Nu stiu daca ati vazut Avatar in 3D. Tehnologia si grafica sint uimitoare! Si tocmai din cauza ca a facut peste 1 miliard in doar doua sapt jumate, reteaua de sport ESPN a anuntat azi ca va lansa un canal de sport in 3D începând cu 11 iunie 2010, debutând prima transmisie TV 3D din istorie cu un meci de la cupa mondiala de fotbal din Africa de Sud. Si pt ca nu le sta în caracter sa fie ultimii, companiile Sony, Imax si Discovery au semnat si ele o întelegere prin care se obliga sa lanseze împreuna un canal de televiziune tridimensionala în acest an. Nu se stie nici ce programe vor rula si nici cum se va numi. Foarte probabil va fi Discovery 3D si va transmite genul de filme care ruleaza la Imax, cu pestisori si rechini.
Si toata lumea pare ca se grabeste desi tehnologia pt televizoare 3D înca e la început. Un televizor Panasonic de 40 inch care transmite 3D real, dar la care trebuie privit cu ochelarii speciali costa 12 mii de parai la Vegas Electronic Show, în timp ce un Sony de 26 inchi care face aceeasi chestie e 7 mii de dolari. Eu am acasa un TV Samsung Seria 4 cu tehnologie 3D ready dar e bullshit. Ca sa vad 3D am nevoie ca un calculator sa fie cuplat la TV si sa ruleze un software special care sa permita redarea pe TV a unui DVD in 3D. Plus ca am nevoie de ochelari speciali care costa 100 dolari bucata, pt ca ochelarii astia trebuie sa se cupleaze prin bluetooth la TV. Dar hei, teoretic am deja acasa tehnologia 3D. E ready, numai ca nu merge 
Mai trebuie sa investesc 400 de dolari în softul special si doua perechi de ochelari magici si dupa aia o sa pot sa ma uit la ‘’Santa vs the Snowman’’ sau ‘’Fly me to the Moon’’, singurele doua DVD în 3D de pe piata.
Culmea e ca eu ma asteptam ca next big thing sa fie televizoarele cu tehnologie LED, un soi de cristale lichide iluminate care permit fabricarea unor ecrane de tv subtiri cît un iPod sau o carte de credit. Un TV cu diagonala de 50 inch cu tehnologie LED costa 5000 de dolari. Daca fabricantii se arunca la 3D, desi tehnologia înca nu-i unde ar trebui sa fie, o sa renunt sa iau un TV cu tehnologie LED, asa cum vroiam sa fac peste doi ani si o sa astept 3D-ul sa se dezvolte ca lumea. Pentru ca nu prea îmi vine sa bag o gramada de bani într-o tehnologie care sa-mi permita sa vad numai 5% din programele TV în 3D si eventual si alea cu chiu cu vai. M-as simti ca în Romania lui Ceausescu cînd cei care aveau televizoare color nu puteau vedea în culori decît mitingurile lu’ Devreme Impuscatu’. La ce bun o tehnologie de vârf daca n-o poti folosi la maxim?
Azi s-a lansat Windows 7, de care am auzit numai lucruri bune deocamdata. Ce e drept, doar in comparatie cu predecesorul lui Vista, care e atat de prost incat nu e greu sa-l depasesti. Asa ca mi-am comandat upgrade-ul de la HP.
Ca sa va explic, mi-am luat un laptopica nou prin iulie, un Pavilion Espresso, care imi ofera optiunea actualizarii de la Vista la W7. Asa ca am pierdut i juma”” de ora pe net ca sa imi comand upgrade-ul, iar acum astept.
Daca, intre timp, voi folositi W7 si aflati chestii interesante despre el, dati-ne de stire. Oricum, cand imi aduc aminte ce glorios a fost W95 cand a fost lansat, si ce uimit eram in timp ce-l foloseam pe primul meu desktop luat de la Londra in 1996, mi se pare ca Microsoft a cam ramas in urma. Cum, nene, inca mai vinzi software in cutie, nu pe Internet? Microsoft se transforma incetisor in Micro-fost…
În drumul meu spre statiunea de ski unde urma sa-mi aduc aminte de abilitatile în pravalirea la vale pe care le-am exersat anul trecut, ca orice canadian care se respecta, m-am oprit la un centru comercial sa-mi cumpar o imprimanta care fusese redusa destul de mult. Dupa ce am ales-o, stand de vorba cu angajatul raionului respectiv, l-am întrebat care-i treaba cu PlayStation 3 si cam cand as putea spera ca se reduc sub 400 de coco cît costa acum.
Fac o paranteza ca sa precizez ca vad PS3 ca pe ultimate gadget în materie de multimedia. Statia se poate conecta la internet, face update-uri, poate naviga pe web folosind ecranul televizorului, se conecteaza prin bluetooth la oarice alta scula din casa care functioneaza cu tehnologia asta – inclusiv la mobil, se pot juca jocuri cu o rezolutie fantastica, are BluRay incorporat, are hard disk pe care se pot pune filme si asa mai departe. Nava spatiala, ce sa mai!
Ei bine, tipul de la raionul de electronice mi-a spus ca magazinele cumpara cu 500 de dolari statia de la Sony si o vand cu 400. Si ca nu sînt sanse ca vreodata sa scada sub pretul asta, decat daca apare PS3 cu hard de 250 GB si atunci trebuie sa lichideze stocul de PS3 cu 80 GB. La fel s-a întamplat cu PS3 de 40 GB.
Eu, crezand ca n-am înteles bine, l-am întrebat: “Cum e posibil sa cumparati cu 500 si sa vindeti cu 400? Ce afacere faceti voi?” Si gagiul a început sa-mi povesteasca cum castiga ei de fapt din accesorii. Ca scopul este sa-l faca pe client sa cumpere consola si apoi sa-l jupeasca la consumabile, jocuri si accesorii.
Mi s-a parut o desteapta idee de marketing. Aceea ca o companie care produce un produs de înalta tehnologie la un pret destul de piperat, sa-l vanda în pierdere si sa-si scoata banii din accesorii. Cam cum face Apple cu iFonul. Impune pretul la distribuitori – care calca stramb este scos din reteaua de distributie – si apoi vand cu camionul accesorii la preturi nesimtite. Iar distribuitorii castiga gros, altfel nu s-ar bate sa intre în reteaua de distributie.
Cu toate astea, tare mi-as dori sa scada pretul la consola asta! Macar sa ajunga la un 320 de coco fara taxe si mi-as lua-o instant. Mai astept, sigur scad pana la vara.
Am avut nevoie în ultimul timp de mai multe manuale si ghiduri de design în format PDF. Le-am gasit pe siteurile companiilor si asociatiilor profesionale care le-au emis dar costau o caruta de bani. De la 100 de parai în sus. Repet, niste banale manuale în PDF. Unul din ele e atat de unic în felul lui (e un exemplu de calcul super futut pentru coloane de poduri rulante) ca numai 40 de pagini costa 150 de dolari.
Asa ca m-am apucat de scotocit internetul. Si cum stiu sa umblu prin el nu mi-a luat mult pana sa le gasesc. Erau toate pe un site iranian al Universitatii Tehnice din Teheran. La liber si în engleza, of course! Se pare ca iranienii sînt de principiul ca informatia trebuie sa circule.
Azi am avut nevoie de niste liste tehnice. Am intrat pe site-ul asociatiei americane care le-a emis, si fara surpriza de data asta, am constatat ca costa bani! Iar eu sînt zgarcit! Iar am cautat pe net, iar am dat de ele pe un site iranian. Al unui profesor iranian. Deci nu-s siteuri de warez ci de studenti sau chiar profesionisti din domeniul respectiv, dar care lucreaza în Iran.
Deci, informatia în America e pe bani grei în timp ce în Iran e gratuita! D-aia cred eu ca americanii vor ataca în curand Iranul.
Am spus de mai multe ori ca nu ma pricep cum sa updatez WordPressul de frica sa nu busesc ceva în baza de date. Asa ca am ramas multa vreme pe versiunea 2.3.1 care de la o bucata de vreme îmi dadea conflicte cu diverse puluginuri de WP pe care vroiam sa le instalez. Ca sa nu mai vorbesc ca am pierdut ore întregi rescriind bucati din actuala tema a acestui blog, pentru ca nu era compatibila 100% cu versiunea 2.3.1. Daca as fi avut o versiune de la 2.5 în sus, toata treaba asta nu mai era necesara.
Multumita lui Alex, am aflat de un plugin care poate face el toata treaba in locul meu. WordPress Automatic Upgrade Plugin este, alaturi de Askimet, cel mai folositor plugin care s-a dezvoltat pentru platforma WordPress, pentru ca-i ajuta si pe necunoscatorii ca mine sa faca upgradul necesar.
Cum se face? Se merge AICI, se ia pluginul si se instaleaza. Înainte de activarea lui, se face un back-up la baza de date, just in case! Apoi se activeaza pluginul si se da drumul la treaba. Upgrade-ul se face în cinci pasi si bucatica asta de software îsi face singur treaba. Dupa upgrade, este indicat sa dezactivati pluginul ca sa nu va treziti cu vreun upgrade automat cand v-o fi lumea mai draga.
Oricum, la fel ca orice program, si acesta este de folosit pe riscul vostru. Cititi mai întai prin forumul de suport ce probleme pot apare la folosirea lui. Oricum, daca nu l-ati folosit niciodata sînt sanse mari sa nu existe conflicte si totul sa mearga snur.
Eu mai am de rezolvat afisarea corecta a diacriticelor. Nu ca mi-ar folosi la ceva – folosesc o tastatura cu semne franceze – dar ma gandesc ca e politicos fata de vizitatorii care scriu cu ele.
Se zicea undeva, nu mai tiu minte unde, ca doar 2% dintre bloggerii romani îsi updateaza siteul suficient de des încat sa atraga cititori fideli. Ma doare în cot de statisticile astea! În principal pentru ca nu ma consider blogger. Sunt doar un ordinary guy care-si posteaza gandurile într-un jurnal si care e suficient de cretin încat sa-l faca public. Dar nu suficient de fraier încat s-o faca sub numele sau real. De ce? Cititi FAQ. A cincea pagina la dreapta.
Ma aflu des în criza de inspiratie. Si mai des în criza de timp. Atunci ma salveaza Abaddon. Unii se întreaba pe buna dreptate de ce Abaddon a devenit din guest poster un soi de permanent guest poster. Si de ce naiba nu-si face blogul lui, caci l-ar citi multi. Raspunsul e simplu. Abaddon e genial cand scrie, dar mult prea comod. Mai putin genial cand doarme. Nu multi îl înteleg si nu foarte multi patrund sub-întelesul celor scrise de el. Adaddon e genul de autor caruia trebuie sa-i faci temenele pana la pamant. Putin apreciat în Romania, foarte apreciat peste hotare. Cam ca un profet în tara lui.
Abaddon scrie la mine pe blog pentru ca e stapanul limbii romane. Pentru ca are propriile pareri care sînt de multe ori în contradictie flagranta cu ale mele. Abaddon e unul din motivele pentru care am azi 110 abonati la Feedreader, dupa mai putin de un an de la pornirea blogului. De ce nu si-a facut blogul lui? De lene! E mai simplu sa scrii pentru 200 de unici pe zi decat sa te apuci s-o iei de la zero.
Destul despre Abaddon. Sa revenim la mine. Da, ma loveste uneori criza de inspiratie. Spre deosebire de cei mai multi, nu ma panichez. Astept week-endul cand pot sa beau un vin bun. De fiecare data cand beau un vin bun, scriu misto. La mine se întampla ceva curios. De exemplu acum m-am tratat cu un Languedoc 2003. Inspiratia? M-a lovit direct în moalele capului cu viteza unui TGV.
Postarile carevor urma, în numar de trei, sunt doar urmarea acestei inspiratii. Cum în timpul saptamanii sunt multe prea ocupat, chiar si pentru gustul meu, îmi permit sa le scriu într-o sambata seara si sa va dau de citit toata saptamana. Sper sa va simtiti bine!
La buna vedere!
Spamul prin e-mail s-a diversificat în Romania. Mesajul clasic nu mai raspunde cerintelor caci filtrele îl blocheaza. Cum ar veni, un e-mail nu mai este trimis la zeci de mii de adrese odata, ci se ia una bucata angajat la departamentul de vanzari, i se da pe mana o lista de adrese de e-mail valide, de preferinta cumparate de la diverse companii, si i se traseaza sarcina sa trimita e-mail tintit la fiecare adresa de e-mail de pe lista aia.
Asa se face ca m-am trezit cu e-mail scris de departamentul de vanzari de la o firmulita din Iasi, pe numele ei BlueSpot Media si cu un catalog de produse în format PDF. Ca totul sa para cat mai profi si eventual sa se spele pe mâini de eventuale acuzatii de spam, se plaseaza una bucata text cu litere mici care zice ca
Acest e-mail nu este spam. Il primiti deoarece sunteti prezenti in cataloage publice sau au mai fost facute comunicari. In cazul in care nu mai doriti sa primiti aceste oferte va rugam sa trimiteti un e-mail cu titlul dezabonare la office@bluespotmedia.ro . Va multumim pentru intelegere si ne cerem scuze pentru eventualele neplaceri cauzate
Si cu asta basta! Adica, primesc spam pentru ca adresa mea se afla în cataloage publice. I-auzi! O adresa de e-mail creata abia acum doua saptamani si care este afisata doar pe pagina de contact a blogului Cafeina.ro – n-a fost niciodata folosita la postarea sau corespondenta pe alte site-uri – se afla deja în cataloage publice.
Care cataloage, fratele meu? Si chiar de-ar fi în cataloage, cine va da dreptul sa ma spamati? Daca toti ati pus un angajat sa faca spam d-asta personalizat care fenteaza filtrele, de ce nu v-ati gandit si la un text în care sa va prezentati firma, sa va cereti scuze pentru mail nesolicitat si sa va prezentati produsele? Tot spam se chema, dar macar era elegant si nu deranja pe nimeni. Dar sa bagati cu tupeu texte d-astea cu “adresa dvs. e prezenta în baze de date publice” cum mai facea un nesimtit, este o porcarie! Care în mod cert nu ma va face sa apelez la firma voastra.
Adresa mea de e-mail personala, este privata. Asta înseamna ca n-o folosesc pentru a ma înscrie pe diverse siteuri, n-o folosesc pentru comunicare cu diverse companii si în general nu o trimit decat celor din lista mea de contacte. Vreo 350 de oameni.
Desi sunt foarte atent cand trimit mass-mail, în asa fel încat destinatarul sa-si vada doar propria adresa de e-mail si în acelasi timp pe a mea, nu toti amicii si cunostintele mele procedeaza în acelasi fel. Astfel ma trezesc uneori cu e-mailuri forwardate ci liste întregi de adrese de e-mail valide. Sute de adrese vizibile într-un singur e-mail. Si cum lesne va puteti închpui, printre sutele de adrese de e-mail se afla si adresa mea, care nu mai este privata.
Urmarea? În secunda doi încep sa primesc e-mailuri de la companii romanesti. Spam targhetat. Ba de la trade.ro, ba de la Asociatia Nationala de Taiat Frunze la Caini, ba de la magazine online sau siteuri de rahat. Daca mi-as pune mintea sa salvez undeva toate adresele de mail pe care le-am primit doar în ultimile trei luni, as avea o baza de date de toata frumusetea, si d-aia misto, cu adrese valide de la guvern, de la televiziuni, de la institutii de stat sau de la multi-nationala. Caci lumea nu face diferenta între adresa personala si adresa de servici.
No, eu stiu sa ma feresc si sa ignor prin filtrare toate spamurile care-mi vin ca urmare a faptului ca cei din lista mea de contacte nu stiu sa foloseasca e-mailul. Însa nu toti stiu, si unii se vor trezi într-o zi pe mail cu un executabil de toata frumusetea care le va pune calculatorul în fund. Foarte multe dintre cunostintele mele au probleme cu calculatoarele si virusii, tocmai pentru ca nu stiu sa previna o buba, în loc sa o repare.
Daca nu stiti cum sa faceti sa ascundeti toata lista de adrese de e-mail, folositi BCC. Blind Carbon Copy. În acest fel adrisantul nu va vedea decat adresa lui, adresa voastra si adresa din campul TO. Care poate fi hide.adress@yahoo.com de exemplu (apropo, aceasta adresa e înregistrata de mine, deci nu veti primi eroare cand veti trimite mail).
