Femeia ma fascineaza. Ca animal, ca entitate, ca fiinta umana. Îmi place la nebunie sa-i analizez comportamentul în diferite situatii, tocmai pentru ca e atât de diferita fata de barbat. Mergând pe strada se întampla sa mai vad câte o femeie frumoasa. Având biroul în centrul Mtl, unde sînt zeci de turnuri în care lucreaza mii de oameni este de înteles acest lucru. Daca as lucra într-o zona industriala mi-ar fi mai greu. Dar în centru, dimineata, mi se întampla des. Sînt zeci de cafenele, birouri, magazine, etc. N-am cum da gres.
Întotdeauna am admirat la o femeie constienta de frumusetea si sex-appeal-ul ei, capacitatea de ignorare a privirilor barbatilor. În timp ce barbatii care trec pe lânga ea întorc capul admirându-i formele, în timp ce cei care vin din fata se uita staruitor catre ea încercând sa-i atraga privirea, femeia îsi continua drumul fara sa întoarca capul nici macar o secunda, fara sa clipeasca, fara sa-si mute privirea din punctul din zare în care priveste, fara sa lase capul în pamânt rusinata. Merge înainte fara sa-si schimbe pozitia nici macar cu juma’ de milimetru. Stie ca este privita dar acest lucru nu o face sa se simta inconfortabil ci admirata. Si din admiratia sexului opus îsi trage puterea.
La o femeie frumoasa admir întotdeauna stapânirea de sine. Ignorarea privirilor, remarcilor sau a zambetelor sexului opus, pe strada, necesita un antrenament de anduranta. Capacitatea de a observa ce se petrece în jur fara sa-si miste privirea este o mare chestie, de care barbatii în general nu sînt capabili. Noi întoarcem capul dupa sexul opus chiar fara sa vrem. Dar daca o femeia admira un barbat, o face discret cu coltul ochiului fara sa dea impresia ca l-a observat. Si analizeaza într-o secunda toate detaliile. Barbatul e capabil sa analizeze doar obraznicia fundului, adâncimea decolteului sau arcuirea gambelor.
Acelasi fenomen de ignorare aparenta se petrece în lift. De multe ori în liftul plin de barbati, intra câte o femeie atragatoare, singura. Moment în care analizez comportamentul uman la cei din jur. În timp ce femeia se uita fix în fata, la usa liftului sau eventual la ecranul telefonului mobil, adesea fara sa se miste, barbatii se foiesc, nu stiu ce sa faca cu mâinile, se feresc în toate partile sa-i faca loc creeînd un spatiu în jurul ei, se uita în toate partile nelinistiti. Numai la ea, nu. Dar daca sînt în spatele ei, se linistesc si o masoara de sus pâna jos. Fascinant mi se pare faptul ca femeia stie ca barbatii din spate se uita la fundul ei, dar ignora cu gratie acest lucru. Ïn fond, e clar ca nu-i displace. Admiratia îi da putere.
Mi s-a întamplat si sa fiu singurul barbat în lift si sa navaleasca peste mine o hoarda de femei din acelasi birou. Numai ca atunci hoarda actioneaza organizat. Total diferit fata de comportamentul lor cînd sînt singure. Nu fac loc barbatului, din contra îl înghesuie într-un colt, râd toate zgomotos, vorbesc tare, îsi arunca priviri semnificative în timp ce el se uita disperat la cifrele care anunta etajele. Sînt ca o haita de pradatoare. Barbatii nu-si schimba comportamentul în lift în functie de numarul lor, în timp ce femeile o fac. Barbatii aflati în grup nu înghesuie o femeie singura, pe când femeile aflate în grup înghesuie un barbat singur. O femeie atragatoare si singura, poate intimida prin atitudinea distanta un grup de barbati, în timp ce un barbat atragator si distant nu are cum intimida un grup de femei. Decât daca e seful lor, dar si atunci e discutabil.
La fel de fascinant mi se pare faptul ca femeile cu adevarat frumoase sînt de obicei singure. Grupul nu li se potriveste. Nu stiu daca o fac anumit, daca este o arta a evitarii comparatiei reciproce cu alte femei frumoase, dar ideea e ca dimineata pe strada sau in lift, o femeie frumoasa este singura. Cel mult mai are o prietena cu ea dar si situatiile astea sînt rare. Pe cînd urâtele merg în grup, întotdeauna. Ai zice ca sînt constiente ca trebuie sa fie mai multe ca sa se sustina reciproc. Au nevoie de confort si pentru ca nu-l obtin de la barbatii prea ocupati sa se uite dupa tipele atragatoare, se bazeaza pe grup sa le ridice moralul. Femeile frumoase nu sînt neaparat haioase, dar cele mai putin frumoase sînt mai tot timpul puse pe bancuri.
Si ma mai fascineaza ceva la o femeie atragatoare: discutia fata în fata. În timp ce eu ma uit doar în ochii ei, zambind si eventual îmi aluneca privirea spre decolteu contra vointei mele, ea de obicei îmi matura fata cu privirea. Nu se uita doar în ochii mei, ci îmi cuprinde fata cu privirea în întregimea ei. Dar nu în mod evident, ci din nou, discret! Ochii unei femei frumoase sînt ca o carte deschisa. Pot citi în ei interesul la fel cum pot citi dezinteresul. De obicei, o femeie atragatoare care stie ca este atragatoare, este cumva întoarsa spre ea însasi. Nu as zice ca este egoista dar e cumva aparata de lumea exterioara de niste ziduri pe care si le-a ridicat singura. Cînd stau fata în fata cu ea, interesul ei se poate muta de la persoana ei catre persoana mea. Si cînd o face, este evidenta curiozitatea ei nestapânita. Nu multe femei reusesc sa-si ascunda interesul pt un barbat cînd sînt puse în situatia de unu la unu cu el. Este ca un duel. Sau ca un dans în doi. Lasa garda jos în timp ce încearca sa ma descopere. Si cînd lasa garda jos, atac.
De ce vorbesc doar despre femei atragatoare? Pentru ca în ceea ce ma priveste, daca femeia nu ma atrage, atunci tot jocul acesta nu exista. Nu ma uit dupa ea, nu întorc capul, nu-i admir formele, nu-i caut privirea. O privesc fara interes, ca pe o fiinta oarecare.
Si sînt sigur ca ea simte asta!
Mai acum ceva timp, s-a mutat langa mine o familie tanara cu un copil de vreun an. Amandoi foarte linistiti, ea frumoasa dar baietoasa, el muschiulos dar la modul pozitiv. Am aflat mai tarziu ca el lucra în constructii la montaj de închideri de hale iar ea într-o uzina. Amandoi muncitori fizic, amandoi rupti de oboseala cand ajungeau seara acasa (dupa ora 20h00 nu mai era nici o lumina aprinsa în toata casa), amandoi beneficiind de anumite avantaje pe care le au cei care muncesc cu spatele – concedii lungi iarna în care plecau în Sud, doua saptamani de vacanta vara, etc.
Dupa o perioada în care nu i-am mai vazut deloc, într-o zi apare tipa – care arata foarte bine numai ca e cam rough si fibroasa pentru gustul meu – cu alt barbat acasa. Trage un Hummer alb în fata casei si se da jos, îsi ia copilul de pe bancheta din spate si intra in casa. Dupa un timp iese, si se mozoleste – ca asta a facut – cu gagiul care a adus-o acasa. Ala între timp trasese Hummerul in garajul gagicii.
Nu prea ma intereseaza viata particulara a altora, însa chestia asta se petrecea chiar sub ferestrele mele si n-am putut sa nu observ ca tipa era în mod evident si public cu altul. Am zis ca mi se pare, desi îl stiam bine pe vecinul. Dupa vreo doua zile, iar vine gagica cu asta cu Hummerul. De data asta, parcat masina, luat el copilul, luat ea cumparaturile si intrat amandoi în casa. Asa, foarte natural si de parca erau impreuna dintotdeauna. Ce mi-a sarit în ochi a fost ca baielelul care are un an jumatate, îl respingea pe tip. Nu vroia sa-i dea mana, nu-l asculta si în general îl ignora.
În momentul ala mi-a fost clar ca vecinica mea s-a despartit de fostul ei si acum are pe altul. Însa descoperirea asta mi-a adus aminte cateva chestii specifice relatiilor chebecoase. Doar 30% dintre cuplurile din Quebec sunt casatorite, restul traiesc în concubinaj. Pentru ca statul ocroteste familia de facto. Nu conteaza actul, conteaza cu cine îti împarti viata. Cuplurile au copii, îsi cumpara case, masini, etc dar TOTUL este separat. Conturile, banii, tot. Am vazut faze la magazin care sunt de neimaginat într-o alta tara. El si ea, cu cosul plin de cumparaturi, încep sa le treaca pe la casa selectandu-le “asta, asta si asta sunt ale mele, poftim banii, asta si ailalta ale lui, le plateste el“.
Fetele sunt educate de mici în ideea de egalitate si libertate – cam prea multa dupa gustul meu – asa ca la 16 ani au demult chom – cuvantul chebecos pentru prieten, iubit, amant sau concubin ca-i totuna la ele – si de multe ori se lasa de scoala ca sa faca copii sau sa se apuce de job. Pe parinti îi doare-n palarie – daca au fond de studii pentru copii banii aia le raman lor – si intervin rareori.
Vecina mea are 22 de ani, am vazut asta cand a trebuit sa completez niste acte comune pentru primarie. La 22 de ani, are casa platita de fostul dupa cum spune legea ca trebuie sa se întample cu cel care ramane cu copilul si libertatea de a-si alege ce mascul vrea. Si în general de a face absolut ce-i trece prin cap cu viata ei.
Nu multa lume stie ca asa cum romanii îl au pe Dracula, personaj literar sangeros bazat pe un personaj istoric la fel de sangeros, ungurii o au pe Erzebeth Bathory (1560-1614), contesa-vampir despre care se spune ca era fascinata de magia neagra si ca-si întretinea tineretea eterna scaldandu-se in sangele tinerelor fecioare virgine.
Spre deosebire de romanii care au ridicat din umeri si apoi au încercat sa scoata bani de pe urma lui Dracula, ungurii au finantat cu 12 milioane de euro, cel mai scump film produs vreodata de o tara din Europa de Est, Bathory, un thriller fantastico-istoric care încearca sa-i spele imaginea contesei-vampir. S-o scoata mai curata si mai inmiresmata!
Motivul producatorilor a fost ca legenda este nedreapta, ca este izvorata din lupta lor cu turcii, rivalitatile dintre domnii Transilvaniei si urcarea la putere a casei de Habsburg care a încercat sa o defaimeze pe conteza pentru a-si asigura succesul. “Stim putine despre Bathory, dar stim si ca destinul femeilor bogate si singure nu era usor pe vremea aceea. Filmul meu descrie destinul unei femei distruse de zvonuri” a declarat regizorul filmului la Festivalul de la Karlovy Vary.
Eh, parca nu la fel se întampla si in zilele noastre? De cate ori o femeie celebra, bogata si singura nu e facuta tandari de presa? De cate ori o femeie singura in general nu e etichetata drept “frigida, curva, shtoarfa” sau mai stiu eu cum? Sau una care ajunge sefa, de cate ori nu se spune ca s-a culcat cu unul sau altul ca sa ajunga in postul respectiv? Este viata lor mai simpla astazi decat acum 400 de ani? N-as prea zice!
Seinfeld este un foarte bun observator al micilor chestii din viata. Le observa, si le discuta in stilul lui specific. Mi-ar place sa fiu ca Seinfeld, dar din pacate sînt ca mine. Observ tot soiul de chestii pe care altii nu le vad, dar n-am talentul lui Seinfeld de a le povesti. Asa ca va trebui sa va multumiti cu talentul meu. Indoielnic.
Azi eram la Costco – un soi de Metro din Romania – cu un amic, sa cautam o scara. Caci a venit primavara, incredibil, si trebuie sa tai crengile uscate din copaci si sa-mi tund brazii din jurul curtii, chestii de care voi traitori la bloc ce sînteti, in cot va doare. Deci cautam o scara si deodata am vazut-o. Mi-a atras privirea instant, ca un magnet. Nu scara. O tanara aranjata, destul de frumusica, foarte eleganta si care mirosea dumnezeieste. Eram la 15 metri de ea si îi simteam parfumul.
Cand am pus ochii pe ea, restul a intrat in ceata. Pe bune, a fost un fenomen ca in efectele speciale din filme. Daca se misca un elefant la 3 metri lateral dreapta de tipa aia, nu l-as fi vazut. Vederea mea periferica se mutase catre centru. O sa ziceti “bai, cat de disperat poti sa fii?“
