Sau ceva de genul asta

Ultima data cînd am imprimat niste fotografii si le-am asezat cu grija într-un album, cred ca eram proaspat absolvent de facultate si tocmai ma întorsesem din Anglia. Atunci am facut vreo 8 filme de 24 de pozitii si toate pozele au aterizat în vreo trei sau patru albume. Trebuie sa recunosc ca nu am nici un album clasic cu fotografii de la nunta, sau din vacante sau de pe unde am mai fost. Daca vreau sa-i arat o poza sau mai multe unor prieteni, scot iPod-ul si le derulez pozele pe sub nas.

Între timp, tehnica s-a dezvoltat si mai tare si au aparut port-foto electronice. Din alea de se aseaza pe raft în biblioteca si deruleaza vreo suta de fotografii cu un ritm de melc. În asa fel încât la fiecare privire aruncata înspre rama respectiva sa vad alta fotografie. Nu mi-am cumparat din ala, pentru ca nu-mi plac. Eu sînt un conservator, un clasic.

Mai acum vreo luna jumatate am mers la fotograf si contra a 500 de parai am facut o sedinta foto profesionala si m-am întors cu vreo 25 de fotografii de super calitate. Daca m-ati vedea într-una din alea (dar n-o sa se întample) ati zice ca-s dat jos dintr-o revista glossy. Vânt în plete, pozitii de foto model, întors pe jumatate, ma uit la camera cu o sprânceana ridicata, ce sa mai. Trazneala! Acum tin pozele într-un soi de sacosa de hârtie care arata ca un plic cît o fata de masa, pentru ca n-am avut timp sa merg sa le înramez. Vreau sa mi le atarn prin casa si sa ma uit eu la mine. Sînt un narcisist, stiu!

De fapt vroiam sa va povestesc despre Blurb.com. Situl asta ofera niste servicii exceptionale pentru conservatorii si clasicii ca mine. Ofera posibilitatea de a realiza un album foto ca o carte cu picturi de Renoir. Cu fotografii printate direct pe paginile cartii. Un soi de album al secolului XXI, super profesionist si de calitate. Un soi de Cele mai bune fotografii ale National Geographic, numai ca în loc de pasari si maimute sînt eu. Am ales vreo 50 de fotografii reprezentative din cele 13 milioane de fotografii cu mine pe care le tin pe un hard-disc extern si le-am trimis la facut. Acum astept rezultatul.

Abia astept sa-mi asez noul album pe masuta de cafea. Închipuiti-va scena urmatoare: veniti la mine acasa si va invit la o cafea in living. In fata voastra, eu. Deasupra mea, pe peretele din fata voastra, un tablou cu mine. Si pe masuta de cafea, lânga ceasca voastra de Jacobs, o carte album. Iar cartea e cu poze. În poze, eu.

Nu v-ar trece fiorii de emotie si încântare? Pai cum altfel?

Am mai scris pe acest blog despre problema chebecosilor si protectia limbii franceze pe meleagurile montrealeze. Azi am dat cu nasul în urmatorul panou, exemplu al unei campanii publicitare platite din banii publici. Recte, ai mei:

Ia imaginati-va acum, aceeasi campanie dusa de statul român în HarCov, pentru protectia limbii române. Ah? Este ca va e cam greu sa v-o imaginati?

Eu unul as gasi-o interesanta! Si foarte de actualitate.