Concedierea ca decizie
Azi am concediat un om. Un tehnician. Motivele pentru care i-am aratat usa sînt banale. Nu mi-a lasat loc de ales. Am facut-o cat mai politically correct si asta a fost tot. Fara lamentari! Fara acuze! Doar fapte!
Nu-i usor sa pui pe liber un om. Am învatat asta într-o viata întreaga. Tehnicianul de ieri n-a fost singurul si sînt sigur ca nu va fi ultimul pe care-l voi concedia de-a lungul carierei mele. Si de fiecare data a trebuit sa iau în considerare si factorii umani. OK, îl concediez si dupa aia? Recomandari nu-i pot da. Sau daca-i dau, vor fi conditionale. Apoi, cum se descurca pana gaseste alt job? Ce mananca copii lui? Cine-i plateste chiria? Greu! Noroc de somaj.
Însa dincolo de asta intervine raspunderea fiecaruia. Cum am spus mereu celor care aveau timp sa ma asculte, nu-i greu sa prinzi un job. Greu este sa-l pastrezi! La interviu e suficient sa minti, sa “înfrumusetezi” CV-ul. Sînt putine companii care vor pune sub semnul întrebarii ceea ce declara cineva la interviu. Majoritatea iau de bun ceea ce zice candidatul ca stie si ceea scrie în CV. E ca în viata: nevinovat pana la proba contrarie! Dar aici ar trebui sa intervina resursele umane. De obicei sînt oameni experimentati care stiu sa citeasca printre randuri. Sa-l prinda cu minciuna. Dar daca candidatul e ager, trece de examenul asta.
Sa satisfaci cerintele postului si sa rezisti este însa mult mai greu. Tehnicianul de ieri nu corespundea. N-avea cum! Mintise si a fost prins. Interesant este însa ca în Canada este interzis sa concediezi un om fara motive valabile, altfel te poti trezi dat în judecata. Minciuna în CV nu-i motiv valabil. Asa ca am înghitit galushca si am asteptat sa-si rupa gatul singur. Am fost cinic, însa viata e cinica. Urasc falsitatea, minciuna si prostia! Dupa ce a facut greseli peste greseli, restul a fost doar procedura. Interesant este însa ca atunci cand o companie realizeaza ca a luat teapa cu un angajat, de obicei îi da timp sa se amelioreze. Sa se puna la punct si sa-i ajunga pe ceilalti din urma într-un termen fix. I se dau avertismente repetate, i se da timp sa repare greseli si i se da timp sa se puna la punct. Este monitorizat cu atentie si as spune chiar ca se instituie un soi de supraveghere stricta a performantelor lui. De aceea spun ca nu-i usor sa pastrezi un job daca minti. Esti supravegheat cu atentie. Daca nu faci fata, nu conteaza ca ai mintit sau ai spus adevarul. Ti se indica usa!
Tatal meu, un om deosebit, m-a învatat arta citirii oamenilor. El este un sceptic. Nu un pesimist! Un sceptic. Înca de mic îmi spunea “fereste-te de cei închisi în ei. Unul care vorbeste mult e usor de citit. Unul care tace, nu stii ce gandeste“. Sau “cand un om îti spune ca se pricepe la toate, înseamna ca nu se pricepe la nimic“. “Un dusman te ataca pe fata, dar un prefacut te înjunghie pe la spate“. Sau “cand cineva se ofera sa te ajute fara sa-i ceri, întreaba-te ce vrea de la tine!“
Pe nesimtite am început sa aplic învataturile lui. La scoala, la joaca, la sport cu baietii, peste tot. Am învatat sa ma uit în ochii oamenilor si sa le citesc gandurile sau emotiile. Am învatat sa radiografiez oamenii atunci cand sînt scosi din mediul lor confortabil la fel de bine ca atunci cand se simt în largul lor. Pe asta, tehnicianul de azi, îl citisem. Nu foarte exact dar îl citisem. Algerian de origine, tipul ne spusese ca în tara lui a fost tehnician de arhitectura si ca stie sa citeasca planuri, sa deseneze, sa lucreze cu programe structurale de detaliu pe calculator, etc. Indiferent ce-l întrebam, el zicea sa stie, ca a lucrat si cu aia sau si cu ailalta! Era prea frumos sa fie real! Un algerian super-bazat? Am avut contact cu cinci pana acum si nici unul n-a fost de încredere. Toti cu profesii care de care mai bombastice, nici unul nu stia cate degete au la o mana. Nu gaseam catch-ul. Nu-mi era clar unde-i buba. Ar fi fost suficient sa-i bag sub nas un desen de arhitectura ca sa-mi dau seama daca minte. Pentru ca în Canada, un arhitect deseneaza un plan de etaj ca si cum peretii ar fi taiati la 10 cm deasupra etajului respectiv. Un inginer deseneaza structura unui etaj, luand ca suport etajul de dedesubt. Adica ca si cum sectiunea ar fi realizata la 10 cm sub etaj. N-ai cum sa vezi desenat un perete care sta pe planseul de la etajul trei daca te uiti la un plan pentru etajul doi. Ar fi fost suficient sa-i arat un plan si sa-l întreb daca e desen de arhitectura sau de structura. Ar fi fost suficient sa-i arat desenul si sa-i cer sa-mi indice structura pe plan (arhitectul o face rareori). Chei de control exista în fiecare meserie. Dar aici ar fi fost politically incorrect sa-i pun competenta sub semnul întrebarii!
Legea nu-mi permite sa verific în acest mod un candidat. Chacun avec ses responsabilités, zice ea! Nevinovat pana la proba contrarie. Colegii au fost încantati ca punem mana pe un tehnician de valoare. Eu? Sceptic, ca tata! Daca e asa bun, de ce nu l-au luat deja altii? Caci cererea e mare. Ganduri, de! Unii ar zice ca-s rasist, ca am ceva cu algerienii. N-am! Doar ca mi-am format deja parerea despre ei din contactele avute în trecut. Lenesi si mincinosi. Asa ca sînt cu ochii în patru cand am de-a face cu ei. Egiptenii în schimb? Super-tari! Tari de tot! Dar asta e alta poveste!
Pana la urma ne-am dumirit. Si rezultatul a fost concedierea. Caci asta e capitalismul salbatec! N-are mama, n-are tata. Are doar indici de profitabilitate si impact asupra optimizarii departamentului, futu-le mama lor de cifre! Dincolo de asta, lectia e clara. Minti, vei fi prins pana la urma. Esti sincer, poate nu prinzi job-ul dar macar nu-ti risti cariera! Fiecare sa decida ce e mai bine pentru el.
Life is a bitch, I know!
