Din cauza unor probleme cu fisierul .php de comentarii, am urcat la versiunea WP2.7 si-mi vine sa-mi musc mâinile. Pentru ca instalarea mi-a sters cumva drepturile de administrare si am devenit din admin, un simplu user al blogului. Cam ca Abaddon. Nu pot accesa editorul de teme, nu pot accesa nimic in afara de scris articole si editat comentarii.
Stie careva cum sa-i dau de cap? Cum sa fac sa-mi arate panoul de administrare cu drepturi depline?
UPDATE: Well…I’m fucked! Nu pot accesa optiuni, nu pot accesa plugins, nu pot edita teme, nu pot bana (brava bai!), sînt ca un invitat pe propriul meu blog. Nici macar nu ma pot reîntoarce la versiunea anterioara. Habar n-am ce solutie sa adopt!
Diagnostic prin internet
Citeam ieri un articol care zicea ca din ce în ce mai multi oameni se îndreapta catre internet pentru a cauta un diagnostic atunci cînd sînt bolnavi. Si mai zicea articolul cu pricina ca internetul va deveni în timp înlocuitorul medicului de familie. Mie personal mi se pare o idiotenie absoluta, si o sa va zic si de ce!
Cîti dintre voi au dat fuguta pe internet cand ati avut o durere de cap mai speciala? Cîti dintre voi au fugit pe forumurile cu discutii despre copii cînd copilul lor s-a îmbolnavit? Ah, voi nu faceti din astea? Sa i-o spuneti lu’ Mutu’! E normal în ziua de azi sa consulti internetul, sa încerci sa identifici exact problema înainte sa ajungi la medic, dar toate informatiile trebuie luate cu un gram de sare, cum ar zice chebecii. Trebuie analizate si nu luate ad-literam.
Pentru ca e lucru stiut ca internetul tîmpeste! Este foarte probabil ca, daca sînteti din fire mai panicos, sa va îngrijorati citind pe primele trei siteuri iesita în cautarea Google ca durerile de cap din ultima vreme prevestesc de fapt o tumoare pe creier. Este destul de sigur ca informatiile gasite pe internet sa va spuna ca durerea pe care o simtiti în piept este un semn ca sînteti pe cale sa faceti un infarct.
Ca regula generala, daca nu aveti cunostinte medicale minime sau daca sînteti mai panicard din fire, nu consultati internetul pentru a stabili un diagnostic. Pentru ca simptome banale si inofensive risca sa fie interpretate drept semne prevestitoare ale unor boli grave. Diagnosticarea este una din cele mai “la ghici” stiinte din lumea asta. V-o zice unul care a avut amandoi parintii membri ai corpului medical. O gramada de boli au simptome identice si e nevoie de un medic ca sa separe aceste simptome si sa puna un diagnostic corect. E nevoie de teste, analize si contact fizic. Nu veti gasi raspunsul pe internet!
Sursa foto: AFP
Sper ca n-o sa va uimesc prea tare cand o sa va spun ca Montrealul pare sa fie gaoaza lumii în materie de internet wireless gratuit. În conditiile în care Vancouver si Toronto au puncte de acces gratuite de la hoteluri pana la aeroporturi, Montreal se încapataneaza sa ceara bani pentru ceva ce ar trebui de acum sa fie un mod de viata. Dar sa zicem ca nu e posibil sa existe wireless decat în centru. Ei bine, la km 0 din Centre Ville unde cu onoare îmi desfasor activitatea, nu exista nici un punct de acces gratuit.
Starbucks este recunoscut ca fiind un lant de cafenele care ofera pe langa o cafea fierbinte si un acces la web. Luna trecuta am vazut un anunt în vitrina lor, cum ca de acum înainte accesul se plateste. dar asta a fost luna trecuta. Azi, nici urma de retea. I-am întrebat ce s-a întamplat si chelnerita mi-a spus ca de cand e pe bani, nici un client nu mai vrea sa se cupleze la net. Asa ca reteaua nu-si mai justifica existenta. Out!
Tot în centru sînt o gramada de hoteluri, magazine, baruri, etc. Nu ma întelegeti gresit, retele sînt peste tot, ba chiar se încaleca unele peste altele, însa toate sînt protejate. Si daca tot am ajuns aici o sa va spun ca inclusiv reteaua din aeroportul din Montreal e protejata si trebuie decartati niscaiva coco pentru folosire. Asta desi la Otopeni am intrat fara probleme pe net de pe laptop.
Si bineinteles ca americanii sînt mult în fata. City of Oklahoma tocmai a dat internet wireless la tot orasul si streaming live pentru politia lor. Macar aia înteleg de ce platesc taxe. Exact ca si în Romania, eu înca nu vad nici un beneficiu personal din taxele pe care le platesc. Un CEC retur ca în Alberta, un internet gratis ca în SUA, un acces gratuit la muzee ca la Londra, sosele ca-n palma cum sînt în Ontario, infrastructura noua ca în British Columbia sau orice altceva. Nimic!
Am bagat de seama ca evenimentul a trecut neobservat în Romania, desi majoritatea folosesc YouTube. Ieri YouTube a transmis live pentru prima data un eveniment. Detalii AICI
Am avut nevoie în ultimul timp de mai multe manuale si ghiduri de design în format PDF. Le-am gasit pe siteurile companiilor si asociatiilor profesionale care le-au emis dar costau o caruta de bani. De la 100 de parai în sus. Repet, niste banale manuale în PDF. Unul din ele e atat de unic în felul lui (e un exemplu de calcul super futut pentru coloane de poduri rulante) ca numai 40 de pagini costa 150 de dolari.
Asa ca m-am apucat de scotocit internetul. Si cum stiu sa umblu prin el nu mi-a luat mult pana sa le gasesc. Erau toate pe un site iranian al Universitatii Tehnice din Teheran. La liber si în engleza, of course! Se pare ca iranienii sînt de principiul ca informatia trebuie sa circule.
Azi am avut nevoie de niste liste tehnice. Am intrat pe site-ul asociatiei americane care le-a emis, si fara surpriza de data asta, am constatat ca costa bani! Iar eu sînt zgarcit! Iar am cautat pe net, iar am dat de ele pe un site iranian. Al unui profesor iranian. Deci nu-s siteuri de warez ci de studenti sau chiar profesionisti din domeniul respectiv, dar care lucreaza în Iran.
Deci, informatia în America e pe bani grei în timp ce în Iran e gratuita! D-aia cred eu ca americanii vor ataca în curand Iranul.
Subiectul zilei de ieri este comunicatul functionarilor de la Oficiul Roman pt Drepturi de Autor care vor bani de la bloggerii romani ce posteaza (embed sau link catre) fisiere audio sau video, în genul celor de pe youtube.com. Pe larg la Subiectiv.ro.
Acum, cred ca toata lumea îsi da seama cat de idioti îs aia care au gandit masura asta. Nu asta e ceea ce vreau sa subliniez, ci altceva mult mai evident.
Va dati seama ca romanii au ajuns sa emigreze si în viata virtuala (pe servere din afara Romaniei) din tara aia de poveste?
Din cand în cand ma mai dau pe partea de statistici de pe blog, de curiozitate sa vad de unde aterizeaza lumea p-aici. Si asa am descoperit cu surprindere ca sînt cateva cuvinte cheie care, cautate pe Google.ro, îmi aduc vreo cincizeci de vizitatori pe zi. Ia sa vad, stiti care-s cuvintele alea?
Nu, bre, nu-s din gama p0rn! Ci “dormitoare” sau “scrisori pentru bunici”. Ia de vedeti aici si aici. În cazul dormitoarelor, Cafeina iese în cautari chiar în fata unor magazine consacrate.
Ain’t it cool? M-as putea apuca de facut reclama la magazine de mobila, probabil ca clientul virtual m-ar gasi mai întai pe mine si abia apoi siteul magazinului.
Spamul prin e-mail s-a diversificat în Romania. Mesajul clasic nu mai raspunde cerintelor caci filtrele îl blocheaza. Cum ar veni, un e-mail nu mai este trimis la zeci de mii de adrese odata, ci se ia una bucata angajat la departamentul de vanzari, i se da pe mana o lista de adrese de e-mail valide, de preferinta cumparate de la diverse companii, si i se traseaza sarcina sa trimita e-mail tintit la fiecare adresa de e-mail de pe lista aia.
Asa se face ca m-am trezit cu e-mail scris de departamentul de vanzari de la o firmulita din Iasi, pe numele ei BlueSpot Media si cu un catalog de produse în format PDF. Ca totul sa para cat mai profi si eventual sa se spele pe mâini de eventuale acuzatii de spam, se plaseaza una bucata text cu litere mici care zice ca
Acest e-mail nu este spam. Il primiti deoarece sunteti prezenti in cataloage publice sau au mai fost facute comunicari. In cazul in care nu mai doriti sa primiti aceste oferte va rugam sa trimiteti un e-mail cu titlul dezabonare la office@bluespotmedia.ro . Va multumim pentru intelegere si ne cerem scuze pentru eventualele neplaceri cauzate
Si cu asta basta! Adica, primesc spam pentru ca adresa mea se afla în cataloage publice. I-auzi! O adresa de e-mail creata abia acum doua saptamani si care este afisata doar pe pagina de contact a blogului Cafeina.ro – n-a fost niciodata folosita la postarea sau corespondenta pe alte site-uri – se afla deja în cataloage publice.
Care cataloage, fratele meu? Si chiar de-ar fi în cataloage, cine va da dreptul sa ma spamati? Daca toti ati pus un angajat sa faca spam d-asta personalizat care fenteaza filtrele, de ce nu v-ati gandit si la un text în care sa va prezentati firma, sa va cereti scuze pentru mail nesolicitat si sa va prezentati produsele? Tot spam se chema, dar macar era elegant si nu deranja pe nimeni. Dar sa bagati cu tupeu texte d-astea cu “adresa dvs. e prezenta în baze de date publice” cum mai facea un nesimtit, este o porcarie! Care în mod cert nu ma va face sa apelez la firma voastra.
