Un amic de-al meu a fost in Romania in vara 2007 si printre altele, daca tot era in Europa, a tras o fuga si in Italia, mai precis la Florenta. A inchiriat o masina si a vizitat imprejurimile si orasul. Insa pe drumul de intoarcere spre compania de la care inchiriase masina, l-a oprit un politai si i-a tras o amenda de 91 de euro pentru ca amicul mergea linistit pe banda rezervata autobuzelor.
Cum nu mai avea carnet de conducere de Romania, i-a prezentat politistului carnetul canadian, pasaportul si actele masinii. A luat amenda, si-a pus palma in fund pentru ca era strain si a plecat din Italia. Zilele trecute, s-a trezit acasa in Canada cu alte trei amenzi de la primaria din Florenta. Toate in valoare de 720 de dolari canadieni. Socat, a incercat sa-si aduca aminte exact ce a facut in alea doua zile cand a condus prin Florenta. Si-a amintit ca tot in ziua cand trebuia sa predea masina, necunoscand orasul si neavand GPS s-a invartit in cerc prin centrul istoric al orasului unde multe strazi erau blocate de lucrari.
In vacanta de iarna, printre sporturile de sezon am facut si sport cu paharul impreuna cu prietenii. Ca era perioada, era vacanta si vinul fiert se bea mai bine langa flacarile calde ale semineului. Intr-una din zilele alea, m-am gandit sa-mi abonez catelusa la o revista pentru animale. Dar cand spun ca sa-o abonez, exact asta am facut: am facut cererea de abonament pe numele ei la misto.
Din cauza numelui catelusei, Betty, probabil ca alora de la revista nu li s-a parut nimic suspect, asa ca i-au trimis revista. Acum, cum sa va spun, Betty e innebunita dupa revista asta. Îi place foarte, foarte tare. Daca nu-s atent, îi mananca toate paginile, pe cuvant de onoare. Cred ca sunt dulci sau ceva, ca prea ma maraie cand vreau sa-i iau revista din gura.
Dupa o luna si ceva, am observat ca au inceput sa vina scrisori pe adresa canisului meu. Mai intai o scrisoare in care era anuntata ca a fost inscrisa in Fundatia Prietenii Animalelor. Ea insasi fiind un animal, nu mi s-a parut suspect. A doua scrisoare a venit din partea fundatiei St Justine, in care i se solicita o contributie financiara.
Am si eu damblaua mea. Nu dau carti cu imprumut la nimeni. Aproape de fiecare data cel caruia i-am imprumutat cartea uita sa mi-o returneze. Am imprumutat chiar si unor chebeci. Si tehnice si literare. Si aia au uitat sa mi le returneze. De ce trebuie eu sa alerg dupa cartile mele daca tu este nesimtit si nu le dai inapoi?
Am pierdut Cismigiu & Comp. de Grigore Bajenaru. Era o carte pe care am citit-o inca de cand eram intr-a opta si a fost mereu una din cartile mele favorite. Tipul caruia i-am dat-o mi-a spus ca n-o mai gaseste. Acum trebuie sa mi-o cumpar din Romania.
Cartea asta imi era draga in special pentru ca imi aducea aminte de atmosfera din scoala, asa cum era ea, cu uniforme si matricula cusuta pe mana, cu sapca cu cozoroc si ghiozdanul in spate. Asa era pe vremea comunistilor si asa a fost si intre cele doua razboaie mondiale. Unii cred ca odata cu comunistii s-a inventat lumea. Nu ei au inventat bancile alea inghesuite in care stateam cate doi, sau uniformele sau tabla cu creta sau cate si mai cate. Erau acolo inaintea lor.
O stire de pe fluxul agentiilor de presa anunta ca rata sinuciderilor in randul armatei americane din Irak a atins cote alarmante, fiind cam de trei ori mai mare decat in timp de pace. Se estimeaza ca nu reusesc sa ucida insurgentii din Irak atatia soldati americani cat reusesc ei insisi s-o faca. Si ca si cum asta n-ar fi de ajuns, soldatii americani nu se multumesc sa se impuste doar in Irak, ci uneori se intorc in America si-si impusca mai intai familiile si abia apoi isi iau viata.
Pentagonul a trimis deja noua echipe de psihologi care sa le ridice moralul trupelor. Adica sa-i inveseleasca, sa-i faca mai optimisti si sa-i convinga sa omoare la irakieni in loc sa omoare la americani. In presa scrisa de la Washington se vorbeste deschis despre probleme de sanatate mentala ale trupelor stationate pe malul Eufratului.
Parlamentul ceh a schimbat azi Legea muncii, schimbare care ar permite guvernului restrictionarea accesului pe piata muncii din Cehia al muncitorilor romani si bulgari. Desi ministrul muncii din Cehia se jura ca nu asta e scopul schimbarii, presa internationala îi arata deja cu degetul pe cehi.
Si romanii saracii in spiritul traditional n-o sa miste un deget ca sa le plateasca cu aceeasi moneda. Ia sa va apucati sa boicotati Skoda, de nervi!
Urmare a faptului ca Iliescu s-a gandit sa se intalneasca putin cu bloggerii romani in Club A din Bucuresti, Adrian Ciubotaru posteaza pe site-ul sau un excelent articol pe aceasta tema. Care ne arata, dincolo de orice dubiu, ca Iliescu acest politician imbranzit la Montreal, nu merita decat sa ajunga la groapa de gunoi a istoriei.
* Citat din Adrian Ciubotaru
In cursul unei discutii, zilele tecute un fost coleg din Romania mi-a pus o intrebare foarte faina: tu vezi loialitate fata de companii in Canada? Nu, pe bune, as vrea sa stiu unde vezi tu loialitate “tip japonez” in lumea de astazi. Afacerile nu au aproape nimic personal.
M-am gandit destul de mult la argumente pro si contra. Cand eram mai tanar, ma lasam ghidat mai mult de sentimente decat de pragmatism. Acum insa, dupa ce am trecut prin vreo doua multinationale, un laborator de universitate canadiana si prin propria mea companie, as fi inclinat sa spun ca singura relatie de loialitate o am este fata de familie si eventual fata de tara in care am trait si fata de cea in care traiesc. Fata de companii am relatii contractuale fara sentimente. Iar un contract impune doar drepturi si indatoriri. Loialitatea ca o componenta contractuala poate fi eventual impusa in politica si in armata. In rest, e capitalism salbatec.
Dar aceasta afirmatie ar trebui cumva nuantata. In Nord America, companiile – cel putin unele dintre ele – incearca sa-si fidelizeze angajatii. Succesul acestei actiuni se masoara pana la urma tot in beneficii mutuale. Compania in care lucrez, incearca sa-si fidelizeze angajatii printr-o politica atenta de personal. Cursuri platite de companie, excursii, vacante mai lungi, conditii mai bune de lucru, program mai scurt. Toate astea inseamna in cele din urma bani.
Apropo de scandalul cu mita pentru doctori care s-ar vrea legalizata. Razvan posteaza pe site-ul lui niste informatii super interesante care arata ca legalizarea era mai aproape decat credeam, numai ca n-a citit nimeni legea. Deci Colegiul Medicilor nu s-a trezit vorbind de nebun, doar ca a incurcat niste numere de legi.
Despre moralitatea si etica acestei actiuni mai bine nu vorbim. Iar despre investigatii jurnalistice si facutul meseriei nici atat.
