Rockerul de Cristi Boureanu pe You Tube
Pe internet a inceput sa circule un clip cu Cristian Boureanu, de prin tineretile lui cand era rocker. No, nimic rau in asta, desi daca ne uitam la cum arata azi, diferenta e ca de la cer la pamant. Insa e amuzant rau sa-l vezi pe Boureanu cum era pe vremurile alea. Clipul a fost postat de un oarecare Romulus Cristea si se pare ca e facut de un francez. Amuzant e ca acest clip de pe YouTube nu are ca tag numele lui Cristian Boureanu, deci cam greu de gasit din prima.
Oare Valentina stie cat de rebel era Cristian in tineretile lui? Daca clipul asta aparea inainte de alegeri, cred ca toate gagicile l-ar fi votat. Mereu rockerii astia pun mana pe cele mai misto fete!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=0IiOQpxHPzc]
Clip gasit de: Caragiale
UPDATE: Clipul a fost scos de pe YouTube probabil la cererea lui Boureanu. Sau si mai probabil, ala care l-a incarcat acolo, nu si-a dat seama ca va creea valuri asa de mari. Dar e disponibil la Zoso. Eh, de ar reactiona parlamentarii romani si la chestii serioase asa de rapid, am fi astazi in locul Elvetiei!
Cum sa scapi de facturi in Romania
Pentru ca pe blogul asta mai umbla si oameni care au afaceri si firme, îi anunt pe aceasta cale – in cazul in care ei nu stiu, mira-m-as – ca exista o lege in Romania care zice ca facturile neplatite se prescriu dupa 3 ani de la emiterea lor. Si ca singura sansa de recuperare a banilor este actionarea in judecata a rau platnicilor, inainte de acest termen.
In cazul in care va intereseaza, cititi mai multe AICI. Din punctul meu de vedere, se pare ca m-am cam lins pe bot de o suma fabuloasa pe care mi-o datora cel mai mare antreprenor din Onesti.
Bai, care sunteti din Onesti si Darmanesti, judetul Bacau si stati in blocuri ANL, sa va duceti la biserica sa va rugati pentru sanatatea sub-antreprenorilor care au construit acoperisurile si finisajele interioare, ca pe banii lor stati acuma. Nu statul v-a subventionat, ostie de tabarnak ci oameni ca mine!
PS. N-ati vrea sa stiti ce inseamna 
Romanii îi educa pe irlandezi
Dar nu cum credeti voi. Noo. Un grup de romani stabiliti in Irlanda planuiesc sa lanseze o campanie in presa irlandeza, care sa-i educe pe nativii din tara protejata de Sf Patrick cu privire la, atentie “diferenta dintre tigani sau rromi si romani”. Intr-un interviu dat pentru radio RTE, Ovidiu Matei, membru al comunitatii romane din Irlanda, a declarat :
De obicei ii vedem pe tigani pe strazi, cateodata cersind, cateodata vanzand diverse chestii…s-au stabilit pe langa autoruta M50….si acum toti irlandezii ii cred pe romani, tigani. Probabl cel mai enervant lucru pentru romanii din Irlanda este ca ei (tiganii, n.r.) nu au dorinta de a lucra, asa cum au romanii. Bineinteles, nu pot spune ca nici unul dintre ei nu lucreaza, dar pot afirma ca vasta lor majoritate nu vor sa lucreze.
Business-ul cu detinuti
Citeam ieri ca in Ontario costa in jur de $20,000 sa tii un criminal in inchisoare timp de un an. Si puscariile sunt oricum supra-aglomerate, asa ca aceste cheltuieli cresc daca detinutii sunt trimisi in alte provincii unde mai sunt “locuri de cazare”. Prin Yukon de exemplu, sau Terra Nova.
Chestia asta mi-a dat ideea unei afaceri pe care oricine o poate face de acasa: sa ne convertim toti spatiul unui dormitor neutilizat intr-o celula si sa incasam de la guvernul din Ontario $20,000 pe an ca sa gazduim un detinut. Sau chiar $40,000 pe an, caci intr-un dormitor de 3 m pe 3 m, asa cum e unul dintre dormitoarele mele de la subsol, pot foarte bine sa stea doi flacai. Minus, probabil, costul mancarii pe timp de un an care nu poate costa mult daca ne uitam ce mananca prin inchisori detinutii. Poate incheiem un contract cu compania privata care furnizeaza haleala in inchisorile din Ontario. Nu poate fi mai buna mancarea decat aia pe care o mancam cand faceam armata la Ploiesti. Doua rosii stoarse intr-o farfurie, un ceai cu bromura in el si gata masa.
Molvanîa – înca o parodie despre Europa de Est
Molvanîa este o tara fictiva din Europa de Est glorificata in ghidul de calatorie Molvanîa: a Land Untouched by Modern Dentistry si descrisa drept tara cu cel mai vechi reactor nuclear din lume. Ghidul de calatorie fictiv a fost creat de australienii Tom Gleisner, Santo Cilauro si Rob Sitch ca o parodie a ghidurilor de calatorie conventionale. Cartea a fost un instant succes in Australia iar Quantas, liniile aeriene australiene, au difuzat chiar un segment de o jumatate de ora despre aceasta “tara” care este o amestecatura de stereotipuri si clisee despre tarile din Europa de Est si in special Romania.
Joe Boyle – erou al Romaniei?
Zilele trecute am avut musafiri de la Toronto. Printre altele, amicii aveau la ei un exemplar dintr-un ziar obscur canadian, numit Woostock Sentinel, luat de la o benzinarie in Ontario. In ziarul ala, se facea referire la un tip, Joe Whiteside Boyle ca fiind nici mai mult nici mai putin decat amantul Reginei Maria a Romaniei in timpul primului razboi mondial. Sunt un tip pasionat de istorie, nu doar a Romaniei, dar in viata mea n-am auzit de tipul asta asa ca am dat o fuga pana in The Canadian Encyclopedia, unde am gasit un articol intreg despre unul din cei mai misteriosi aventurieri canadieni care a intersectat vreodata destinul Romaniei. In cele ce urmeaza redau mai jos o traducere si adaptare partiala a articolului din The Canadian Encyclopedia.
Joe Whiteside Boyle s-a nascut in 1867 in Toronto si s-a ocupat cu multe afaceri la viata lui. In timp ce locuia in New York, a devenit managerul boxeurului australian Frank Slevin, pe care l-a manageriat si purtat prin turnee de-a lungul si de-a latul Americii. Boyle si Slevin au auzit de goana dupa aur din tinutul Klondike – va aduceti aminte cartea lui Jules Verne “Tinutul Blanurilor”? – in timp ce erau in Juneau, Alaska, si au fost printre primii cautatori de aur care au strabatut Yukon-ul. Boyle a fost cel care a descoperit drumul spre Lake Bennet si Lake Tutshi. Realizand potentialul mineritului in zona Klondike a reusit sa concesioneze o zona intinsa si a stabilit o intreprindere de minerit rentabila Klondike Mining Co. devenind unul dintre cei mai bogati canadieni. Pana in 1905 insa a pierdut o buna parte din proprietati din cauza proceselor si a disputelor teritoriale.
Solutia unei probleme
M-am decis sa scriu azi despre o chestie oarecum tehnica si serioasa, care s-ar putea sa adoarma multi cititori ai acestui blog. Daca asa va fi cazul, e in regula. Sper ca atunci cand va treziti sa mai gasiti pe acest site chestii interesante si sa nu incepeti sa va dezabonati. Acestea fiind spuse, sa purcedem la treaba.
Din cand in cand, in viata unei companii apar probleme de comunicare. Apar probleme de risipa a resurselor, de la resurse umane pana la cele materiale. Apar probleme de adaptare la piata sau sincope ale procedurilor interne. Americanii si canadienii, impreuna cu fratii lor japonezi, folosesc ceva ce este luat din mentalitatea Toyota. Ceva ce grupul japonez foloseste de multi ani pentru a regla toate aceste probleme interne. Acest ceva se numeste simplu
