Ipocrizia Vestului

Acum doua saptamani un agent al serviciilor secrete libiene, Abdel Basset al-Megrahi, care era întemnitat pe viata pentru aruncarea în aer a unei curse PanAm deasupra localitatii Lockerbie din Scotia în 1988, a fost eliberat si gratiat de catre Scotia pe baza de ‘’considerente umanitare’’. Are cancer si durata lui de viata este estimata la maxim trei luni. Probabil ca ati citit despre subiectul asta prin presa. Guvernele occidentale, în frunte cu Anglia si US au tunat si fulgerat contra Scotiei. Ca sa se afle mai tarziu ca Al-Megrahi a fost internat in stare grava în spital – imaginile de televiziune îl aratau respirând cu masca de oxigen – si ca în realitate guvernul britanic a facut presiuni asupra Scotiei ca acesta sa fie eliberat, în schimbul unor aranjamente comerciale cu arme si petrol dintre Libia si Marea Britanie. Pentru ca interesul poarta fesul!

Ei bine, citeam ieri un articol pe blogul lui Eric Margolis, columnist la New York Times despre dedesubturile afacerii Lockerbie. Si fara sa vreau am fost surprins înca odata de ipocrizia Vestului. Mai jos va redau un scurt rezumat al ideilor din articolul lui Margolis.

***

Putina lume stie ca povestea atentatului asupra cursei PanAm 103 este una sordida si ca acest atentat se datoreaza în mare parte politicii Vestului fata de Orientul Mijlociu. Cîteva date esentiale din istoria recenta ne arata ca atentatul n-a fost întamplator:

1986: Libia este acuzata de bombardarea unei discoteci din Berlin, în care au murit doi angajati americani. Un transfug din serviciile secrete israeliene, Mossad, pe nume Viktor Ostrovsky declara ca Israel a înscenat atentatul Libiei si ca i-a facut pe americani sa creada ca aceasta este vinovata de terorism. Israel a negat acuzatiile.
Cîteva luni mai tarziu, Gadaffi comite ofensa suprema. A acuzat monarhiile arabe din Golf ca sînt marionete manipulate de americani si le-a cerut sa mareasca pretul la petrol. Washingtonul s-a simtit atins si l-a pus pe Gadaffi în capul listei lor negre.

1987: SUA încearca fara succes sa-l omoare pe Gadaffi, bombardând Tripoli. 88 de civili libieni, printre care si fica adoptiva de doi ani a liderului libian sînt ucise în bombardament.

1988: Franta începe un razboi secret contra Libiei în desertul Ciadului. Motivul disputei era o fasie de pamînt bogata în uraniu pe care Libia vroia s-o exploateze. Legionari din Legiunea Straina se îmbraca în nomazi Tuaregi si ataca fara declaratie de razboi unitati ale armatei libiene, reusind sa le goneasca în afara zonei disputate.
În aceeasi perioada, Serviciul Secret francez SDECE, primeste ordin sa-l omoare pe Gadaffi. Fostul director al serviciului, contele Alexandre de Marenches a declarat într-un interviu dupa multi ani, ca agentii sai plasasera o bomba la bordul avionului personal al lui Gadaffi, fara sa reuseasca totusi sa-l faca pe Gadaffi sa urce la bordul avionului. Dupa ce relatiile franco-libiene s-au îmbunatatit, agentilor francezi li s-a ordonat sa îndeparteze bomba.

1988: Statele Unite intervin de partea Irakului în razboiul de opt ani cu Iranul, pe care tot ei l-au ajutat sa înceapa. Un crucisator american de razboi, ‘’Vincennes’’ violeaza apele teritoriale ale Iranului si doboara ‘din greseala’ o cursa iraniana civila Airbus aflata în spatiul aerian al Iranului. 228 de civili sînt ucisi de rachetele americane.
Cîteva zile mai tarziu, vice-presedintele de atunci al SUA, George H. Bush jura: “Nu-mi voi cere scuze niciodata…Nu ma intereseaza care-i adevarul!” Se pare ca încapatânarea e o trasatura de familie la Bush. Capitanul vasului ‘’Vincennes’’ este decorat mai târziu cu medalia Legiunea de Onoare pentru aceasta ‘’fapta de arme’’ chiar de catre Presedintele Bush Senior. Dupa care Washingtonul plateste pe tacute suma de 132 milioane de dolari familiilor victimelor iraniene, fara sa-si ceara scuze oficial nici în ziua de azi.

1988: Cinci luni mai târziu, zborul Pan Am 103 cu 270 pasageri la bord este aruncat în aer deasupra localitatii Lockerbie. SUA si Anglia fac presiuni asupra Scotiei – care are un sistem juridic separat si independent – sa-l condamne pe Megrhai, care sustine ca este nevinovat. Un alt agent secret libian acuzat în acelasi atentat, este achitat în cadrul aceluiasi proces, în care serioase întrebari asupra probelor au fost ridicate de avocatii apararii. Criticii au acuzat CIA ca a fabricat si falsificat problele ca sa acuze Libia.
Un numar destul de mare de experti au subliniat ca foarte probabil atacul este razbunarea Iranului pentru avionul sau civil doborât de crucisatorul american. Se pare ca Teheranul a încredintat contractul unor mercenari din Orientul Mijlociu. în ultimii ani, tot mai multe dovezi au aparut în sprijinul nevinovatiei lui Meghrahi si un apel la sentinta era în curs de judecare cînd acesta a fost eliberat. Libienii de rând cred ca Meghrahi a fost doar un pion de sacrificiu predat justitiei în scopul protejarii Libiei de catre un embargou international al exportului de petrol libian.

1989: Un avion civil francez cu 180 de civili la bord explodeaza deasupra Ciadului. Un agent congolez si unul libian sînt acuzati. Printr-o decizie care a surprins lumea occidentala, Gadaffi permite investigatorilor francezi sa arunce un ochi în documentele secrete ale serviciilor de informatii libiene. Francezii îl acuza de atentat pe cumnatul lui Gadaffi, Abdullah Senoussi, seful serviciilor secrete. Libia da vina pe agenti ai ei care ar fi actionat fara ordin si plateste familiilor victimelor 170 milioane de dolari despagubiri.

Nu vom sti niciodata adevarul din spatele acestor mistere. Probabil ca Megrahi este nevinovat, dar este foarte sigur ca Libia este vinovata de atentatul asupra avionului francez. Probabil ca razbunare pentru razboiul din Ciad si atentatul nereusit asupra avionului lui Gadaffi. La fel, este posibil ca Iranul sa se fi razbunat la Lockerbie pe SUA pentru doborârea avionului Airbus în spatiul sau aerian. Fie si din considerente umanitare, Scotia avea dreptate sa-l elibereze pe Meghrahi.

Probabil oamenii vor spune ca atentatul asupra PanAm a fost o crima în timp ce doborârea avionului iranian a fost un accident. Poate ar trebui sa încercati sa-i spuneti asta Iranului. Cum ar fi daca o nava de razboi iraniana ar stationa apele americane, largul orasului Miami si ar doborî cu o racheta un avion civil american? Credeti ca am accepta explicatii de genul ‘’Ups, a fost un accident?’’ Sau ne-am trimite toata flota peste ei încercând sa ne razbunam?

Si ca sa închei, de curând puterile occidentale au realizat ca au nevoie de petrolul de calitate libian. Libia si-a cumparat linistea cu 2.7 miliarde platite SUA, Marii Britanii si Frantei în urma carora a fost scutita de sanctiuni internationale. Apoi a cumparat o gramada de gunoaie nucleare de pe piata neagra din Dubai si le-a predat americanilor alaturi de explicatia ‘’uite, ne-am lasat de programul nuclear’’ iar noi ne-am prefacut ca-i credem. Dupa care am investit alaturi de Marea Britanie si Franta 8 miliarde în industria petroliera a Libiei si am declarat-o ‘’our new best friend’’. Iar Libia a semnat contracte pentru noi arme cumparate din Vest si reactoare nucleare civile.

Iar acum Gadaffi, pe care altadata îl urmareau jumatate din serviciile secrete ale Vestului sperând sa-l ucida, se pregateste sa vina luna viitoare la sediul ONU unde va tine un discurs.

Nu-i asa ca sîntem cu totii niste ipocriti?

Duel insecticid: Obama-Ahmadinejad 1-0

Daca se mai indoia cineva ca Obama reprezinta fortele binelui, iar Ahmadinejad pe cele nashpa, iata dovada: Obama vs Ahmadinejad

Ahmad Din Iad si Pasarica Albastra (basm persan de groaza)

Se pare ca treaba se cam impute in Iran.  Dincolo de simbolistica voit inspaimantatoare, moschei pline, turbane negre, urlete, pumni stransi, gasca de mulahi shiiti care si-au inventat o teozofie care sa le permita sa se mentina la putere forever (velayat e fakih-guvernarea inteleptilor islamici) e cu morcovu-n tuhaz big-time. Tineretul s-a cam saturat de ei si de oameni spanzurati de macarale in centrul oraselor.

Twitter, aceasta inventie de care noi ne bateam joc vreme de cateva postari in urma, s-a dovedit a fi o arma ucigatoare in lupta impotriva dictatorilor de pretutindeni. Din Moldova, in Iran. What next?

Din pacate, e din nou, ca si in Moldova, o revolutie fara lider, pentru ca tinerii care isi risca pielea sa iasa in strada nu vor nici un Musavi (fost hardliner de-ai lui Khomeini) sau vreun Vlad Filat drept lideri, demonstrantii sunt mai liberali si mai destepti decat liderii de conjunctura pe care trebuie sa-i apere.

Ahmadinejad e o paiata in mainile mulahilor, care si-au facut treaba cu el. Nu are importanta cine e presedinte in Iran, cata vreme exista o gasca de intangibili care se ascund in spatele coranului. Ramane doar de vazut daca demonstrantii se vor limita sa ceara reforme de forma, sau vor merge pana la capat si vor indrazni sa strige “Jos cu mulahii”. Garzile revolutionare (cei mai mari profitori ai lovilutiei islamice din 79) nu vor pregeta sa deschida focul ca sa-i apere pe popii negri si propriile avantaje, si atunci o sa vedeti Timisoara la cub.

Aduceti-va aminte ca si in 89, momentul de cumpana a fost trecerea de la Jos Ceausescu la Jos Comunismul. Amin.

Revolutie in Iran

In acest moment au loc proteste de strada in Iran. Cu incendieri si cafteli intre politie si protestatari. Urmariti? Se pare ca-s destul de serioase!

Iran: ”Locul nostru este în Consiliul de Securitate”

Un excelent interviu luat de revista germana Der Spiegel presedintelui Iranului, Ahmadinejad. Cîteva spicuri :

Despre relatiile Iranului cu SUA

SPIEGEL: You are constantly making demands. But the truth is: Your policies, Iran’s disastrous relations with the United States, are a burden on the global community and a threat to world peace. Where is your contribution to the easing of tensions?

Ahmadinejad: I have already explained this to you. We support talks on the basis of fairness and respect. That has always been our position. We are waiting for Obama to announce his plans, so that we can analyze them.

SPIEGEL: And that’s all?

Ahmadinejad: We have to wait and see what Obama wants to do.

SPIEGEL: The world sees this differently, and we do too. Iran must act. Iran must now show good will.

Ahmadinejad: Where is this world you are talking about? What do we have to do? You are aware that we are not the ones who severed relations with America. America cut off relations with us. What do you expect from Iran now?

SPIEGEL: Concrete steps, or at least a gesture on your part.

Despre suferintele Iranului din cauza Vestului

Ahmadinejad: We have been under pressure for the past 30 years, unfairly and without fault on our part. We have done nothing wrong…

SPIEGEL: …according to you! The Americans see things quite a bit differently. The 444-day hostage crisis during which 50 US citizens were held from late 1979 until early 1981 in the US Embassy in Tehran is still a collective American trauma today.

Ahmadinejad: But think of the things that were done to Iranians! We were attacked by Iraq. Eight years of war. America and some European countries supported this aggression. We were even attacked with chemical weapons and your country, among others, aided and abetted those attacks. We did not inflict an injustice on anyone. We did not attack anyone, nor did we occupy other countries. We have no military presence in Europe and America. But troops from Europe and America are stationed along our borders.

SPIEGEL: The Western governments, including Germany’s, are convinced that Iran supports terrorist organizations and that Iran has had dissidents killed abroad. Perhaps mistakes were not just made by the one side?

Ahmadinejad: Do you wish to imply that the troops are deployed along our borders because we allegedly support terrorist organizations?

SPIEGEL: We neither said nor implied that. But the accusation of support for terrorism has been made.

Despre interesele Iranului în Irak

SPIEGEL: If the American troops withdraw from Iraq, the security situation there will presumably deteriorate dramatically. Will you fill the power vacuum in neighboring Iraq, where your fellow Shiites make up two-thirds of the population? Do you advocate the establishment of a theocracy, an Islamic Republic of Iraq?

Ahmadinejad: We believe that the Iraqi people are capable of providing for their own security. The Iraqi people have a civilization that goes back more than 1,000 years. We will support whatever the Iraqis decide to do and which form of government they choose.

SPIEGEL: American intelligence services have concluded that Tehran plays an entirely different role in Iraq. The CIA claims that Iran is stirring up resistance to US troops through the Shiite militias.

Ahmadinejad: We pay no attention to the reports of American intelligence services. The Americans occupied Iraq and are responsible for its security. In the past, they sought to divert attention away from their own failures by holding us responsible for the unrest. They must correct their own mistakes

Despre arme nucleare si amenintarea lor

SPIEGEL: You oppose the world’s most important nations in one of the central international conflicts. Iran is strongly suspected of building a nuclear bomb under the guise of civilian research. Only recently, US President Obama warned of this very real danger during his visit to Europe. There are four UN resolutions calling upon Iran to stop its uranium enrichment activities. Why do you not finally comply with this demand?

Ahmadinejad: What do you mean by that?

SPIEGEL: Mr. President, we mean that the world is waiting for a sign from you, that we are waiting for a sign. Why do you not at least temporarily suspend uranium enrichment, thereby laying the groundwork for the commencement of serious negotiations? We are talking about Europe and the United States, where not a single politician wants to meet with you. Senior Italian politicians avoided you at a UN conference in Rome last year.

Ahmadinejad: We see that too, of course. But we are saying that Europe is not the whole world. Why do you believe this? Besides, I didn’t even want to meet the Italian politicians. These discussions are outdated. The time for that is over. The 118 members of the Non-Aligned Movement support us unanimously, as do the 57 member states of the Organization of the Islamic Conference. If we eliminate duplication between the two groups, we have 125 countries that are on our side. If a few countries are opposed to us, you certainly cannot claim that this is the entire world.

***

Ahmadinejad: Why did we become a member of the International Agency of Atomic Energy? It was so that we could use nuclear energy for peaceful purposes. When a country becomes a member of an international organization, must it only do its homework or is it also entitled to rights? What assistance have we received from the IAEA? Did it provide us with any know-how or knowledge? No. But according to its statutes, it would have been required to do so. Instead, it simply executed instructions coming from America.

SPIEGEL: With all due respect, Mr. President, Iran has concealed, tricked and misled, thereby arousing the world’s suspicions. Unfortunately, the suspicion that you are abusing your rights and secretly developing a bomb is not so far fetched.

Ahmadinejad: Where did we use trickery? That’s a huge lie! We cooperated with the Atomic Energy Agency. And besides, wasn’t the IAEA founded so that the nuclear powers would disarm? Where are the reports that document who has disarmed, and to what extent? It simply has not happened. We are concerned, and we are deeply mistrustful.

Puteti citi tot interviul accesînd linkul de mai jos. Este foarte interesant:

http://www.spiegel.de/international/world/0,1518,618559,00.html

In caz de razboi, Iranul poate lovi pana la Botosani

Iranul va viza “32 de baze americane si centrul Israelului” in cazul unui atac impotriva sa, a declarat sambata un oficial de rang inalt, relateaza agentia de presa FARS, citata de Mediafax.

Da, dar stiti ce a uitat Mediafax sa adauge? Ca inclusiv baza americana de la Kogalniceanu face parte din alea 32 de baze americane. Sau ca Iranul poate lovi lejer Bucurestiul, Brasovul sau chiar Botosaniul cu putina sansa din partea urmasilor persanilor. Ia priviti fotografia alaturata pentru a vedea care-i raza de actiune a rachetelor pe care Iranul le-a testat recent.

Timisorenii in schimb pot dormi linistiti, pe ei, pe oradeni sau craioveni nu-i poate atinge nimic.