Cam de doua ori pe an am câte o saptamâna din aia în care consider ca-i mai simplu sa nu ma dau jos din pat pt ca-s obosit dinainte la gândul cît de prost o sa-mi mearga. Nu-s un tip care crede in superstitii, ghinioane si numarul 13 însa sînt un tip care crede cu strasnicie în ‘’saptamâna chioara’’ care se întampla neaparat primavara si toamna.
Saptamâna trecuta mi s-a întâmplat asa:
- l-am pizdit pe un client important (cu care de altfel am o relatie foarte buna) din cauza ca-mi tot trimitea e-mailuri legate de capacitatea echipei pe care o conduc de a respecta niste conditii contractuale. Dupa ce am trimis mailul de o duritate iesita din comun, am aflat în timpul unei sedinte de coordonare ca de fapt clientul avea dreptate.
- am plecat cu masina la job având doar pe sfert rezervorul de benzina, bazându-ma pe logica de inox ‘’biroul se afla la doar 17 km si azi e vineri, deci nu sînt blocaje în trafic’’. Ei bine, exact în ziua aia a nins si s-au creeat iara carambolaje, obligându-ma sa stau în trafic trei ore drept pentru care mi s-a terminat benzina în mijlocul unei intersectii. Da, am luat si o amenda pe chestia asta.
- în aceeasi zi aveam meci de tenis cu un prieten. Am ajuns cînd mai erau cinci minute din ora de tenis, drept pt care am ridicat din umeri si am facut stânga împrejur.
- vorbeam la telefon fara bluetooth si la un viraj mai strâns am scapat telefonul din mâna. Telefonul a zburat în mijlocul conversatiei sub scaunul pasagerului, departe de posibilitatea mea de a ajunge la el. Din reflex mi-am bagat-o si mi-am scos-o, ca sa realizez ca de fapt cel de la telefon nu doar ca nu stia ce s-a întâmplat dar ma mai si auzea înjurând.
- mi-am concediat contabila pentru ca mi-a facut o bulibaseala prin actele de impozit de nu mai pricepea nimeni ce si cum. Ei i-a dat cu minus si cu virgula, pe când eu stiam ca trebuia sa dea cu plus si fara virgula. Acum caut alt contabil, de data asta competent.
- cam batea briza pe la geamuri desi erau închise, asa ca am chemat o firma sa evalueze treaba. Am fost traznit sa aflu ca termo si hidroizolatia exterioara la geamuri s-a distrus în timp si ca geamurile trebuie reizolate. Costul acestei renovari neprevzute se ridica pe la vreo mie cinci sute de dolari.
- fiind acasa la un prieten si servind o cafea într-un bol, am avut o zvâcnitura inexplicabila din mâna, ca un soi de spasm si nu doar ca am varsat 500 ml de cafea pe covorul lui dar l-am împroscat si pe fiu-su de trei ani cu cafea de sus pâna jos. A ramas ala micu fara replica, noroc ca nu era cafeaua fierbinte ca beleam mâtzul.
- sâmbata, în timp ce ma asezam la masa pentru prânz, mi-a cazut draperia din spatele meu în cap. Draperie care presupun ca cântareste între 3 si 5 kg pentru ca n-o pot tine cu amândoua mâinile îndepartate de corp la 90 de grade. Am vazut stele verzi si acum am un cucui de mai mare frumusetea. Însa tot sînt bucuros ca n-a cazut altcuiva din casa în cap, probabil ca sotia sau soacra ar fi lesinat de la lovitura.
- pe când scoteam containerul cu gunoi la strada ca sa-l ia baietii în ziua de ridicat gunoiul, am trecut cu roata peste o piatra pe care n-o vazusem. Mi s-a rasturnat peste peluza, mi-a trebuit ceva vreme sa strâng toata mizeria si -o pun înapoi în cos.
- Betty m-a muscat pentru ca am încercat sa-i iau niste sosete cu care se juca. De altfel sînt singurul din casa pe care-l capseaza în mod regulat. Pare sa se înteleaga perfect cu restul familiei.
- la subsol am un covor pus peste parchetul laminat, ca sa tina un pic mai cald iarna. Facând o întoarcere mai brusca covorul a alunecat si am cazut cât sînt de lung. Din inertie am glisat pe parchet cu tot cu covor si am ajuns sub canapea pâna la brâu (am o canapea cu picioare la subsol). Seara, încercând sa-i arat sotiei cum s-a întâmplat faza, am mai cazut odata si am ajuns iarasi sub canapea ceea ce a stârnit o serie de hohote de ras cu lacrimi din partea ei.
Pe lânga astea, mi s-au mai întamplat saptamâna trecuta urmatoarele : plicul cu acte si invitatia trimisa cumnata-mii pt a ne vizita în Canada cu prietenul ei n-a ajuns la ea nici dupa doua saptamâni jumate, Betty mi-a mâncat o portiune din ziarul pe care-l citeam si-l lasasem pe canapea pâna ma duc la baie ca omul, mi s-a terminat apa calda (am boiler) în mijlocul dusului si cu samponul pe cap, m-am fript cu o tava la cuptor si era sa dea un camion peste mine chiar în fata casei.
Dar acum sînt bine, nu va îngrijorati, saptamâna chioara s-a terminat! Azi am nimerit din prima baia fara sa fiu gata-gata sa cad pe scari chior de somn la sase dimineata si desi am baut mai mult un soi de lapte în cafea decât cafea cu lapte (am turnat laptele si din greseala am scapat o juma de litru în cana de 250 ml plina de cafea, diferenta împrastiindu-se uniform pe planseul bucatariei), acum sînt în siguranta.
Singura chestie care ma roade e santierul rutier si excavatia deschisa neprotejata din fata portii de intrare în imobilul de birouri unde lucrez. Daca saptamâna chioara are de fapt zece zile, ce ma fac?