Ce-ar fi daca…?

Daca m-as lasa de baut cafeaua de dimineata de la Starbucks as avea 850 de dolari în plus pe an.
Daca m-as lasa de baut bere si m-as multumi numai cu vinul din rezerva proprie as avea 345 dolari în plus pe an.
Daca as manca numai odata pe luna o salata din gradina proprie mi-ar ramane 60 dolari în plus în buzunar.
Daca as renunta la mers la cinema si m-as multumi numai cu DVD-urile mi-ar ramane 280 dolari în buzunar.
Daca as renunta si la DVD-uri si m-as multumi numai cu emisiunile tv mi-ar ramane 208 dolari în plus pe an.
Daca în loc sa ma uit la TV as citi mai multe carti as face o economie de curent + cablu suplimentara în valoare de 300 dolari anual.
Daca as renunta la cablul HD si m-as multumi numai cu cel digital as economisi 768 dolari anual.
Daca mi-as cumpara Toyota Prius noua în loc de Toyota Highlander de 3-4 ani vechime, as face o economie de carburant si consumabile de aprox 2 500 dolari anual. Dar ceea ce as plati în plus pentru rata la masina ar anula acest beneficiu.
Daca m-as baga sa-mi schimb singur uleiul la masina si pneurile as face o economie de 294 dolari anual.
Daca mi-as scoate de tot pâinea din meniu as economisi 312 dolari pe an.
Daca m-as duce cu bicicleta pana la gara în loc de masina, as economisi 1 500 dolari anual în benzina si taxe de parcare.
Daca mi-as lua o masina de tuns iarba manuala în loc de pâraitoarea pe benzina pe care o am eu, as economisi 50 de dolari pe an.
Daca as folosi harta clasica în loc sa fac update-uri la softul de GPS as economisi 100 de dolari pe an.
Daca as înlocui internetul de mare viteza si download nelimitat cu unul mediu as economisi 240 de dolari pe an.
Daca as factura servicii de consultanta tuturor celor care-mi cer opinia în legatura cu constructiile sau ma roaga sa arunc un ochi pe diverse acte, as avea 2 345 de dolari în plus pe an.
Daca mi-as înlocui sistemul de irigare a peluzei cu unul care foloseste timing si programare, as economisi 100 dolari pe an.
Daca as fixa aerul conditionat cu doua grade mai sus vara si încalzirea cu doua grade mai jos fata de setarile mele actuale, as economisi 150 dolari în curent electric pe an.
Daca as renunta la telefonul mobil si as folosi telefoanele fixe de care-i plin în jurul meu, as economisi 620 dolari pe an.
Daca as renunta la mesele de pranz luate de doua ori pe saptamana la restaurant cu prietenii care lucreaza pe lânga biroul meu si le-as înlocui cu sandwich-uri aduse de acasa, as economisi 1000 dolari pe an.
Daca as renunta la vacantele în Europa si m-as multumi în urmatorii 10 ani sa mi le fac doar în Canada sau SUA, as economisi între 800 si 1 200 dolari pe an.
Daca as gasi un medic dentist profesionist si de încredere în Romania si prin absurd as avea timp sa stau acolo pana sa-mi termin diverse lucrari dentare, as economisi 15 mii de dolari în urmatorii 25 de ani în servicii medicale.
Daca mi-as plati integral toate cartile de credit pe care le am si nu le-as mai folosi niciodata, as face o economie anuala de 6 000 dolari. Daca as baga aceste datorii în suma luata de la banca pentru finantarea casei, aceasta economie ar fi de 5 000 anual.

Daca as face toate cele de mai sus, as economisi anual între 12 000 si 14 000 de dolari. Cash! Ce as putea face cu acesti bani?

As putea cumpara o casa care sa valoreze dublu fata de ceea ce am acum.
As putea face 6.5 excursii anuale de cîte o saptamana pe plajele din Mexic.
As putea sa-i bag în planul de pensie privata iar în urmatorii zece ani as avea cam 250 000 dolari în plus pentru batranete, fara sa socotesc dobanda si contributia firmei la care sînt angajat.
As putea sa-mi cumpar un bloc cu 8 apartamente pe care sa-l închiriez. Si chiar daca nu as gasi chiriasi pentru toate apartamentele, suma economisita anual ar acoperi 70% din ipoteca pentru el.
As putea sa cumpar actiuni pe Bursa de la New York si sa-i pierd pe toti într-o zi.
As putea face turul lumii timp de doi ani la pensie daca fac aceste economii anuale în urmatorii 25 de ani.
As putea cumpara un VW Touareg nou pe care sa-l platesc integral în trei ani.
As putea cumpara un RV, un autobuz-rulota cu finantare pe zece ani. Iar la pensie sa vizitez America si Canada în amanunt timp de trei sau patru ani.
As putea cumpara o barca, o salupa rapida cu finantare pe trei sau patru ani.
As putea cumpara o resedinta secundara cum ar fi o cabana la munte sau o casa pe plaja în Florida.
Daca m-as tine de aceste economii anuale în urmatorii 25 de ani, as putea plati chiria la un apartament sau o casa în zona rurala a Sudului Frantei timp de 13 sau 15 ani la pensie.
As avea suficiente fonduri sa platesc scolarizarea copiilor mei la cele mai scumpe universitati din America sau Europa.
As putea cumpara în regim de time-sharing doua luni pe an într-o resedinta pe plaja în Tahiti cu toate serviciile incluse.

As putea face un million de chestii cu acesti bani economisiti. Dar nu ma pot lipsi de micile placeri ale vietii . Pentru ce traiesc daca nu traiesc acum? Pentru ce sa fac economii ca sa am bani mai încolo? Cine-mi garanteaza ca mai traiesc 25 de ani? Sau 45? Nimeni! Eu vreau sa-mi traiesc viata acum!

Cîti dintre voi s-au gandit la cît de simplu este sa tai din aceste mici placeri? Cît de usor ar fi sa renuntam la o cheltuiala de nimic pe care nici nu o socotim, dar pe care o facem zilnic, ca sa economisim acei bani pentru altceva mai important? Cum ar fi o excursie în Peru care ar putea fi platita în cazul meu numai din reducerile la curent electric si renuntarea la cafea si la bere?

Trebuie doar sa avem vointa sa facem aceste reduceri. Eu unul, nu sînt foarte sigur ca o am. Dar e sigur ca dupa ce am creionat lista de mai sus, chestia asta ma pune foarte serios pe ganduri.

Conflict de interese

Definitie: Putem defini conflictul de interese ca pe o situatie în care o persoana sau organizatie are interese particulare sau personale suficient de puternice încat sa influenteze exercitarea obiectiva a functiei sau rolului sau oficial. Un conflict de interese exista chiar daca nu rezulta din acesta în mod direct un act negativ, impropriu sau incorect dar care da aparenta de incorectitudine si care submineaza încrederea în persoana sau organizatia aflata în aceasta postura.

Viata publica a Romaniei este plina de exemple de conflicte de interese. Politicieni care au firme ce fac afaceri cu statul, proprietari de firme private care sînt si membri în consiliile de administratie ale unor societati de stat, ziaristi care sînt în acelasi timp si purtatori de cuvant sau consilieri de presa pe la diverse institutii, medici care sînt actionari în firme furnizoare de echipament medical, ingineri proiectanti care au interese în companii furnizoare de materiale de constructii, area sales manageri ale unor multinationale care au actiuni la firme ce fac parte din reteaua de distributie. Exemplele sînt peste tot în jurul nostru. Etica publica este la pamant. Nu exista reglementari clare care sa penalizeze persoane sau firme care sînt în conflict de interese. Pentru ca acest conflict de interese trebuie probat de o terta parte. Trebuie dovedit impactul negativ al acestora asupra exercitarii obiective a functiei sau rolului celui aflat în conflict de interese.

În Vest constiinta fiecaruia functioneaza ca un filtru. Dar asta vine din mentalitate. Medicii refuza sa aiba afaceri, inginerii se feresc sa aiba interese în afara firmei lor, ziaristii nu au nici afaceri si nici nu sînt consilieri de imagine iar politicienii deleaga oameni care sa aiba grija de afacerile lor si se feresc ca dracu’ de tamaie sa se bage la contracte cu statul. A fost un caz la Montreal cînd un consilier la o primarie a trebuit sa demisioneze pt ca «uitase » sa-si delege calitatea de administrator la o firma de asfaltare care facea lucrari cu statul la 350 km fata de zona unde era el consilier. N-a contat, a trebuit sa plece!

Românii au pretentii de la clasa lor politica, dar ar trebui sa se uite în primul rand în curtea lor. Daca sînt mecanici auto, n-ar trebui sa aiba si un magazin de piese auto. Daca sînt responsabili la Serviciul Intendenta în Armata, n-ar trebui sa aiba firme care livreaza la armata. Daca sînt ingineri proiectanti n-ar trebui sa aiba actiuni la un producator de structura. Daca au firma de vanzare si instalare de centrale termice, n-ar trebui sa accepte pozitii de directori la nu mai stiu ce furnizor local de utilitati.

Abia în momentul în care cetateanul de rând va fi corect si etic, va putea pretinde acelasi lucru de la politicieni. Si îi va putea sanctiona. Pana atunci se vor multumi sa se conduca dupa deviza Merge si asa! Sau vor da vina pe problemele financiare si vor continua sa se plaseze în conflicte de interese.

(Ianuarie 2008)

Porumbei

Stiti porumbeii aia care inunda vara piata publica, de nu mai ai loc de ei? Care gainateaza toate statuile si masinile din zona? M-am întrebat mereu ce fac ei iarna, ca de emigrat în tarile calde nu emigreaza. Dar nici în piata publica nu sînt. Nici n-ar avea ce face, pe zapada asta de juma’ de metru. Totusi îi vad zburand zilnic încoace si încolo de la fereastra biroului meu.

Fereastra mea da spre centrul orasului si spre piata aia publica. Am ridicat azi privirea, în timpul unui moment de respiro si m-am uitat pe geam. Si i-am vazut. O armata de porumbei, adunati pe una din cladirile vechi de vis-a-vis de unde lucrez eu. O cladire din aia cu brizbrizuri si statuiete pe fatada. Acolo e un magazin. Dar prea putin conteaza ce e, mi s-a parut bizar ca s-au strans toti acolo. Pe cladirile din jur, toate mult mai noi decît aia pe care se adunasera porumbeii, nu era nici urma de pasare. Dar pe aia veche parea ca e conferinta anuala a porumbeilor.

Probabil ca sînt mai multe explicatii pentru care porumbeii prefera cladirile vechi. Poate ca în podul si lucranele cladirii gasesc de mancare. Poate ca se pot adaposti mai bine de vînt si ninsoare. Poate ca sînt în delir în fata statuietelor pe care le pot gainata în voie. Habar nu am. Dar cladirea aia veche si paradita mi s-a parut deodata mult mai plina de viata decît toti zgarie-norii din jurul ei.

Cu Maimutza Pe Polizor

OK, in loc sa-i raspund lui Stash la Condamnati, am decis sa pun un articol separat, un fel de sequel alternativ. Deci:

Romanii pe care-i intalnesti in strainatate se impart in doua mari categorii: aia cu prea putini bani, si aia cu prea multi bani. Prima categorie e de departe cea mai numeroasa, si include doua subcategorii — cei care muncesc cinstit, si aia care vin sa dea tzepe. A doua categorie e formata din cativa insi care au devalizat economia nationala, adica au carat-o in valize: Irinel, Ion2, Dl. Fratii si progeniturile lor, plus inevitabila menajerie de curvulitze proaste buba dar deschise la orice cata vreme iese banu’, gen Monicutza, Lenutza etc.

De ce pleaca romanii din prima categorie? Pai, cand in Romania structura sociala se bazeaza pe abilitatea de a fura si minti, se ajunge la un fel de schema piramidala la scara nationala, in care toti ar vrea s-o bage odata dar s-o scoata de opt ori, ca pe vremea Caritasului (din care s-au inspirat si taticii subprime-ului, aia de-au transformat banking-ul in bonking…) dar din care numai Paunestii, Vantzii, Cataramii si altii ca ei reusesc.

Toti romanii vor normalitate, nu? Dar ce ma-sa e normalitatea asta de care vorbesc toti si la care tanjesc toti? Odata iesiti din vizuina carpato-danubiana, cei care tanjeau dupa normalitate ajung — aia mai norocosi — sa inteleaga ca habar n-aveau ce e aia, iar cei mai dotati cu organ intuitiv, incep sa prade, ca “strainii e prosti”.

Sunt un adversar al notiunii de comunitate etnica puternica in strainatate. De ce sa te scufunzi intr-o mica Romanie cand ai plecat din aia mare? Ai ajuns in America sau in Germania sa te freci de aceiasi mitici si de aceleasi tzatzafrose ca si acasa? Nevoia de a face parte dintr-un grup minoritar in strainatate e o dovada a slabiciunii si inadaptabilitatii. Sunt comunitati de unguri, greci sau rusi in America sau Canada, unde intalnesti oameni care la a doua generatie inca nu vorbesc limba tarii respective si sunt condamnati la marginalizare. Unguri care isi deschid restaurante unguresti cu harta ungariei mari pe perete, sau greci precum cei din My Big Fat Greek Wedding, oameni care nu au putut reusi in nimic altceva decat in tigaie.

Apoi, odata intrat in angrenajul comunitar, devii un fel de mic mafiot, a wise guy, iar viata ta graviteaza in jurul acelei comunitati, ai obligatii, esti privit suspicios daca vrei afara. Prefer sa stau acasa si sa citesc o carte sau sa-mi fac singur mici pe gratar decat sa trebuiasca sa ma prezint la raport la stalpii comunitatii, cei care se erijeaza in fixeri pentru toti noii veniti. Thanks, but no thanks.

Romanii in special, sunt meschini. Exista pe aici, pe unde vietuiesc eu, un fel de minicomunitate, unul are un magazin, altul are un business etc. Vrei ceva de la ei, te taxeaza dublu, sau, oricum mai mult, pe principiul ca daca esti roman, trebuie sa le subventionezi afacerea lor cacacioasa. De ce-as cumpara vin romanesc de la un roman care imi ia cu 50% mai mult decat daca iau vinul din magazin?

Am vazut cum se comporta si romanii de la varf, de prin misiuni diplomatice. Aceeasi meschinarie, aceeasi inclinatie sa te fure pe tine primul, pentru ca esti tot roman. Taxele nerusinate pretinse de consulatele romanesti pentru o amarata de procura sau pentru alte servicii sunt jaf legalizat de banditii de la Bucuresti.

Acu’, un pic despre alte natii. Cel mai usor detectezi caracteristicile nationale la grupurile de turisti aflati in sejururi la mare. Cei mai nasparlii, nemtii. Progeniturile lor sunt cel mai prost crescute, isi fac nevoile la dus si in piscina, iar parintii lor se scoala la trei noaptea sa isi puna prosoapele pe sezlonguri. (O sa va impartasesc un mic secret, dar sa nu spuneti la nimeni. Intr-o dimineata in Tunisia, m-am trezit si eu la patru, si am adunat toate prosoapele lasate pe sezlonguri si le-am aruncat in mare. Dupa aia, am gasit si noi locuri…)

Pe locul doi, italienii si portughezii. Murdari, galagiosi, calici, te fac sa te gandesti cu drag la plaja de la Perla. Olandezii, francezii, enervanti dar mai suportabili. Cehii, lenesi si plicticosi, si urati foc, desi unele cehoaice sunt misto (dar, alea de obicei nu vin cu cehi la mare…) Romanii, ceva mai multi in ultimii ani, chiar si pe la hotelurile de patru si cinci stele, sunt fie familisti linistiti, fie manelisti gata bronzati, dar care fac ciocu’ mic cand sunt in minoritate.

I-am lasat la urma, cum probabil ati observat, pe britanici. Desi o lume-ntreaga se plange de ei, ca sunt betivi, huligani, galagiosi, burtosi si asa mai departe, ii prefer oricand celorlalte grupuri. Daca n-ar fi ei, plaja ar fi numai iritanta, nu si amuzanta. In plus, multi dintre ei vorbesc engleza binisor…

Va intrebati, probabil, ce e cu cele doua imagini. Pai, ele au un numitor comun: amandoua reprezinta o realitate falsificata. Prima, celebra poza cu burtosul cu cruce de aur, imi pare rau, dar nu cred ca reprezinta un roman sau un rrom. Pare mai degraba undeva prin America Latina, ia uitati-va la fetze, mai ales blonda din spate…

A doua, e un vestigiu al national-comunismului inventat de Ceasca, unde trebuie sa iti repeti la nesfarsit ca esti roman in Romania. Ce mare scofala? Cine pune asta la indoiala? Ungurii? Cam miroase a insecuritate nationala, nu? Apoi, romani cu mantii si cu cizme, in loc de camesa si opinci? Hai, bre, fugiti de-aici cu tatulici…

Condamnati

Marturisesc ca atunci cînd am pus piciorul pe scara avionului care m-a luat din Romania acum 5 ani ca sa ma depuna pe-un ghetar la Montreal alaturi d-un eschimos si-o foca, nu mi-am închipuit ca va fi pentru totdeauna. Cînd emigrezi la 30 de ani sau mai tânar, adaptarea la alt sistem de valori e mai usoara dar cu toate astea te gîndesti ca ai trait deja jumatate de viata în alta tara si îti vine greu sa crezi, sa te gîndesti foarte, foarte serios ca de fapt ai plecat de tot, ca vei trai si vei lua pensie si la urma vei fi îngropat pe malurile St-Laurentului alaturi de stramosii altora si nu alaturi de ai tai.

Lupta pentru adaptarea la noul sistem este atat de crîncena încît nu ai timp sa te gândesti la chestii existentiale, filozofice. Ziua de mâine este întotdeauna cea mai importanta. Dar sînt sigur ca majoritatea celor emigrati din tara gîndesc ca mine. Ca de fapt n-au plecat de tot, ca de fapt Romania va evolua, ca viata se va îmbunatati, ca sistemul corupt va dispare si ca la un moment dat, peste zece sau douazeci de ani va fi o tara în care vom vrea cu totii sa ne întoarcem sa ne crestem nepotii. Caci copiii nostri vor prefera sa ramana în tara în care am ales sa emigram, no questions asked!

Dar pe masura ce trece timpul, Romania îmi apare tot mai stranie. Tot mai îndepartata de imaginea a ceea ce as vrea de fapt sa fie. Fiecare zi în care deschid e-mailul sau cititorul de feed-uri mai face tandari o bucata din visul pe care-l am despre Romania viitorului. În fiecare zi mentalitatea mea evolueaza într-o directie total opusa unei mentalitati romanesti. În fiecare zi în care discut despre realitatile Romaniei de azi cu prieteni din tara, realizez cît de tare ma îndepartez de pamîntul ala. Credeam ca emigrarea în sine este cel mai greu lucru, dar în realitate este ruptura zilnica de tara în care m-am nascut.

De ce-om fi noi românii asa cum sîntem? De ce ne place oare circul public, lamentatia fara rost, dictatura mai mult sau mai putin mascata si pupatul în Piata Revolutiei dupa ce ne-am tras flegme în ochi? De ce sîntem atat de evident baclanici înca de pe vremea lui Stefan cel Mare? De ce oare poporul asta batut de vremuri si de soarta nu poate sa faca niste alegeri care sa-i schimbe viata în bine? De ce trebuie sa-l admire pe Dinu Paturica si sa-l ia drept model în viata în loc sa o admire pe o Doina Cornea? De ce ne caracterizeaza Miorita si Povestea drobului de sare a lui Ion Creanga? De ce Caragiale ramîne atat de dureros de actual?

Unul din argumentele schimbarii Romaniei, argument pe care l-am folosit în multe rînduri în diferite discutii, a fost ca Romania se va schimba cînd generatiile plecate afara se vor întoarce si vor schimba sistemul din interior. O, dulce naivitate! Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care toata lumea vorbeste si nimeni nu munceste? În care politicienii mint în fata si desi stiu ca sînt mintiti, oamenii îi voteaza în continuare? Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care fiecare e frustrat de vecinul sau care are bani mai multi, nevasta mai frumoasa, oi mai mîndre si mai cornute si în care singurul liant al unei comunitati pare sa fie dorinta comuna de a muri si capra vecinului? Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care apartenenta la un partid sau curent politic nu e data de o convingere sau doctrina ci de interesul cîstigului financiar? În care esti dat afara a doua zi dupa ce partidul tau a pierdut alegerile? Cine mai vrea sa se întoarca într-o tara în care lipseste pasiunea si ambitia de a-ti face meseria, într-o tara în care a munci cinstit este echiavlent cu a fi fraier?

Romania este condamnata! Condamnata de istorie, de asezarea geografica si de mentalitati gaunoase ale locuitorilor ei. Condamnata de lipsa vointei politice de a scoate tara din deruta în care se afla. Condamnata de proprii ei cetateni din care jumatate sînt prea lenesi si delasatori sa mai faca ceva, iar cealalta jumatate si-a pus palma în fund si a plecat în tarile calde, preferand sa schimbe sistemul gaunos cu unul mai sanatos. Pentru ca este întotdeauna mai usor sa schimbi tara decît sa schimbi o tara!

Sîntem o natie blestemata de soarta, care prefera sa faca bancuri în loc sa munceasca sau sa lupte. Sîntem o natie care prefera sa întoarca armele contra aliatilor decît sa lupte pâna la capat contra dusmanului prea puternic. Sîntem o natie care nu-si poate respecta nici macar propriile promisiuni si rezolutii. Care prefera sa stea pe margine sa crape la seminte si sa comenteze.

Sîntem o natie prea lenesa si comoda ca sa luam de coada lopata sau tarnacopul si sa transformam Romania de azi în Romania viitorului! Ne meritam perfect locul în istorie!

Influenta

Voi începe prin a presupune ca ati vazut cu totii Razboiul Stelelor. Ca asa-mi place mie, sa presupun chestii. Daca tot l-ati vazut, v-a placut? Adica stati un pic ca nu despre asta vroiam sa va vorbesc! Poate va mai aduceti aminte de fraza leit-motiv a filmului, Forta fie cu tine! Forta, chestia aia care avea doua parti: una luminoasa si cealalta întunecata.

Ieri îmi faceam ordine în colectia de discuri ca stau toate împrastiate pe jos prin biroul meu înca din perioada sarbatorilor în loc sa stea pe rafturi unde le e locul. Si cînd am dat de Razboiul Stelelor mi-am adus aminte de chestia asta cu Forta care era în tot si în toate si cu ajutorul caruia se miscau lucruri doar cu mintea si vointa. Sa va spun drept, eu am impresia ca Forta asta exista si printre noi, nu doar într-o galaxie îndepartata acum foarta multa vreme. Numai ca la noi se numeste Influenta.

Hai sa va explic, caci va vad cam nedumeriti! Toata lumea vrea Influenta. Toata lumea vrea sa fie cineva, sa aiba putere asupra celor din jur. Politicienii asupra prostilor care-i voteaza, liderii de opinie asupra celor se uita în gura lor, angajatii în cadrul organizatiei din care fac parte, Zoso asupra blogosferei si Dani Otil asupra Mihaelei Radulescu. Unii reusesc, altii nu!

Influenta are si ea doua parti: una luminoasa - cazul în care se poate ajunge influent prin foarte multa munca si perseverenta fara sa trisezi si fara sa calci pe cadavre, cale pe care o urmeaza Jedi - si cealalta întunecata - cu minciuni, înjunghieri pe la spate, scandaluri inventate, plagiarism, furt de idei, trisari, lipsa de principii morale si etice si mai puteti adauga voi ce mai credeti de cuviinta. Cale pe care o urmeaza niste Jedi rai adica Sith. Cel mai usor drum catre Influenta este calea întunecata.

Fie ca este un moderator TV care se foloseste de emisiunea lui pentru a-si spori audienta inventând scandaluri si lansand acuzatii fara acoperire catre alte persoane care deja sînt Influente, fie ca este un politician care si-a tradat sustinatorii ce l-au votat numai pentru a aveaInfluenta, fie ca este un manager care îsi asuma realizari ale altora sau da oameni afara pentru a aduce în locul lor niste pupincuristi sau chiar un student care foloseste copiute la examen pentru a-si mari nota si a prinde o bursa într-o firma cunoscuta, exemplele sînt peste tot în jurul nostru. Si exact ca în saga lui Lucas, cu cît respectivii capata mai usor Influenta prin aceste metode, cu atat vor mai multa. Cu cît mint sau triseaza mai mult, cu atît sînt mai atrasi de partea întunecata a Influentei. Astia sînt Sith. Oameni care au pornit la început în viata cu intentii bune - caci toti plecam la fel - dar care pe parcurs au fost atrasi de partea întunecata a Influentei.

Dar exista si o cale luminoasa catre Influenta, doar ca aceasta cale dureaza mult mai mult decît cea întunecata. Se numeste Munca si Perseverenta. Bineînteles ca studentul care triseaza la examen ar putea învata, numai ca dureaza prea mult si e mai usor sa copie. Bineînteles ca politicianul care si-a înselat alegatorii ar putea sa tina cu dintii de programul pentru care a fost votat, dar e mai usor sa schimbe directia sau partidul si sa capete Influenta imediat si nu peste o gramada de ani. Bineinteles ca moderatorul care-si bazeaza emisiunea pe scandaluri ar putea sa gaseasca pâna la urma o formula de succes, dar asta dureaza prea mult si el vrea sa aiba Influenta acum. Bineinteles ca managerul de firma ar putea sa-si castige angajatii folosind idei, principii si o politica sanatoasa, dar este mult mai usor sa-i dea pe toti afara si sa aduca niste oameni pe care sa-i poata controla chiar de la angajare.

În toate astea exista însa un catch, un pret care trebuie platit. Calea întunecata catre Influenta e mai usoara, sînt de acord. Dar este efemera. Înselaciunea si minciuna nu pot dura la nesfarsit. Merg o perioada, dar nu la infinit. La un moment dat va apare un Jedi sau mai multi, un om sau un grup de oameni care au ajuns la Influenta urmand calea luminoasa, care-l vor distruge pe Sith. Fie nu-l vor mai vota pe politician si-l vor trimite la groapa de gunoi a istoriei, fie nu-i vor mai urmari emisiunea moderatorului si-l vor scoate din grila televiziunii, fie îl vor concedia pentru incompetenta pe studentul care si-a copiat examenele si a mintit în CV-ul de angajare.

La pericolele care-l pîndesc pe Sith se adauga si propria constiinta, atît cît exista ea. Stiind ca a ajuns sa aiba Influenta prin mijloace necinstite, nu se poate bucura pe deplin de ea. E macinat mereu de îndoieli si de teama de a fi darîmat de un Jedi sau de un alt Sith care-i vrea locul. Si teama asta îl va face sa fie si mai înversunat. Si mai întunecat. Va dori si mai multa Influenta.

Am putea spune ca Romania de azi este Imperiul Sith creat de împaratul Iliescu, mare Maestru. Care pentru a-si pastra pozitia a fost nevoit sa-si aduca lînga el niste discipoli atrasi de partea întunecata a Influentei. Discipolii lui Iliescu sînt niste Lorzi Sith. Unii din ei au fost învinsi de alti Sithi în razboiul lor intern pentru o cît mai mare Influenta. Altii au fost învinsi de niste Jedi mai mici care au votat ca ei sa fie ejectati din Parlament. Dar puterea partii întunecate a Influentei e foarte mare. În timp ce puterea lui Iliescu se diminueaza, alti Lorzi i-au luat locul. Romania este prizoniera lor.

Nu stiti cumva numarul de telefon al lui Luke Skywalker?

Zgarciti cu bani

   People need hope

   People need money/To make a good living/

   People need trust/ From their fellow friend

   ABBA

Cu mici exceptii notabile, în general oamenii devin cu atat mai zgarciti cu cat castiga mai multi bani. Desi într-un mod uimitor nevoile lor cresc odata cu încasarile, putine din aceste nevoi mai sînt satisfacute cu larghetea si generozitatea cu care erau satisfacute cand nu aveau bani. Se spune ca banii nu aduc fericirea, dar o întretin. Ca s-o întretina, ea trebuie sa existe mai întai.

Ma uit în jurul meu si vad oameni cu bani si oameni fara bani. Aia cu bani au mereu probleme. Îi loveste criza, le scad stocurile la bursa, au de platit nu stiu cate facturi, îi costa reparatia la masina cat jumate’ din valoarea ei noua, au de platit rate la împrumuturi si asa mai departe. Cei care nu au bani, nu au nici probleme. Ei n-au masina ca sa si-o repare, ca merg cu metroul. Nu au rate la banci, caci neavand venituri mari nu se înghesuie nimeni sa-i crediteze. Nu au stocuri la bursa si nici nu sînt afectati de criza. Pentru ei nimic nu s-a schimbat.

Primii - oamenii cu bani - avand atat de multe probleme, devin zgarciti. Cu ei si cu ceilalti din jur. Lasa sa nu-mi iau cutare chestie ca mai am una de acum trei ani, e înca buna. Sa nu-mi iau vacanta în Costa Rica, ca e soare si în Virginia sau New Brunswick. Sa nu merg anul asta în Romania, caci cu banii aia îmi iau ultimul tip de Volskwagen. Sa nu trimit bani acasa în Romania, ca s-or descurca ei de Craciun, aud ca economia bubuie acolo.

Ceilalti - oameni fara bani - n-au probleme din astea. la ei functioneaza principiul “cand n-ai bani n-ai nici griji”

Care-s cei mai fericiti?