Toata lumea sare, sare

Cei 27 de ministri ai tarilor membre în Uniunea Europeana au reusit ieri sa se înteleaga asupra unor masuri fara precedent de protejare a zonei Euro (din care Romania NU face parte). În speta, ministrii de finante au hotarât creearea unui fond mamut de 720 miliarde euro pentru a veni în ajutorul tarilor PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania) sau a oricarei alte tari apartinând zonei monedei Euro. Din care, again, Romania nu face parte.

Tarile care vor deschide larg baierile pungii sînt doar cele din zona euro plus Suedia si Polonia care s-au oferit voluntari. Marea Britanie, de exemplu, nu este în zona euro si a anuntat ca nu va misca un deget pentru acest fond. Contributia lor se va ridica la 440 miliarde euro. Pe lânga tarile respective, Comisia Europeana va injecta si ea 60 miliarde iar Fondul Mondial va pune diferenta (jumatate din cît pun tarile europene). FMI este finantat în general de SUA, Canada si alte state dezvoltate. Banii împrumutati Greciei (aia 110 miliarde euro) nu fac parte din aceasta suma mamut.

Ca sa aiba acces la aceasta finantare, Spania si Portugalia sînt gata sa faca taieri drastice de buget, ceea ce în conditiile unui somaj de aproape 20% (în cazul Spaniei) se va reflecta în mari probleme sociale. Pe lânga banii care vor ajunge în aceste doua tari, Banca Centrala Europeana s-a obligat sa cumpere la rândul ei obligatiuni emise de aceste doua tari, injectând alti bani în economiile respective. BCE va calca astfel pe urmele Trezoreriei Americane care a cumparat o gramada de active proaste ca sa stabilizeze sistemul bancar american. De fapt, Barack Obama a anuntat si el ieri ca Trezoreria americana va deschide o noua linie de credit pentru tarile europene aflate în dificultate. Bancile centrale ale Canadei si Elvetiei au anuntat sa se vor alatura acestei linii de creditare speciale americane.

Si frisca de pe tort, Romania e pe nicaieri. Pentru ca nu e în zona euro si pentru ca nu poate contribui la rândul ei, asa cum o face Polonia. Iar prabusirea economiei Romaniei nu va afecta zona euro, deoarece euro nu e moneda Romaniei. Ta-na-na-naaa! Si uite asa, Romania va trebui sa se caciuleasca iar pe la Bruxelles si Washington pt niste parale.

Sil-vu-ple musiuuu!

Care-s riscurile pentru Romania? Majore! Pt ca daca Grecia sau tarile PIIGS nu reusesc sa-si redreseze finantele publice cu tot cu ajutorul asta, Germania sau Franta ar putea decide sa paraseasca zona Euro si atunci dracu i-a luat pe toti. Sau s-ar putea ca tarile PIIGS sa fie expulzate din zona euro asa cum cer Slovenia si Slovacia.

Canada este înca odata la adapost (nu prea tare, dar suficient). Schimburile ei comerciale cu Europa reprezinta 10% din exporturile canadiene, iar din astia 10%, vreo 7% merg în Marea Britanie care nu e în zona Euro. Dar asta nu înseamna ca n-ar putea s-o încaseze prin recul, motiv pentru care a sarit si ea cu banul sa stabilizeze euro.

Pe plan personal, îmi doresc o devalorizare a monedei Euro pâna aproape de valoarea dolarului canadian. M-am saturat sa ma simt sarac cînd vin în Europa. Deja se simte un aer de schimbare. Acum cîtiva ani plateam un bilet de avion pt Romania vreo 1320 dolari canadieni. Ieri am platit biletul soacra-mii doar 920 dolari canadieni. Si asta în conditiile în care pretul în Euro nu s-a schimbat dupa cum n-am schimbat nici linia aeriana cu care vine. Always British Airways!

Si simt ca si Abaddon exulta pe ici pe colo, prin partile esentiale, în fata devalorizarii Euro.

UPDATE: Marlanii de la British au anuntat iara greva. Exact cind tre sa vina soacra-mea. E ultima data cind ma mai dau cu ienglezoii.

Comparatii inutile

Ma termina specialistii lu’ peste congelat din presa româneasca cu discutiile lor economice în care compara Romania cu Grecia în ce priveste situatia publica. Hai sa va ofer niste cifre furate de pe CIA – The World Factbook ca sa vedeti ce departe sîntem noi, cu toata ciolaniada rromâneasca, de situatia Greciei.

Grecia

Datoria publica (banii împrumutati de guvern prin emisiuni de obligatii) – 310 miliarde euro, adica 120% din PIB
Produsul intern brut – 257 miliarde euro în 2009
PIB per cap de locuitor – 22 815 euro în 2009
Procentul din PIB care se distribuie la 10% din populatie (indice de inechitate sociala) – 12%
Populatie sub limita de saracie – mai putin de 2%
Exporturi în 2009 – 14 miliarde euro
Importuri în 2009 – 45 miliarde euro
Datoria externa – 400 miliarde, care se adauga la datoria publica. Deci Grecia datoreaza în total 710 miliarde euro
Venituri la buget în 2009 – 80 miliarde euro
Cheltuieli în 2009 – 107 miliarde euro
Rezerve valutare – 2.6 miliarde euro

Romania

Datoria publica – 38 miliarde euro, adica 20% din PIB
Produsul intern brut – 186 miliarde euro în 2009
PIB per cap de locuitor – 8 691 euro în 2009
Procentul din PIB care se distribuie la 10% din populatie (indice de inechitate sociala) – 25%
Populatie sub limita de saracie – 25%
Exporturi în 2009 – 29 miliarde euro
Importuri în 2009 – 36 miliarde euro
Datoria externa – 74 miliarde, care se adauga la datoria publica. Deci Romania datoreaza în total 112 miliarde euro
Venituri la buget în 2009 – 38 miliarde euro
Cheltuieli în 2009 – 45.5 miliarde euro
Rezerve valutare – 32.3 miliarde euro

***
Acum, la o prima vedere, putem trage urmatoarele concluzii :

Grecia datoreaza în total cam de sapte ori mai mult decît datoreaza Romania. Si cu noul împrumut, cam de 8 ori mai mult. Avantaj Romania!
Romania a datorat în 2008 mai multi bani decît în 2009, dar si-a platit cam 10% din datorie anul trecut. Problema e ca dupa aia s-a împrumutat iar. În schimb Grecia n-a dat o letcaie înapoi de foarte mult timp. Avantaj Romania!
Grecia are exporturi anuale cifrate la o valoare de 50% din cît exporta Romania si asta le afecteaza drastic bugetul. Iar de aici se vede ca-s vai de curul lor cu industria. Avantaj Romania!
Grecia cheltuie într-un an cam cu 33% mai mult decât încaseaza la buget pe cînd Romania cheltuie cu 19% mai mult decît încaseaza. Avantaj Romania!
Grecia n-are rezerve valutare nici cît praful de pe toba, Romania având de 10 ori mai multi bani în tescherea, datorita politicii BNR. Slam dunk Romania!

Bine, celelalte cifre nu-s în avantajul Romaniei: piata Greciei valoreaza mai mult, PIB per cap de locuitor e mai mare (nu uitati ca Grecia are de doua ori mai putini locuitori ca Romania, dar care produc de vreo trei ori mai mult ca noi), doar 2% din populatia Greciei traieste sub limita de saracie pe cînd în Romania situatia e groasa, sînt mult mai multi super-bogati în Romania decît în Grecia (deci inechitati sociale mai mari la noi), etc.

Dar dincolo de asta, Grecia are nevoie de foarte multi bani ca sa iasa din galeata, pe cînd Romania, cu toata ineptia politicienilor ei, e departe de faliment. Grecia are nevoie de 110 miliarde Euro în urmatorii trei ani (din care 45 miliarde numai anul asta) care se adauga la aia 710 miliarde de euro pe care-i deja datoreaza. Comparati cu cei 20 miliarde de la FMI luati de Romania. Parfum, nene! Tarile din zona Euro îi iau acum dobânda Greciei de 5% ceea ce e futator de mult cînd te gândesti câtamai catralioanele datoreaza Grecia.

La valorile astea incredibile, mai bine vine Canada sau SUA, cumpara Grecia cu totul si o fac teritoriu canadian sau american (pentru curiosi, PIB-ul canadian este de 1 330 miliarde de euro, depozitele bancare si bursiere ale populatiei, companiilor si institutiilor atinge astronomica suma de 1 100 de miliarde de euro, veniturile bugetare sînt de 500 miliarde euro anual si rezervele valutare pe la 350 miliarde, fiind a 5-a tara cea mai bogata din lume. Adica poate cumpara Romania mâine, cu banii jos. Problema Canadei e ca datoreaza la rândul ei un trilion – o mie de miliarde – la extern si la intern, LOL!).

Patru tari europene stau mai prost cu banii decât Romania: Portugalia, Spania, Irlanda si Italia. Datoria totala a acestor tari se ridica la fabuloasa suma de 2 619 miliarde euro. Înainte sa falimenteze Romania, falimenteaza alea patru. Asa ca mai încetisor cu panica, ok?

Romania, tara misterioasa

Acum doi ani (în vara lui 2008) am fost în Romania. Puteti gasi amanunte in arhiva blogului, lunile iunie-iulie 2008. Pe vremea aceea, economia Romaniei duduia de-o lua naiba. Majoritatea prietenilor si cunostintelor cu care m-am întalnit le mergea bine spre foarte bine. Banii curgeau gârla, afacerile zbârnâiau si toata lumea era fericita si optimista. Optimismul asta ajunsese sa ma îmbolnaveasca si pe mine, într-un asemenea grad încât luam în considerare o eventuala întoarcere in Romania, ca expatriat (cetatean strain trimis in Romania de companii straine) sau chiar angajat la vreo multinationala de prin buricul târgului.

Majoritatea celor cu care m-am întalnit aveau masini mai misto ca mine, case mai misto si chiar si viata mai misto. Se mânca numai la restaurant, petrecerile acasa erau udate numai cu vinuri da vinuri, tzoalele erau cele mai de firma tzoale ever si cam toti accesau internetul de pe telefoanele lor mobile care mie mi se pareau neam de OZN-uri.

Multi dintre ei citesc acest blog si vreau sa precizez ca nu spun lucrurile astea cu rautate sau ca sa jignesc pe careva. Venit din afara dintr-o societate si economie oarecum sanatoasa si ‘’pe bune’’, chestiile astea mi-au sarit in ochi pe loc. Si nu mint cînd spun ca desi nu eram chiar un pârlit la rândul meu, ceea ce vedeam la ei ma facea sa ma zgarii pe ochi ca am plecat.

Palitura din ungher cea mai cea am primit-o cînd am ajuns în orasul meu natal si am remarcat fara mare efort ca stilul de acoperisuri la case si vile pe care-l impusesem cu mari eforturi in zona prin anii 1998-2003 în calitate de director de zona la o multinationala si mai apoi prin firma mea, luase cu asalt pâna si cele mai pârlite locuinte. Aveam impresia foarte clara ca daca as fi ramas în tara si as fi continuat afacerile, as fi putut fi un pui de milionar myself.

Dupa ce am discutat cu vreo doi jmeci de oameni de afaceri miliardari din Romania care îmi propusesera sa vin sa lucrez pentru ei în noile lor divizii de imobiliare cu care sperau sa sparga avioanele în Romania, am ajuns la concluzia foarte pregnanta ca ceva e putred rau în economia Romaniei. Nu puteam de nici o culoare identifica ce era atât de nashpa, însa entuziasmul primelor zile mi se dusese pe apa sâmbetei în doar doua saptamani de stat si umblat prin tara, de discutat cu prietenii la un pahar de vin si revazut familia. Si culmea, nimic din ce vedeam în jurul meu nu venea în sprijinul feelingului ca ‘’e prea frumos ca sa fie adevarat’’.

Ca sa va dau niste indicii de ce mi se parea ceva anormal, iata câteva amintiri : în zilele alea discutam cu un amic care era inginer mecanic la reprezentanta Fiat în Bucuresti si ala-mi spunea ca are salariu 1500 de euro cash desi abia iesie din facultate de 2 ani si ca vrea sa se mute la Toyota ca Director de nu’s ce naiba, pt 2500 euro. O verisoara de-a mea, care avea si ea trei sau patru ani de experienta era ‘’consultant expert în resurse umane’’ la una din cele mai mari firme de HR din Bucuresti. Expert, daca ati retinut! Atingea niste sume de bani de-mi ridica parul pe ceafa. Un fost coleg de facultate, director la cel mai mare producator de pereti cortina si tâmplarie de aluminiu, tocmai îsi daduse demisia si-si facuse firma lui, desfasurând afaceri lunare care depaseau ca cifra de afaceri tot ce fusesem eu în stare sa realizez ca cifra de afaceri cu firma în anul de gratie 2003.

Nebunia era absolut de neimaginat. Iar când am stat de vorba cu un investitor român destul de cunoscut si ala m-a întrebat daca eu fac pe luna 9 mii de dolari canadieni, cum a auzit el ca fac inginerii structuristi în Canada si m-a întrebat daca pt suma aia nu vreau sa vin în Romania, am cazut de pe scaun direct în bratele hidoase ale realitatii.

Romania anului 2008 era dementa. Iar dementa asta îi îmbolnavise pe toti. M-am întors la Montreal decis sa tai orice legatura cu gândurile de întoarcere în Romania. Ma calmasem la modul absolut.

***
Sîntem în aprilie 2010, la aproape 2 ani de atunci. Sa va spun ce s-a întamplat cu multi din cei care erau atunci pe val?

Fostul meu coleg, directorul care facea afaceri lunare de statea mâtza în coada, a dat faliment pentru ca s-a întins prea mult, si-a pierdut casa si masinile i-au fost luate înapoi de firmele de leasing iar el a trebuit sa plece sa se angajeze ca tehnician în Belgia, la un producator de tâmplarie pt case. Am vorbit ieri cu el si omul era deprimat pâna dincolo de imaginatie.

Verisoara mea si-a pierdut jobul si dupa eforturi serioase a reusit sa se angajeze ca secretara pt un start-up portughez care face nu’s ce naiba. Nu mai are nici o legatura cu resursele umane.

Amicul care era inginer mecanic si vroia sa fie director la Toyota cu doar doi ani de experienta, nu doar ca n-a mai ajuns niciodata la aia, însa si-a pierdut si el jobul si de 8 luni sta acasa fara sa reuseasca sa se angajeze nici macar ca portar pe undeva. În clipa de fata se întretine din poker online, face cam 300 de euro pe luna. Nu stiu cum reuseste, dar reuseste!

Fara nici o urma de exagerare, majoritatea celor cu care m-am întalnit si carora le mergea pe atunci briliant au dat cu capul de pragul de sus si au cazut rau de tot. Unii s-au adaptat noilor realitati, altii nu. Unii au renuntat la afaceri si s-au angajat, altii si-au pierdut si camasa de pe ei.

În timpul asta, la Montreal era liniste si traiectoria economiei oarecum liniara cu foarte mici perturbari.

***

Nu tuturor românilor le-a fost rau. Asa cum spune Rhett Butler în ‘’Pe aripile vântului’’, cartea lui Margaret Mitchell :’’Din caderea sau constructia unei natiuni se pot face întotdeauna bani’’, asa au continuat multi sa faca bani. Cei apropiati cercurilor puterii. ‘’Alesii’’. Lor, vântul crizei nu le-a miscat nici un fir de par. Au continuat sa strânga milioanele. Nu ma refer la persoanele publice gen Casuneanu sau Udrea, pt ca de exemple din astea e plina presa. Nu. Ma refer la oameni care n-au aparut niciodata în fata. Pt ca banii nu se fac in fata ci in spate.

Cunosc si din astia. Si i-am întrebat franc, de ce nu parasesc Romania cu toate tarele ei si nu pleaca cu milioanele lor pe vreo insula exotica sa traiasca în liniste pâna la adânci batrâneti. Raspunsurile lor variau pe tema ‘’actiunea-i misto’’, ‘’aici se fac banii’’ sau chiar ‘’banii nu-s totul, ci felul în care-i faci’’. Concluzia era ca daca ar fi plecat, s-ar fi plictisit groaznic si le-ar fi lipsit actiunea si adrenalina. N-am reusit sa-i înteleg niciodata. Eu unul, daca as face un million in urmatorii 10 ani, m-as retrage pe o insula greceasca si as scrie o carte sau as sta cu burta la soare, cu o bere în fata si m-as uita dupa pescarusi. Probabil sînt un ciudat!

Nu înteleg Romania. Nu cred ca am înteles-o vreodata la modul absolut.

Nu pot întelege o tara al carei presedinte declara ca sint bani pt profesori si dupa aia cere piua. Nu pot întelege o tara al carei prim ministru declara ‘’Romania nu va fi lovita de criza pentru ca Romania are excedent de lichiditati’’. Nu pot întelege o tara care împrumuta 20 de miliarde de euro (în conditiile în care reconstructia Haitiului este estimata la 11 miliarde jumatate) si în loc sa pompeze banii astia în economie, îi baga la cheltuieli publice. Nu pot întelege o tara care e în cacat cu bugetul dar cumpara avioane F16 cu 10% din împrumutul FMI.

Nu pot pricepe o tara în care o tanti blonda cu tzatze misto poate fi la 34 de ani ministru, doctorand, conferentiar universitar, avocat de succes si om de afaceri realizat, toate în acelasi timp. Nu pot întelege cum e posibil ca fratele presedintelui în exercitiu sa faca trafic de arme si nimeni sa nu-l deranjeze. Nu pot întelege cum românii fac greve si proteste exact contra celor pe care abia i-au pus în pozitiile alea înalte. Nu pot întelege cum un kilometru de autostrada prin câmpie poate costa 55 milioane de dolari si nici macar în conditiile astea nu e construita. Nu pot întelege cum este posibil sa fii numit director general într-un trust de presa major, când toata experienta ta cu presa se reduce la rasfoitul ziarelor pe buda dimineata. Nu pot întelege cum o prezentatoare de televiziune la stiri este considerata cu atât mai credibila, profesionista si aducatoare de audienta cu cât e mai tânara, pieptoasa si decoltata. Nu pot pricepe cum sefia televiziunii nationale poate fi propusa unor oameni care au inventat puiul cu patru picioare în presa.

Nu pot pricepe nivelul votantilor lui Gigi Becali sau Vadim. Nu pot pricepe cum se face ca nici un mare corupt n-a facut pârnaie în ultimii 20 de ani, cum se pot lua decizii care privesc soarta întregii Romanii numai de catre un singur om, cum se face ca un cumul de functii trebuie confirmat sau infirmat la Curtea Constitutionala sau ce anume le motiveaza pe unele din cele mai luminate creiere din Romania sa se aseze în spatele lui Traian Basescu la coada la dat limbi. Nu pot întelege cum un interlop ca Bercea Mondialu sau Costel Argint sau Nicu Gheara se poate afisa în public la brat cu oficiali ai statului român fara ca acei oficiali sa-si piarda scaunul si odata cu el si viitorul poilitic.

Pur si simplu nu înteleg Romania. Si stiti ceva? Am renuntat s-o mai înteleg!

Ilie Serbanescu: Economia României nu mai este a României

Zilele trecute, ziarul de limba româna din Montreal, ZigZag Roman-Canadian, a publicat un interviu cu analistul Ilie Serbanescu despre situatia economica a Romaniei si acordul cu FMI. Pentru ca interviul mi se pare interesant si pentru ca nu este disponibil on-line, am obtinut acordul ziarului pentru a-l publica pe acest blog.

***

- Dle Ilie Serbanescu, va intreb fara ocolisuri: gestionarea situatiei economice in Romania mai este facuta de partea romana, sau adevaratul ’’stapin’’ este FMI?

- Deocamdata situatia sta asa: din cauza cedarii din partea romana a aproape tuturor conditiilor in sectoarele foarte importante si profitabile din economie, decizia in economic nu mai este a romanilor. Numai administrarea este a partii romane. Si eu cred ca acest lucru nu poate fi functional pentru ca lasi administrarea in alte miini si nu mai ai pirghii. Iar intr-un fel trebuie corectat acest lucru… si pentru ca eu cred ca de intors nu se mai poate, atunci pasul este ca cei care au decizia sa preia si administrarea. Adica strainii…

- La ce ar trebui sa se astepte economia Romaniei de la anul, dupa ce va trece campania electorala?

- Economia nu mai este a Romaniei! Este o economie straina pe un spatiu romanesc.

Ce va decide ’’proprietarul’’ –respectiv capitalul strain- aceea se va intimpla. Nu depinde de partea romana, intelegind prin aceasta stat, companii private cu capital romanesc – sint foarte slabe pentru a putea sa depinda de ele acest lucru.

- Se intrezareste vreo directie in care ar putea actiona FMI?

- Nu! Nu se intrezareste, pentru ca cei care decid si au puterea nu stiu daca ei s-au hotarit in ce directie va merge aceasta parte a lumii care se numeste Romania. Sint povesti acestea cu ’’statul nu a facut’’… Eu inteleg ca nu este foarte competent, ca are reprezentanti care incearca sa foloseasca statul in interese personale si de grup, dar eu cred ca in esenta este vorba de faptul ca nici sa vrea si nu poate sa faca ceva, pentru ca nu mai are pirghiile.

- De ce?

- Tot vorbim de globalizare, de economie de piata… Este adevarat ca aceia care cinta aceste arii nu le aplica lor, ci le pretind altora. Cum este Romania. Dar ei nu le aplica – de la SUA la Germania si de la Franta la Olanda. Ei au proprii jucatori, care au proprii campioni… Numai cei mai mici nu mai au nimic.

- Atunci se poate vorbi de un ’’experiment’’ facut de FMI pe Romania?

- Nu stiu, se poate! Asta daca FMI va incerca sa preia el administrarea. Altfel, aceasta chestiune nu este prezenta doar in Romania, ci si in Bulgaria, Ungaria, tarile baltice –nu mai au sistem bancar propriu, nu mai au industrie proprie. Si poate din punctul acesta de vedere sa fie FMI-ul, care incearca cu una din tari sa vada cum merge.

- De ce a fost aceasta inexplicabila si in premiera indulgenta din partea FMI cu Romania? Care este miza?

- Pai, asta este motivul. Nu se poate iesi din programul pretins de FMI, acesta nu se poate indeplini. Adica, in masura in care se impinge deficitul bugetar la 7 – 8% in acest an, de la asemenea cifre nu se poate reveni. Este imposibil. Si atunci, daca nu se poate reveni din aceasta situatie, FMI va spune ’’Baieti, ne pare foarte rau, trebuie sa trec eu la cirma, ca voi nu reusiti’’…

- Atunci s-ar putea intrezari posibilitatea transformarii Romaniei intr-o ’’colonie’’?

- O clasica colonie. Aici care este problema? Acum Romania nu mai are decizia, mai are doar administrarea. O colonie inseamna ca iti ia si decizia si administrarea… |n orice caz, este ceva mai functional decit decizia la unul si administrarea la altul -asa ceva nu functioneaza din punct de vedere organic. |n istorie au fost atitea cazuri de colonii, dar din ’’noul val’’ s-ar putea acesta sa fie primul.

Se vorbeste despre globalizare, se combat tendintele nationaliste. Dar pe de alta parte este impotriva a ceea ce se intimpla in lume in momentul de fata, pentru ca toti acestia care au cintat aceste arii au trecut masiv pe nationalism in ultimul timp din cauza crizei.

Dar asta nu este pentru prima data in istorie cind se sustin lucuri doar pentru altii, iar cei care le sustin nu le aplica ei.

- Ghinionul tarilor mici…

- Da, din pacate… Si tot din pacate, Romania nu produce nici banane…

- Daca si administrarea trece in calculatoarele FMI, atunci…

- Pina acum s-a sutinut ca aceasta este solutia mondiala: globalizarea, care facea ea treaba. Ca nu mai avem nevoie de state, guverne etc. Eu personal nu cred in aceasta ’’solutie’’, dar ce cred eu nu are nici o importanta…

Interviu realizat de CRISTINA SOFRONIE – ZigZag Român-Canadian

Economia ca poveste

A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti…

Au fost odata zece prieteni s-au hotarît sa se întalneasca zilnic la un Happy Hour ca sa bea cîte o bere. Suma totala se ridica la 50 de dolari. Dar pentru ca nu-si permiteau toti acelasi lucru din cauza salariilor diferite, s-au gândit sa plateasca pentru bere în acelasi mod în care îsi plateau impozitele pe venit. Cei care castigau mai mult urmau sa plateasca mai mult, cei care câstigau mai putin urmau sa plateasca mai putin.

Zis si facut. Ïmparteala notei de plata zilnice, se facu în modul urmator:
Cei mai saraci 4 prieteni care erau someri, nu plateau nimic. Deci 0 $.
Al cincilea prieten platea 0,50 $
Al saselea 1,50 $.
Al saptelea 3,50 $.
Al optulea 6 $.
Al noualea 9 $.
Ultimul prieten, si cel mai bogat, platea el singur 29,50 $
Suma totala platita în fiecare zi era mereu aceeasi, 50 $.

Cei zece prieteni ai nostri se întalneau în fiecare zi pentru berea lor si toata lumea era multumita de aranjament. Pâna în ziua cînd barmanul i-a pus în fata unei dileme: ‘’Pentru ca sînteti clienti foarte buni, o sa va fac o reducere de zece dolari la nota de plata’’ le spuse el. ‘’Deci berea voastra zilnica va va costa 4 dolari în loc de cinci, deci nota de plata se va ridica la suma de 40 de dolari în loc de 50’’.

Grupul de amici decise de comun acord sa continuie sa plateasca noua nota de plata în comun la fel cum o facuse si pâna atunci. Primi patru urmau sa bea în continuare gratuit. Dar cum sa împarta cei zece dolari care le ramânea în buzunar la restul de sase prieteni? Au realizat ca 10$ împartit la 6 fac 1,66 $. Dar daca fiecare ar fi luat cîte 1.66$, atunci al cincilea si al saselea prieten ar fi urmat sa fie platiti pentru faptul ca beau bere.

Barmanul le propuse sa-si recalculeze fiecare contributia la nota de plata finala, cea de 40 de dolari, pe acelasi principiu, al taxarii dupa venit. Rezultatul fu urmatorul:
Al cincilea prieten, nu mai plati nimic (Un asistat social în plus?)
Al saselea plati 1$ în loc de 1,50$ (33% reducere).
Al saptelea plati 2,50$ în loc de 3,50$ (28% reducere)
Al optulea plati 4,50$ în loc de 6$ (25% reducere)
Al noualea plati 7,50$ în loc de 9$ (17% reducere)
Al zecelea si cel mai bogat, plati 24,50$ în loc de 29,50$ (16% reducere)
Totalul era de 40 dolari. Fiecare din cei sase platitori platira mai putin ca înainte, în timp ce primii patru prieteni, cei mai saraci, continuara sa bea gratuit.

Ïnsa odata iesiti din bar, fiecare îsi calcula partea care le-a revenit din cei 10 dolari de reducere la factura:
- Hei, eu am primit doar 50 centi din cei 10 dolari de reducere, se plânse al saselea si îl arata cu degetul pe al zecelea prieten, cel mai bogat. El a primit 5 $ !!!
- Da, spuse al cincilea prieten, si eu am primit doar 50 de centi si chiar daca acum nu mai platesc nimic nu mi se pare corect ca altul sa primeasca cinci dolari!
- E adevarat, exclama al saptelea, de ce a avut al zecelea prieten o reducere de 5 dolari, în conditiile în care eu n-am avut decît 1 dolar? Cum adica, cel mai bogat ia cea mai mare reducere?
- Ia stati putin, strigara primii patru, noi nici macar n-am primit vreun ban. Sistemul asta îi exploateaza pe cei mai saraci!
Si cei noua oameni începura sa strige si sa-l insulte pe al zecelea prieten, cel mai bogat.

Ïn ziua în care acesta nu mai veni la întalnirea lor zilnica, ceilalti noua se asezara la o masa si baura berea fara sa-l astepte. Barmanul le aduse nota de plata: noua beri x 4$ = 36$. Dar cînd veni vremea sa-si plateasca consumatia, descoperira un lucru important: nu aveau suficienti bani nici macar pentru jumatate din nota de plata(le lipseau 20,50$). Si din ziua aceea, nici unul din cei noua prieteni ramasi nu mai bau bere.

Morala povestii: Este adevarat ca cei mai bogati beneficiaza de cele mai mari reduceri de impozit, pentru ca ei platesc cele mai mari taxe. Daca acestia sînt aratati cu degetul, daca sînt ostracizati pentru bogatia lor, atunci risca sa nu se mai arate la fata sau sa continue sa bea bere în strainatate, în paradisuri fiscale amicale si astfel cei ramasi vor fi penalizati.

***

Nota explicativa: Text extras din cursul de economie predat la ciclul 1 în facultatile din Quebec.

Canada a iesit din recesiune

Banca Canadei a anuntat ieri ca recesiunea a luat sfarsit în Canada din punct de vedere tehnic, subliniind ca asteapta o crestere de 3% pâna la sfarsitul acestui an. Asta la nivel macro. La nivel micro, am observat ca bancile au crescut deja dobînzile ipotecare în medie cu 0.25%. De unde rezulta ca am reusit sa-mi renegociez contractul exact la timp.

Piata auto si-a dat si ea drumul. Acum o luna jumatate un amic si-a luat o Toyota Camry 2008, 25 mii km la bord din Ontario cu 16 mii fara taxe. Acum brookerul care i-a gasit-o zice ca preturile au sarit cu 1500 CAD. Ma intereseaza deoarece i-am dat tema sa-mi gaseasca o Toyota RAV4 2008 sau un Mitshubishi Outlander 2008 amandoua sub 45 mii km la bord, cu maxim 16 mii fara taxe. Mi-a spus ca o sa-i ia minim doua luni înainte sa gaseasca ceva. Acum 5 luni mi le-ar fi gasit la 15 mii. Curios este ca Outlander 2008 arata de nota 20 în Nord America. Pe cînd în Europa modelul a ramas neschimbat din 2003 încoace si arata nashpa rau.

Anyway…

Prietenul meu din Vancouver si-a luat casa. La momentul oportun as spune, daca iau în considerare ca toate casele sau apartamentele sub 500 mii Cad din zona Vancouver (Bunaby, Surrey, etc) se vand la o zi dupa ce apare anuntul. Agentul cu care a lucrat amicul zicea ca pretul în Vancouver a crescut cu 15% de anul trecut. în Montreal cresterea medie este de 3% fata de anul trecut.

Si constructiile o duc suspect de bine. Antreprenorii au raportat o cifra de afaceri per ansamblul Canadei cu 20% mai mare decât aceeasi perioada a anului trecut. Daca consideram ca Ontario si Alberta au fost greu lovite, rezulta ca în Quebec si British Columbia cresterea a fost chiar dubla.

Una peste alta, nu cunosc decît doua persoane care sînt în somaj si asta pentru ca e perioada de vacanta si nu prea se fac angajari. Dar la mine la firma numarul posturilor pentru care se cauta candidati s-a dublat. Deci as spune ca ne îndreptam în directia cea buna. Nu-i trecut hopul, dar e pe aproape!

Cum sa ratezi o campanie

Acum trei saptamani, onlineul romanesc se umpluse de articole care atrageau atentia asupra provocarii ridicate de Magazinul de Case de a vinde 30 de apartamente în 30 de zile. Pe siteul campaniei, declarat chiar de catre initiatori, este precizat clar scopul acestei actiuni: “MagazinulDeCase.ro considera ca nu exista o criza reala in piata imobiliara din Romania!“

Dar la ora la care scriu aceste randuri, campania MdC pare ca se îndreapta catre un fiasco total! Desi au reusit sa vanda în prima saptamana sapte apartamente în tot atatea zile si toata lumea s-a extaziat în fata reusitei lor, vor da pana la urma chix asa cum banuiam. Spuneam înca de atunci ca vanzarea a 7 apartamente în sapte zile este nerelevant. De ce?

În primul rand ca MdC nu si-au facut calculele corect. S-au lansat într-o actiune publicitara fara sa cunoasca toate cartile cu care joaca, lucru specific unor amatori.

In prima saptamana a campaniei “o casa pe zi” am crezut ca durata pe care o masurasem dintre momentul rezervarii online si momentul rezervarii finale, de 2-3 zile, a fost prea lunga. Se pare ca ne-am inselat, saptamana care a urmat ne-a dovedit ca a fost scurta, pentru ca urmatoarele comenzi au durat si pana la o saptamana pana la finalizare.

Asta a fost prima greseala! Cand te bagi în ceva, de obicei trebuie sa stii în ce te bagi. Nu lansezi campanii de promovare cand tu n-ai nici un fel de feed-back din piata. Pentru asta exista conceptul de studiere a ei. Ce înseamna “am crezut, dar se pare ca ne-am înselat” altceva decat amatorism?

A doua greseala a fost climatul economic si politic. Cand au început ei actiunea, tocmai se apropiau alegerile parlamentare. Desi toate sondajele aratau clar ca nimeni nu va castiga majoritatea în Parlament si deci era evident – pentru unii care mai citim printre randuri – ca va urma o perioada de instabilitate, ei au pornit campania exact în acea perioada. Exact în prag de iarna, exact în prag de alegeri cand toata lumea era în stand-by cu investitiile. Nu stiu exact ce învata unii în facultatile alea de economie, dar orice buticar stie ca nu se fac investitii cand se apropie alegerile si nu se stie cine ajunge cu mana pe ciolan! Asta e valabil în toate economiile din lume.

În plus bancile cadeau ca frunzele în SUA, economia romaneasca dadea evidente semne de gripare dar nimeni de la MdC nu a reusit sa vada acest lucru. Nu ma mir, pana si primul ministru de atunci, Tariceanu, nu a reusit sa prevada dezastrul în care se afunda Romania, el îi tragea cu excesul de lichiditati. Asta este un exemplu clar de lipsa de judecata clara a conditiilor pietei în care activezi. Fie ca e vorba de un prim-ministru sau de o companie.

A treia greseala a fost fapul ca MdC nu si-a lasat loc de întors. Au afirmat cu aroganta pe blogul propriu ca ei vor sa demonstreze ca piata imobiliara din Romania nu e cazuta. Mesajul lor nu a fost “vrem sa încercam sa vindem altfel!” ci a fost “vom demonstra ca nu e criza, pentru ca noi vom vinde!“. Au vandut pe dracu! Si acum, cand vor trage linie, pe unde vor scoate camasa? Cum vor explica esecul lor cand ei afirmau public “Cum vi se pare acum, ca am inceput sa demonstram ce ne-am propus, perspectiva noastra anticriza?” Nu am nici un fel de experienta în marketing, dar mie îmi suna a aroganta de la o posta! Si daca ratezi obiectivul, cum e pe cale sa se întample la MdC, va fi cam greu sa gasesti explicatii!

A patra greseala este tehnica! Un complex rezidential trebuie vandut înca înainte de a fi construit, altfel degeaba îl construiesti caci vei sta cu banii blocati. Înteleg ca în Romania s-au dat tepe pentru ca una au vazut oamenii pe plansete si altceva au primit la cheie. Dar în toata lumea asta, asa se vand imobiliarele. Înca din faza de constructie. Daca începi sa cauti clienti cand apartamentele sînt finisate, esti futut. Dintr-un milion de motive, de la bani blocati si pana la faptul ca unii clienti vor anumite amenajari pe care tu nu le mai poti face pentru ca constructia e terminata. Deci cand acepti sa vinzi un complex rezidential deja finisat, îti limitezi foarte mult marja de manevra.

Voi urmari cu mare interes aceasta campanie pana la sfarsitul ei! Pentru ca în ciuda unei promovari desantate pe bloguri si în presa, miroase a fiasco. Si daca un asemenea complex imobiliar, care a beneficiat de super promovare, nu si-a gasit clientii poate ca-i timpul ca cei de la Magazinul de Case sa recunoasca existenta unui blocaj pe piata imobiliara din Romania. Cu cat dezvoltatorii vor accepta mai repede ca situatia e albastra, cu atat vor lasa preturile în jos aproape de valoarea lor reala si cu atat mai repede isi vor gasi cumparatori.

Ramane de vazut!

P.S. Da, m-am gandit si eu ca în ultima zi va apare Vantu si va cumpara restul de 22 de apartamente. NOT!

Inca o veste buna

35 de mii de angajati in industria textila din Romania vor fi pusi pe liber din ianuarie. Pe cale de consecinta, soacra-mea si-a pierdut jobul, caci firma unde lucra se inchide dupa 45 de ani de activitate.

In ianuarie o aduc aici. Life sucks big time, uneori! Si am o greata de zile mari cand vad politicienii romani cum se bat pe ciolan in timp ce tara intra in picaj economic. Si nimeni nu-i la carma ei!

Next Page »