Discursul senatorului de New York Hillary Clinton, fosta contra-candidata a lui Barack Obama în alegerile primare democrate a fost sclipitor si în aceeasi masura foarte bine regizat. Toata punerea în scena a discursului a fost de zile mari, cu ovatii în picioare timp de minute bune si scandari si bannere pro-Clinton, cu momente cheie de subliniere a emotiilor, cu legaturi fara cuvinte si priviri lungi între fostul presedinte Bill Clinton si senator. Însa fosta prima doamna a Americii avea de îndeplinit în aceasta seara o sarcina foarte grea: unirea Partidului Democrat dezbinat de lupte fratricide de care senatorul de New York n-a fost chiar strain.
Discursul în sine a fost axat în principal pe ideea de unitate a democratilor în jurul lui Barack Obama. Dar Hillary nu a scapat prilejul sa-si puna în valoare iarasi ideile din timpul campaniei ei electorale: sanatatea si joburile. Cateva fraze din discursul ei sunt antologice si am un feeling ca vor fi repetate la infinit de televiziunile americane, mai putin reteaua FOX care-i de afinitate republicana
You must ask yourselves: were you in this campaign for me? Or for the mother that is struggling on the minimum wage? For the soldier in Iraq that wants to return to his family? Were you in this campaign for me or for the thousands of Americans that President Bush left behind?
Referindu-se la politica lui Bush, senatorul Clinton a subliniat cu o fraza descriptiva dezastrul în care a ajuns America
We have the biggest deficit in history! We are borrowing money from Chinese to buy oil from Arabs!
Sigur ca în discursul ei Hillary Clinton a facut referire la recent încheiata ei campanie electorala. Si a facut referire mai ales într-un mod uman
You made me laugh, you made me cry! But most of all you teached me your way of life!
Dincolo de toate acestea, m-a surprins modul în care politicienii americani stiu sa se poarte cu presa. Toti comentatorii televiziunilor prezente la Denver au primit cu cinci minute înainte de aparitia pe scena a lui Hillary Clinton, discursul integral pe care senatorul urma sa-l rosteasca. Aceste este motivul pentru care analizele pe marginea discursului sau au început sa curga la 30 de secunde dupa ce senatorul si-a încheiat discursul.
Comparatii cu Romania? Nu exista! În ziua cand voi vedea echipa unui politician ca distribuie discursul tiparit înainte sa-l rosteasca în fata publicului, cand voi vedea ca vorbeste sincer dar fara emfaza si fara chestii teatrale cu publicul, cand voi vedea ca-si poate ataca adversarii pe marginea unei idei si nu a unei persoane, atunci va fi semnalul ca Romania este pe drumul cel bun. Deocamdata e în gaura!
Tot în legatura cu subiectul, azi unul din verisorii mei care e stabilit la Denver îmi spunea ca orasul este sub asediul fortelor de ordine. Zicea ca nici macar nu poate iesi cu copilul în parc fara sa-l legitimeze careva si ca multi locuitori au preferat sa-si ia liber de la servici si sa stea acasa fara sa încurce pe nimeni.
Nemultumita de faptul ca Obama îi sufla in ceafa, precum si de înfrangerile usturatoare din acest week-end, Hillary Clinton a inlocuit-o pe Patti Solis Doyle, managerul sau de campanie electorala cu Maggie Williams, fostul sef al echipei lui Hillary pe vremea cand aceasta era prima doamna a Americii.
Solis Doyle va ramane senior adviser al campaniei. Pentru moment nu se cunosc prea multe amanunte.
Sursa ABC News
Brilianta si determinata, Hillary Rodham era deja recunoscuta si admirata in campusul Wellesley College, un colegiu exclusiv feminin situat aproape de Boston. De altfel in calitate de sefa a promotiei din 1969, tanara nascuta la Chicago a luat cuvantul cu ocazia inmanarii diplomelor intr-o zi frumoasa din luna mai. Constiincioasa, tanara s-a consultat inainte sa ia microfonul cu colegele sale de clasa, carora le-a cerut parerea asupra discursului pe care urma sa-l rosteasca.
Dar ascultandu-l pe oratorul dinaintea ei, senatorul republican Edward Brooke, primul american de culoare care ajunsese in Senatul SUA, care-i lua apararea lui Richard Nixon si a politicii sale, tanara orgolioasa si-a schimbat pozitia. Curajoasa, a luat microfonul si l-a criticat in fata intregului campus si a asistentei prezente atat pe senator cat si partidul republican.
Atacand razboiul din Vietnam si subliniind dezgustul tinerilor fata de societatea americana, Hillary a reusit sa electrizeze audienta si sa obtina ropote de aplauze. Indrazneala ei i-a adus prima aparitie pe coperta revistei Life, care a transformat-o intr-un purtator de cuvant al generatiei sale, mergand pana la discursuri in fata Ligii Votului pentru Femei sau aparitii la televiziune.
In postul asta voi incerca sa transmit live ce se intampla in alegerile primare din SUA. Un soi de real time blogging:
ora 20h08 – ABC prevede ca Barack Obama va obtine 88% din voturi in Georgia contra 22% pentru Hillary Clinton. MSNBC prevede ca John McCain de la republicani va castiga New Jersey, Connecticut si Illinois, pe cand Mitt Romney va lua Georgia.
ora 20h15 – Bloomberg anunta cateva cifre la exit pool-uri: Obama conduce in Alabama, Arizona, Connecticut, Delaware, Illinois, Massachusetts, Missouri, New Jersey. Clinton conduce in: Arkansas, California, New York, Oklahoma, Tenessee
ora 21h00 – ABC News o da castigatoare pe Clinton in Massachusetts, New York, New Jersey. Obama a luat Alabama cu 64%, Georgia si Delaware.
De cand cu faimoasa scena din cafeneaua din Portsmouth in care Hillary Clinton aproape ca a izbucnit in plans, in presa Americana nu se mai vorbeste decat despre suspinele fostei prime doamne, cand vine vorba de campania ei electorala. Erau adevarate? Stia ca va plange? A facut-o anumit? A jucat teatru? Totul numai despre lacrimile ei.
De la inceputul campaniei am auzit numai chestii care au mare legatura cu programul politic propus de Hillary: doamna e prea decoltata, doamna poarta o vesta galbena, doamna e prea ridata. Si acum, doamna aproape ca a plans si a fost la un pas de bocet. Ma astept sa citesc in presa in zilele urmatoare daca o femeie care a fost inselata de sotul ei are dreptul sa devina presedinte in SUA. In loc de politica externa, ziarele o vor intreba de tarta cu mere pe care o face acasa. Sau poate se vor lega de celulita ei. Mizerabil!
Cand o femeie plange din cauza jobului sau a unor probleme legate de job, e rusinos si umilitor pentru ea, mai ales intr-o societatea ca cea americana. Bineinteles ca un politician femeie are dreptul de a varsa o lacrima cand ii moare un prieten sau cand se uita la TV la vreo reintalnire dupa 20 de ani. Dar sa plangi din cauza unui esec la birou, sau al job-ului este foarte jenant si umilitor. Pentru ca regula in politica dominata de barbati este ca daca pierzi, sa pierzi cu capul sus. Demn.
Intr-un atac sub centura care imi aduce aminte de campania electorala a lui nenea Bush, Hillary a declarat ca Al-Qaeda urmareste indeaproape alegerile americane si ca americanii n-ar trebui sa-si asume riscul sa aleaga un presedinte ne-experimentat ca Obama, deoarece primul lucru pe care-l va face reteaua lui Ben Laden va fi sa testeze “vigilenta si reactia”noului locatar de la Casa Alba.
E bizar si destul de putin amuzant sa observ ca argumentele senatorului de New York deja au ajuns la fundul sacului. Se pare ca e obligata sa imprumute chestii din arsenalul electoral al lui Bush, arsenal devenit celebru pentru sperietoarea cu Al-Qaeda pe care o arata tot timpul alegatorilor. E pacat ca madam Clinton nu gaseste contra-argumente discursului sclipitor al lui Barack Obama.
