Reclama mincinoasa

De fiecare data cînd apare o mizerie de articol publicitar pro-emigrare în Canada, ca cel care a aparut duminica în EvZ, primesc e-mailuri de la diverse cunostinte care ma întreaba daca e adevarat ce scrie acolo. Mi se pare penibil sa trebuiasca mereu sa demint aberatiile care apar în presa romaneasca în legatura cu emigrarea. Sînt forumuri specializate pe emigrare, cum este Quebec.ro sau Montreal.ro unde se dau toate explicatiile si oricine îsi poate face o idee. Experienta mea cu emigrarea nu-i relevanta. Eperienta a 100 de români cu emigrarea, este relevanta!

Emigrarea e o loterie la care cîstiga doar cîtiva. Marea majoritate o iau în barba. Asta-i adevarul! Daca n-ai sînge în instalatie, cum se zice pe la tara la bunica-mea, emigrarea e o decizie gresita. În materie de stres, zic specialistii, nu este depasita decît de moartea unui copil. Emigrarea schimba oamenii, pe unii îi tâmpeste, pe altii îi întareste. Depinde de atât de multi factori, încît nu exista o reteta a succesului!

Tin sa mentionez ca ce zice nenea ala în articolul din EvZ este o mare apa de ploaie. Si cine o pune botul la articole de genul ala si-si bazeaza decizia pe ce-i spun altii, îsi merita soarta. Sa spui tu ca în Canada se cauta directorii si ziaristii si ca somajul e de numai 7% ori ca n-a fost sau nu este criza mi se pare inconstienta totala. La fel cu ‘’sfaturile’’ legate de ‘’înfiintarea unei firme, ca sa faca fata taxelor’’. Deci Popovici ala, care e intervievat în articol, traieste pe alta lume!

Si nu pot sa înteleg si pace de ce-i fute grija pe români cît cîstiga unul sau altul. Cred ca nu-i articol despre emigrare în ziarele românesti în care sa nu se scrie suma pe care o castiga respectivul sau o enumerare a averii care trebuie sa includa obligatoriu casa, masina si vacantele în sud. Bineînteles, se trece sub tacere ÎNTOTDEAUNA ca suma este venitul BRUT. Aia 100 de mii pe care zice Popovici acela ca-i face pe an se traduce prin 4500 CAD pe luna cash, în cazul în care suma respectiva este salariul unui singur om. Adica 3000 Euro cash pe luna. Sau daca suma aia reprezinta venitul pe familie, hai sa zicem ca respectivii fac 5500 CAD cash pe luna. Citind articolul, cititorul ramâne cu impresia ca Popovici ala face minim 8000 de dolari pe luna. Pai bai, ca sa ajungi ca salariat sa faci 8 mii pe luna cash trebuie sa fii cel putin vice-presedinte de companie, nu un amarât de inginer metalurgist, fie el si supervizor – ce naiba o fi si aia.

Din cauza articolelor astora si a informatiilor eronate venite din Canada, multi români ajung sa aiba impresia ca aici umbla cînii cu colaci în coada. Acum un an, era un nene care avea un grup de firme în Romania si vroia sa-mi faca o oferta ca sa ma întorc în tara si sa-i conduc divizia de constructii imobiliare. Si în timp ce-mi beam cafeaua cu el, omul îmi zice din senin ‘’Cît faci în Canada? 7000 de dolari cash pe luna? Îti dau 10 mii!’’. Atunci am realizat ca lumea în Romania habar nu are de valoarea banului. Ei cred ca 2500 euro cash în Franta e un salariu de nimic. Au impresia ca decît sa faci 1600 lire în Anglia, mai bine stai acasa. Si daca le spui ca asta e salariul mediu în tarile alea, se uita asa cu mila la tine : ‘’a, pai eu nici nu ma ridic de pe scaun fara dublu!’’. Pai nu te ridica, fratello, cine te pune? Stai acolea în Romania unde faci mii de euro cash pe luna, dar nu-mi cere sa-ti plang de mila cînd ti-ai pierdut jobul si ai luat-o-n brate! Caci asa e în Romania. Azi esti, mîine nu mai esti. Azi îti iei Jeep, mîine mananci pâine cu untura, ca de, economia Romaniei e chiar solida, nu-i un balon de sapun ca aia a Frantei.

Românii habar nu au de bani, indiferent unde traiesc. Cunosc oameni care bazandu-se pe sumele astronomice vehiculate în presa româneasca, câstigate vezi Doamne de medici în Europa, discutau cu spitale din Germania de 5000 Euro salariu lunar de i-a bushit pe germani râsul. Sau din contra, oameni care cîstigau în Australia 2000 dolari lunar si vrînd sa se întoarca în Romania, cereau salarii de 3000 Euro ca sa faca aceeasi meserie ca în Australia, de parca multinationalele n-au mai vazut specialisti si valoarea muncii ar fi diferita în Europa fata de Australia.

Una peste alta – ca o luai pe cîmpii si pierdui firul - articolul din EvZ este o mare reclama mincinoasa. Si iarasi, ma întreb cui naiba îi folosesc asemenea articole? Ma îndoiesc ca sînt platite de Ambasada Canadei. Si cum naiba se face ca nici un articol nu se refera la ADEVARATII romani de succes din Canada? Gasiti o lista întreaga la Alexandrina pe blog.

Tiganii cehi luati la ochi

Marti, Canada a anuntat prin Ministerul Imigratiei ca începând de azi-noapte a re-impus vize de calatorie cetatenilor din Cehia. Guvernul de la Ottawa acuza un aflux masiv de imigranti tigani cehi începând cu 2007, care au calatorit în Canada si imediat au cerut azil politic. Pâna acum, aproape toate cererile de azil le-au fost respinse. Guvernul de la Ottawa a declarat ca în cei doi ani de libera circulatie, tiganii cehi au depus 3 mii de cereri de azil fata de doar 5 cereri în anul 2006, cînd vizele de calatorie erau în vigoare.

Cehia a reactionat dur, chemandu-si ambasadorul de la post si anuntând ca va impune vize tuturor detinatorilor de pasaport diplomatic canadian. În paralel, guvernul ceh a cerut UE sa aplice clauza de solidaritate, urmând ca toate tarile UE sa impuna vize de calatorie cetatenilor canadieni. Presedentia suedeza a UE s-a conformat si a declarat prin intermediul ministrului suedez al imigratiei Tobias Billström ca Suedia este de acord cu cererea Cehiei si ca va face o recomandare Comisiei Europene sa discute aceasta propunere de introducere a clauzei de reciprocitate.

Comisia Europeana s-a sters la fund cu declaratia ministrului suedez. În afara de “ne pare rau pentru aceasta situatie” si “speram ca aceasta masura este temporara’’, Barroso a declarat numai ca va discuta cu Canada pentru a avea mai multe informatii. Canada a anuntat ca a transmis deja la UE toate datele legate de motivarea acestei decizii.

Între timp din cauza tiganilor Cehia ramâne cu obligativitatea vizelor canadiene.

În aceeasi oala cu Cehia se afla Mexicul, caruia Canada i-a impus începând de azi-noapte vize de calatorie. În lumina acestor evenimente, m-as risca sa spun ca Romania nu va beneficia prea curând de ridicarea vizelor de calatorie pentru ceatatenii care doresc sa calatoreasca în Canada.

Astazi facem analiza pe text

Circa 2,4 milioane de romani intentioneaza sa plece din tara, din care aproape jumatate sunt tineri cu varste intre 18 si 34 de ani, potrivit unui sondaj de opinie comandat de Ministerul Tineretului si Sportului. Cifra este egala cu numarul celor care au parasit deja Romania in ultimii zece ani.

Sa mai comentam? N-are rost! Ïn schimb, sa citim mai departe :

Principalele tari in care vor sa plece tinerii sunt Marea Britanie, Spania, Italia si SUA.

Nici un tânar educat si cu ceva experienta nu ar alege Spania sau Italia ca loc de emigrare, decât daca vrea sa se faca buldozerist sau capsunar. Tarile astea doua sînt out din punct de vedere al destinatiilor profesionistilor de varf. UK si SUA sînt destinatii mai logice. Din acest raspuns deduc ca majoritatea celor care au raspuns la chestionar sînt tineri fara mari aspiratii profesionale. Sau ma rog, nu cu din alea la care ma gandesc eu.

Peste 30% dintre tinerii chestionati spun ca cea mai importanta pentru ei este sanatatea, urmata de asigurarea unui loc de munca si asigurarea unui trai decent. Potrivit sondajului, romanii aleg pe primele locuri sanatatea, familia, siguranta zilei de maine, credinta in Dumnezeu, cinstea si copiii. In ceea ce-i priveste pe tineri, cele mai importante sunt succesul, timpul liber, alte tari, felul in care arata, distractia si sportul

Deci eu vreau sa înteleg cum anume definim succesul? Banii? Familia? Linistea si traiul într-o tara normala? Ori what? Daca pe primul loc în preferintele celor care vor sa plece se afla sanatatea, eu îi sfatuiesc prieteneste sa evite SUA. Cea mai proasta decizie a unui tanar fara perspective imediate de angajare este sa mearga în SUA. Daca se îmbolnavesc pot sa dea faliment personal - adica adio credite si raman vanduti spitalului. Uitati de asigurari private în State. Trebuie sa faceti credite la banca ca sa vi le permiteti!

La intrebarea “Care sunt cele mai importante trei lucruri pe care statul trebuie sa le faca pentru tinerii din Romania?”, 69% dintre tineri si 81% dintre persoanele care provin din alte categorii de varsta au indicat “acordarea locurilor de munca si promovarea profesionala”, urmate de “acordarea de locuinte sau de terenuri pentru locuinte” si de “salarii bine platite”

I’m laughing my ass off! Deci statul trebuie sa asigure locuri de munca? Da ce, ba, traiti în comunism? Credeti ca-i obligatia statului sa va acorde loc de munca si sanse profesionale? E obligatia voastra sa vi le gasiti! Cînd cereti salarii de 600 Euro înca de la iesirea din facultate fara sa aveti o ora de experienta, e tot vina statului ca nu va angajeaza? Statul trebuie sa stimuleze economia si firmele ca acestea sa creeze locuri de munca. Statul nu poate creea direct locuri de munca decât daca-si supra-populeaza institutiile cu posturi. La fel si în cazul promovarii profesionale. Aratati ca sînteti într-adevar buni în ceea ce faceti, veniti cu rezultate palpabile si numai un cretin nu v-ar promova. Cu alte cuvinte, va veni si vremea voastra, dar pana atunci puneti osul la treaba si nu mai stati cu mana întinsa.

Ce-i aia statul trebuie sa acorde locuinte tinerilor? Sau terenuri? Pai ce, statul tine loc de monarh care îsi rasplateste supusii cu terenuri în functie de serviciile aduse? Bai frate, ce mentalitati de comunisti! Daca eram eu prim-ministru prin 2000 în locul bulangiului de Nastase, nu pupa nici un român locuinte de la ANL. As fi desfiintat compania aia si as fi oferit stimulente dezvoltatorilor imobiliari ca sa construiasca. Scutiri de impozite, concesionari de terenuri, etc. Si as fi lasat piata sa rezolve problema locuintelor. Daca dezvoltatorii ar fi cerut preturi nesimtite, n-ar fi cumparat nimeni si ar fi dat faliment. Ca acum!

Cele mai proaste lucrari ever s-au executat la locuintele ANL. Cele mai mari tepe s-au dat la constructiile alea pe care nu le controla nimeni. Toate trusturile de constructii montaj din tara au mancat o pâine ani buni acolo, desi aveau muncitori care nu erau în stare sa faca un perete drept.

Socialismul este pe gustul românilor! Sa traiti bine!

Ca era sa uit: sursa citatelor este Hotnews

Cu Maimutza Pe Polizor

OK, in loc sa-i raspund lui Stash la Condamnati, am decis sa pun un articol separat, un fel de sequel alternativ. Deci:

Romanii pe care-i intalnesti in strainatate se impart in doua mari categorii: aia cu prea putini bani, si aia cu prea multi bani. Prima categorie e de departe cea mai numeroasa, si include doua subcategorii — cei care muncesc cinstit, si aia care vin sa dea tzepe. A doua categorie e formata din cativa insi care au devalizat economia nationala, adica au carat-o in valize: Irinel, Ion2, Dl. Fratii si progeniturile lor, plus inevitabila menajerie de curvulitze proaste buba dar deschise la orice cata vreme iese banu’, gen Monicutza, Lenutza etc.

De ce pleaca romanii din prima categorie? Pai, cand in Romania structura sociala se bazeaza pe abilitatea de a fura si minti, se ajunge la un fel de schema piramidala la scara nationala, in care toti ar vrea s-o bage odata dar s-o scoata de opt ori, ca pe vremea Caritasului (din care s-au inspirat si taticii subprime-ului, aia de-au transformat banking-ul in bonking…) dar din care numai Paunestii, Vantzii, Cataramii si altii ca ei reusesc.

Toti romanii vor normalitate, nu? Dar ce ma-sa e normalitatea asta de care vorbesc toti si la care tanjesc toti? Odata iesiti din vizuina carpato-danubiana, cei care tanjeau dupa normalitate ajung — aia mai norocosi — sa inteleaga ca habar n-aveau ce e aia, iar cei mai dotati cu organ intuitiv, incep sa prade, ca “strainii e prosti”.

Sunt un adversar al notiunii de comunitate etnica puternica in strainatate. De ce sa te scufunzi intr-o mica Romanie cand ai plecat din aia mare? Ai ajuns in America sau in Germania sa te freci de aceiasi mitici si de aceleasi tzatzafrose ca si acasa? Nevoia de a face parte dintr-un grup minoritar in strainatate e o dovada a slabiciunii si inadaptabilitatii. Sunt comunitati de unguri, greci sau rusi in America sau Canada, unde intalnesti oameni care la a doua generatie inca nu vorbesc limba tarii respective si sunt condamnati la marginalizare. Unguri care isi deschid restaurante unguresti cu harta ungariei mari pe perete, sau greci precum cei din My Big Fat Greek Wedding, oameni care nu au putut reusi in nimic altceva decat in tigaie.

Apoi, odata intrat in angrenajul comunitar, devii un fel de mic mafiot, a wise guy, iar viata ta graviteaza in jurul acelei comunitati, ai obligatii, esti privit suspicios daca vrei afara. Prefer sa stau acasa si sa citesc o carte sau sa-mi fac singur mici pe gratar decat sa trebuiasca sa ma prezint la raport la stalpii comunitatii, cei care se erijeaza in fixeri pentru toti noii veniti. Thanks, but no thanks.

Romanii in special, sunt meschini. Exista pe aici, pe unde vietuiesc eu, un fel de minicomunitate, unul are un magazin, altul are un business etc. Vrei ceva de la ei, te taxeaza dublu, sau, oricum mai mult, pe principiul ca daca esti roman, trebuie sa le subventionezi afacerea lor cacacioasa. De ce-as cumpara vin romanesc de la un roman care imi ia cu 50% mai mult decat daca iau vinul din magazin?

Am vazut cum se comporta si romanii de la varf, de prin misiuni diplomatice. Aceeasi meschinarie, aceeasi inclinatie sa te fure pe tine primul, pentru ca esti tot roman. Taxele nerusinate pretinse de consulatele romanesti pentru o amarata de procura sau pentru alte servicii sunt jaf legalizat de banditii de la Bucuresti.

Acu’, un pic despre alte natii. Cel mai usor detectezi caracteristicile nationale la grupurile de turisti aflati in sejururi la mare. Cei mai nasparlii, nemtii. Progeniturile lor sunt cel mai prost crescute, isi fac nevoile la dus si in piscina, iar parintii lor se scoala la trei noaptea sa isi puna prosoapele pe sezlonguri. (O sa va impartasesc un mic secret, dar sa nu spuneti la nimeni. Intr-o dimineata in Tunisia, m-am trezit si eu la patru, si am adunat toate prosoapele lasate pe sezlonguri si le-am aruncat in mare. Dupa aia, am gasit si noi locuri…)

Pe locul doi, italienii si portughezii. Murdari, galagiosi, calici, te fac sa te gandesti cu drag la plaja de la Perla. Olandezii, francezii, enervanti dar mai suportabili. Cehii, lenesi si plicticosi, si urati foc, desi unele cehoaice sunt misto (dar, alea de obicei nu vin cu cehi la mare…) Romanii, ceva mai multi in ultimii ani, chiar si pe la hotelurile de patru si cinci stele, sunt fie familisti linistiti, fie manelisti gata bronzati, dar care fac ciocu’ mic cand sunt in minoritate.

I-am lasat la urma, cum probabil ati observat, pe britanici. Desi o lume-ntreaga se plange de ei, ca sunt betivi, huligani, galagiosi, burtosi si asa mai departe, ii prefer oricand celorlalte grupuri. Daca n-ar fi ei, plaja ar fi numai iritanta, nu si amuzanta. In plus, multi dintre ei vorbesc engleza binisor…

Va intrebati, probabil, ce e cu cele doua imagini. Pai, ele au un numitor comun: amandoua reprezinta o realitate falsificata. Prima, celebra poza cu burtosul cu cruce de aur, imi pare rau, dar nu cred ca reprezinta un roman sau un rrom. Pare mai degraba undeva prin America Latina, ia uitati-va la fetze, mai ales blonda din spate…

A doua, e un vestigiu al national-comunismului inventat de Ceasca, unde trebuie sa iti repeti la nesfarsit ca esti roman in Romania. Ce mare scofala? Cine pune asta la indoiala? Ungurii? Cam miroase a insecuritate nationala, nu? Apoi, romani cu mantii si cu cizme, in loc de camesa si opinci? Hai, bre, fugiti de-aici cu tatulici…

Ce natie, dom’le, ce natie! (non mixed-up post)

Stiti bancul ala care începe cu “un german - disciplina, doi germani - un Mercedes, trei germani - un razboi mondial” si continua cu toate natiile? Nu mai stiu exact cum era si ce spunea despre romani, dar sunt cumva convins ca ar trebui sa zica ceva de genul “un roman - lauda de sine, doi romani - unul e sef, trei romani - paruiala pe cinste“.

Am primit un newsletter de la Linkedin, legat de niste discutii de pe grupul Romania Business and Profesional Network, si printre ele era o întrebare interesanta - Cati romani folosesc Linkedin? In timp ce numarul exact este greu de aflat, deoarece Linkedin nu contabilizeaza la statistici tara sau nationalitatea utilizatorilor ci mai curand profesia, nu m-am putut împiedica sa observ ca pana si o discutie simpla în engleza, de pe un site strain dar între mai multi romani, degenereaza în luari peste picior si atitudini mai mult sau mai putin din seria “mai da-te-n pana mea de smecher!“

Opusul aceste atitudini se manifesta în special daca scoti un roman din mediul lui si-l plantezi într-un mediu strain. Atunci va începe sa fie politicos si atent, sa respecte o parere si sa nu puna sub semnul întrebarii profesionalismul celorlalti. În acelasi mediu însa, daca mai apare un roman, imediat se creeaza o bisericuta care are ca fundatie ideea suntem mai buni decat ceilalti. Din aia doi, unul din ei îl va privi de sus pe al doilea roman pe motive de experienta sau de vechime. Adica se va crede sef (e mult spus, dar ati prins ideea). Daca apare si al treilea roman încep carcoteli, încep lovituri pe la spate si pe sub centura. Paruiala, de!

Din pacate, în nici o tara din lume (inclusiv Romania) romanii nu sunt uniti între ei. Nici macar de forma. Practic nu exista nimic care sa ne uneasca odata aflati pe meleaguri straine. Nu am suferit împreuna de pe urma unui razboi, nu am fost epurati etnic, nu am plecat de saracie. Multi din cei emigrati au ajuns afara pur si simplu pt ca au prins un job. Adica emigrarea la romani e mai mult o alegere de cariera decat o chestie sociala. Si neavand multe lucruri care sa ne uneasca, am ramas dezbinati.

Se zice ca numai la Montreal ar fi 50 mii de romani. Daca 10% dintre acestia s-ar uni, si-ar putea trimite în parlamentul provincial si cel federal, nu unul ci doi deputati. Unul din sefii ADQ, partidul oficial de opozitie din Quebec, mi-a spus odata la un cocktail ca daca ar gasi pe cineva care sa poata sa stranga în spatele lui toti romanii care traiesc în Côte-des-Neiges-Notre-Dame, o zona plina de romani, l-ar numi candidat pe loc pentru parlamentul provincial în zona respectiva.

Da’ nu prea vad eu cum ar putea vreun roman sa-i uneasca pe alti romani. Ca fiecare e priceput si stie el mai bine care-i treaba. Asa ca ramanem dezbinati pana la moarte.

PS. Non mixed-up post se refera la campania de pe bloguri în care majoritatea bloggerilor scriu zilele astea pe alte bloguri decat pe ale lor. Eu înca-l scriu pe al meu:)

Mentalitatea, o piatra de moara

Poate aveti impresia ca mentalitatea e ceva care se schimba. Sau poate credeti, în naivitatea voastra, ca niste oameni scufundati în alta cultura si în contact cu alta societate isi vor schimba metehnele. Eroare grava!

Mentalitatea poate fi de turma sau descentralizata. Mentalitatea de turma se manifesta cand individul este influentat puternic de cei din jurul lui. Cum ar fi cei care se lasa zilele astea cuprinsi de iPhone Mania care strabate Romania. Sau asa numitii fitosi*. Credeti ca doar la Bucuresti sunt fitosi? Mergeti la Moscova sa vedeti acolo figuri. Ai nostri tineri sunt recuperabili. Ai lor nu! În cluburile din Bucuresti înca nu se practica face control** la intrarea în cluburi. La ei da!

Nietzsche zicea ca indivizii atinsi de mentalitatea de turma se împart în doua categorii: religioasa si sociala. Mentalitatea religioasa de turma se manifesta cam pe unde îi spunea Sheherezada povesti califului Harun Al-Rashid. Mentalitatea sociala de turma se manifesta la Bamboo.

Mentalitatea de luptator ar trebui sa fie ceva caracteristic romanilor. Caci au rezistat de secole într-o mare slava. Un strain s-ar astepta ca secole de lupta si contre cu vecinii sa ne fi întarit mentalitatea. Din pacate ca sa vada mentalitatea de care va vorbesc, strainul ar trebui sa se uite mai la stanga, catre sarbi. La romani, strainul va vedea doar mentalitatea furatului caciulii proprii.

Si revenind la obiectul discutiei noastre: te-ai astepta ca romanii scufundati în alta cultura si societate sa preia din valorile respective. Dar dupa cum spuneam, asta ar fi proba de naivitate!

***

Care-i traiectoria tipica pe care o ia destinul unui roman stabilit în Canada? Pai toti cunosteti pe careva emigrat încoace, nu? Si romanul nostru cunoaste pe cineva. Asa ca prima data îsi cauta chirie într-o zona plina de romani. Apoi odata gasita, se intereseaza de unde-si poate cumpara de mancare ca în Romania. Pai de unde? De la magazinele romanesti de aici în care culmea coincidentei, se vorbeste romana. Apoi îsi trage satelit ca sa vada televiziunile din Romania. Toate chestiile astea se întampla în prima luna de la stabilirea în Canada.

Sa recapitulam pentru cei care au adormit citind postul asta si s-au trezit acum din greseala: romanul emigrat vorbeste acasa romana. Cu vecinii, în romana. La magazin, în romana. La televizor, romana. Daca iese în parc cu copiii sunt sanse mari ca 90% dintre aia din parc sa fie romani. Cand iese la iarba verde, iese cu gratarul ca pe meleagurile natale, cu carnea de mici luata de la magazinele romanesti si cu prietenii romani.

Get the picture? Dupa ce se integreaza NU, începe sa carcoteasca contra Canadei. Ca ce nashpa este aici, ca afurisitii de angajatori îi cer sa stie franceza, ca - auzi tupeu - a trimis 100 de CV-uri si nu l-a sunat nimeni si ca nesimtitii aia de oameni care se dau prieteni ai lui au îndraznit sa-i recomande sa-si ridice curu’ îngrasat cu E-uri si bere ieftina de la Maxi si sa faca un curs ceva, doar doar s-o prinde de el limba lui Champlain si mentalitatea lui Dan Hanganu.

Canada-i nashpa, ba! Stati dracului acasa si nu mai cheltuiti bani pe biletele alea de avion, ca ia uite la benzina cum s-a scumpit iar si se mai întampla si accidente ca la Madrid. În Canada ninge bai, si coincidenta naibii se vorbesc niste limbi care n-au legatura cu romana. N-are rost sa plecati de la biroul vostru caldut de la vreo institutie de stat sau de la Serviciul Primariei pentru Numararea Firelor de Iarba***. Stati acolo cu chirie ca sa poata sa va dea proprietarul afara cand vrea muschiul lui, n-are rost sa veniti în Canada sa va luati casa de carton presat. Stati colea la bloc ca orice om realizat si faceti împrumuturi pentru iPhone sau plata telefonului.

În felul asta nu ma mai împiedic de mentalitatea voastra gaunoasa cand o sa cereti ajutorul!

Note de subsol:

* Fitos - Un tip care se înscrie într-un trend de spargere în figuri caracteristica societatilor iesite din comunism. Care vrea sa para mai mult decat vrea sa fie!

** Face control - Metoda aplicata la intrarea în localuri sau cluburi prin care bodyguardul te masoara din cap pana în picioare si îti acorda accesul în local fie în baza notorietatii tale fie pe baza aspectului fizic - valabil mai ales în cazul femeilor.

***Serviciul Primariei pentru Numararea Firelor de Iarba - Serviciu fictiv bazat pe raspunsul unei primarii din Romania la întrebarea ” Pe ce pana corbului ati cheltuit doua miliarde de lei alocate amenajarii spatiului verde?” Raspunsul primariei, deloc surprinzator, a fost : “Pe cele 3.455.255.348 de fire de iarba plantate în aceasta primavara. Va invitam sa le numarati, ca sa nu existe interpretari!”

 

Vreti o bursa universitara în Canada?

Concordia University – universitate de limba engleza în Montreal – va ofera prin intermediul Cafeina.ro posibilitatea urmarii unor cursuri de master in structuri pentru constructii. Masterul presupune pe langa cursuri, desfasurarea unor activitati de cercetare platite de catre profesorul care va accepta. Acceptarile la master se fac pe baza unui dosar si a unor recomandari foarte bune.

Pentru a va califica trebuie sa fiti absolventi de universitate, specializarea constructii, sa aveti doi ani de experienta în design de structuri, sa treceti un test TOEFL si sa aveti un dosar universitar ireprosabil. Aplicatiile – fara testul TOEFL care e necesar mai tarziu - trebuie trimise la cafeaua.montreal @ gmail. com si trebuie sa cuprinda o scrisoare de prezentare si motivatie, un CV în engleza si copia dupa foaia matricola din universitate de preferinta tradusa în engleza. Pe langa acestea mai sunt necesare numele a doi profesori din Romania care va pot recomanda, împreuna cu datele de contact ale acestora. Nu exista termen limita.

Dupa ce aplicatiile vor fi studiate de doi ingineri licentiati în structuri în Canada cele care corespund criteriilor vor fi înmanate personal profesorilor de la Universitatea Concordia, împreuna cu o recomandare din partea respectivilor ingineri canadieni. Daca profesorul accepta respectivul candidat, acesta va trebui sa aplice oficial pentru master în structuri direct catre Universitate.

Daca vi se pare dificil traseul, trebuie sa stiti ca la doctorat sau masterat nu sunt acceptati studenti decat daca au fost în prealabil verificati si acceptati de catre profesorul care îi va finanta. Si ca nici un profesor nu accepta vreo cerere din partea unor candidati daca cererea nu e însotita de o recomandare.

Un secret, o minciuna, o drama

Printre prietenii si cunostintele pe care i-am revazut în Romania în timpul vacantei, s-a numarat o fosta colega de liceu pe care n-am mai vazut-o de cel putin 10 ani. Era si ea în vacanta la parinti asa ca ne-am întalnit la o cafea si ne-am mai adus aminte de vremurile de altadata. Am întrebat-o ce mai face si mi-a povestit ca la terminarea facultatii, a prins o bursa in Grecia si apoi a fost angajata la o banca de acolo. Mi-a spus ca o duce excelent, ca s-a stabilit în Elada si ca-i place foarte mult, ca si-a cumparat casa pe malul Marii Egee si ca are o viata foarte misto în general.

Parea foarte detasata si sigura pe ea, motiv pentru care nimic din ce mi-a povestit nu mi-a dat de banuit. Decat o suspiciune abia simtita, ca prea e totul roz si drumul pavat cu petale de trandafir. Pentru conformitate, drumul spre reusita în tarile din Vest nu e niciodata pavat cu petale de trandafir, ci cu pietre ascutite peste care de obicei trebuie sa mergi în picioarele goale. M-am gandit însa ca o fi unul din acele exceptii care confirma regula si nu mi-am mai batut capul.

***

Apuc sa ma uit la televiziunile romanesti doar dimineata în cele cateva minute în care-mi beau cafeaua înainte de a-mi începe ziua. Astazi, contrar obisnuintei m-am trezit la 6h00 caci aveam o întalnire în partea cealalta a orasului. Pe cale de consecinta, la 6h20 eram în bucatarie sorbindu-mi cafeaua. Am deschis TV-ul pe TVR unde era o emisiune dedicata romanilor plecati din tara si care au nevoie de asistenta juridica. Emisiunea se numeste “Avocatul dvs” si este de o banalitate si plictiseala imensa pentru cei care nu au o problema juridica specifica legata de Romania. Cei cu probleme suna în direct si avocatul invitat în studio le ofera sfaturi juridice la problemele pe care le au.

Cu ochii la cana de cafea, aud deodata o voce familiara la televizor. Ridic ochii si observ uimit pe ecran numele fostei mele colege - are un nume foarte rar, nu exista posibilitate de confuzie. Fata suna din Cipru si avea nevoie de consultanta juridica într-o problema mai speciala. Înmarmurit ma uit la ecran ascultandu-i durerea.

Am un copil în varsta de doi ani. Copilul s-a nascut in Cipru si este cetatean cipriot dar nu si cetatean român. Tatal este casatorit cu altcineva, iar eu sînt mama singura, lucrez la un restaurant ca ospatar. As dori sa stiu daca pot iesi cu copilul din Cipru fara acordul tatalui. Vreau sa merg cu el la parinti în Romania, însa tatal lui nu este de acord. Cum nu pot veni cu el ca cetatean cipriot fara acordul tatalui, as dori sa stiu daca pot sa cer cetatenia româna pentru copil ca sa vin în Romania cu el fara sa am probleme.

Soc total! Continui sa ascult detaliile problemei fostei mele colege. Uit ca am o întalnirea la care trebuia sa ajung. Încep sa fac legaturi cu diverse detalii pe care le stiam despre ea de la amici comuni. Pun cap la cap povestea ei cu povestea miilor de femei romance care au plecat in Occident si s-au împotmolit acolo mai devreme sau mai tarziu. Realizez ca nu ma socheaza minciuna în care traieste femeia aia, faptul ca nimeni in afara de parintii ei nu stie adevarul, ci drama prin care trece. Pur si simplu este legata de glie in Cipru. Daca nu poate iesi cu fetita ei de acolo, clar ca nici ea nu poate lipsi prea mult din insula Afroditei. Iar cetatenie româna nu cred ca poate obtine pentru fetita ei fara semnatura tatalui. Cel putin asa e la Consulatul Romaniei din Montreal.

Realizez cu un gust amar ca întamplarea si coincidenta absoluta face ca eu sa fiu singurul poate, care sa stie adevarul despre ea. Iar ei nici nu-i trece prin cap ca drama ei ascunsa atatia ani de zile a iesit la iveala într-o zi ploioasa, intr-o bucatarie de la 10 mii de km departare. Pentru ca nimeni din Romania nu prinde TVR International, asa ca a considerat ca secretul ei se afla in siguranta, altfel nu si-ar fi dat numele adevarat la TV.

Culmea este ca nu am cum sa o ajut! Legile care multora li se par absurde in Romania - exemplul acesta cu acte necesare pentru calatoria unui copil peste granita - sunt aplicabile peste tot în lumea asta. Si este mare pacat ca unii oameni se lasa atrasi în combinatii de inima sau de bani si sfarsesc într-o fundatura.

 

Next Page »