între 20 si 50. Adica bancile pot detine active cu pana la 20 – 50 de ori mai mari decat banii pe care îi au efectiv. Exact ca acel cineva care are o casa, numai 95% din valoarea ei e platita de altii, el urmand sa returneze împrumutul din castigurile viitoare.

Cand economia merge de zbarnaie, castigurile bancilor sînt fantastice. Euforia domina piata financiara! Uitati-va în Romania cate banci au facut zeci de miliarde cand economia merge. Cate banci si-au deschis zeci sau sute de filiale in toate cartierele, pentru ca economia merge. Si cand economia merge, bancile fac profit cu baculanta. Dar oare ce se întampla cand economia merge prost?

Sa ne întoarcem la cazul cu casa, prezentat mai sus. Daca economia merge prost, oamenii nu au bani si atunci nu se baga la cumparat case. Atunci valoarea casei scade. Daca valoarea casei scade sub 95 mii de dolari, ala care a cumparat-o ar face mai bine sa predea cheile bancii. Pentru ca va plati ceva ce valoreaza mult mai putin decat valoarea ei pe piata. Dar banca n-ar trebui sa piarda cand se trezeste cu casa. Pentru ca o va vinde si asiguratorul ei, în cazul nostru AIG, va plati diferenta.

Este exact ce se întampla în aceste momente cu sistemul financiar american.

Institutiile financiare au o asemenea rata a efectului de levier, încat diminuarea valorii activelor pe care le detin le împinge în faliment. Cu cat rata efectului de levier este mai mare, cu atat îndatorarea lor la alte institutii este mai mare si cu atat mai mari sînt pierderile lor. Asa ca se adreseaza asiguratorilor lor. Cum ar fi AIG. Care sufocata de cererile bancilor e în pragul colapsului.

Acest efect de domino a obligat guvernul american sa creeze acest fond de urgenta de 700 miliarde de dolari. Fondul reprezinta asigurarea tuturor investitiilor riscante facute de banci. Cei 700 de miliarde reprezinta o suma colosala. Ca sa va faceti o idee de ordinul de marime, comparati-o cu costul razboiului din Vietnam – în dolari actuali – care este de 694 miliarde sau cu costul razboiului din Irak  pana în acest moment – 420 miliarde de dolari.

Unde se situeaza Europa si Romania?

Riscul este absolut enorm în Europa, chiar comparativ cu SUA. Deutche Bank are o rata a efectului de levier de 50. Rata sa de îndatorare este de 200 miliarde de Euro, echivalentul a 80% din PIB-ul Germaniei!! Iar banca engleza Barclays Bank, cu o rata a efectului de levier de 60 are o datorie neta de 1,300 miliarde de lire sterline, aproape cat PIB-ul Marii Britanii. 1,300 miliarde de lire sterline este de vreo trei ori si jumatate mai mult decat fondul de urgenta propus de Bush.

Despre Romania nu am date concrete. Dar nu pot decat sa banuiesc ca nu au cum sa fie foarte diferite fata de cele ale bancilor de pe plan mondial. Sînt convins ca si bancile romanesti au active care depasesc de cateva zeci de ori banii pe care-i au. În acest context, declaratiile cretine ale politicienilor romani cum ca Romania nu va fi afectata sînt de-o demagogie fara margini. Sau poate e doar proasta informare.

Nota: Articol bazat pe cursul obligatoriu de economie care se preda în universitatile canadiene si pe date culese de pe portalul financiar argent.canoe.com