Ce vroiam sa va spun, ca dupa aia uit : în Canada nu exista facultati de jurnalism. Toti jurnalistii termina alte facultati. Sociologie, litere, psihologie, comunicare, literatura si altele. Dupa care, daca au talent si vor sa devina jurnalisti, sînt angajati de ziare. Si întotdeauna încep de jos. Era un serial în cel mai mare cotidian francofon din America, La Presse, în care toti editorialistii si cronicarii povesteau cum au început in viata. Unii au fost profesori, altii zetari (tipografii care culegeau litere), altii corectori, scriitori sau au venit din publicitate sau de la companii de comunicare. Chiar si de la firme de resurse umane.
Chestia asta ridica un semn de întrebare cînd privim calitatea jurnalismului în Romania, ca sa dau un exemplu la întâmplare.
Scoala nu poate forma jurnalisti. Asa cum scoala nu poate forma gânditori, intelectuali sau filozofi. Jurnalist, gânditor sau filozof devii, nu te formezi. Poate ca asta-i problema calitatii execrabile a jurnalistilor din Romania. O adunatura de prostanaci (în marea lor majoritate) care îsi închipuie ca daca au terminat Facultatea de Jurnalism, vor sparge avioane în vreo redactie de ziar. E si vina mogulilor ca nu pun conditii la angajare, este adevarat. Dar e si vina lor, a celor ce termina facultatile fara o pregatire temeinica în ceva.
Cam asa i-am explicat unui prieten jurnalist care m-a întrebat ce sanse are sa-si gaseasca job în Canada. Zero, i-am spus. Canada cauta abilitati transferabile, ori abilitatea profesionala a jurnalismului din Romania are valoare doar în Romania. Asa cum un politician român are valoare doar în ochii românilor, în afara nu l-ar alege nimeni nici macar ca administrator de bloc.
Criza profunda prin care trec cei din Romania care lucreaza în bransa asta, li se datoreaza în mare parte. Dupa ce ca nu stiu sa faca nimic concret în afara de a-si da cu parerea, în momentul în care sînt pusi pe liber o cam baga pe mâneca. Singurul job in care experienta lor face mai mult decât o ceapa degerata este tot in presa. Si ca sa manânce si ei o pâine, pleaca capul, fac rabat la calitate si devini simpli executanti ai dorintelor patronale.
Iar noi ne plângem de calitatea actului jurnalistic în Romania! Sau ne miram ca TRU a intrat sub pulpana portocalie si nu mai vede altceva decât oranj in fata ochilor. Pai cum bre, daca altceva nu stie sa faca decât sa analizeze, recte, sa-si dea cu parerea?
Cunosc jurnalisti români emigrati in Canada. Guess what? Nici unul nu lucreaza în presea montrealeza, dar aproape toti traiesc la limita din colaborarea lor la presa comunitara. Opusul acestui fapt, cunosc fosti jurnalisti români care mai stiau sa faca si altceva decât sa se dea dupa puternicii zilei. Asa ca s-au întors la meseriile lor de baza: traducatori, profesori, în comunicare, angajati ai unor biblioteci, etc. Pt ca aia aveau abilitati transferabile. Unii chiar au plecat din tara (se mai pregatesc si altii, chiar foarte cunoscuti) dar si în noua lor patrie tot în meseriile lor de baza lucreaza.
Cam atât am avut sa va spun, acum am treaba sa bag la ghiozdan o fajitas de pui udata din belsug cu bere ambrée productie maison, alcolizata cu doua degetare de whiski.
O stiu pe Feri Predescu ca un colaborator de baza la Europa FM si BBC Romania – aici s-ar putea sa ma însel, dar nu cred. Mi-au placut mereu reportajele ei si modul în care stapaneste meseria asta care se cheama jurnalism de investigatie. Pana la faza cu Mazare! De ce pana atunci?
Pentru ca în emisiunea televizata de la Realitatea, Feri Predescu si-a tras un glont în picior si desi va ramane poate infirma – financiar – nu vrea sa recunosca ca nu si-a respectat normele deontologice. Sau poate nu poate sa recunoasca, caci trebuie sa stranga bani. În ajutor i-au sarit multi jurnalisti cunoscuti, caci ei sînt o casta foarte unita. Atat de unita, încat nici macar nu-si pun întrebari daca e corect ce-a facut Feri Predescu. Sau poate îsi pun, dar de ochii lumii trebuie sa cotizeze. Vezi cazul lui Cristian Tudor Popescu cu a carui logica sînt de acord.
Jurnalistii romani chiar au impresia ca ei sînt a patra putere în stat. De parca cei care le platesc salariile n-ar fi tovarasi de pahar cu aia pe care-i investigheaza! Ei chiar au impresia ca pot acuza fara dovezi clare si palpabile. Se cred toti un mic Bob Woodward si fiecare are în laptopul personal un mic Watergate.
Cat de dus cu pluta trebuie sa fii ca sa-l acuzi pe unul ca Mazare care-i uns cu toate alifiile, fara sa stai pe un munte de dovezi? Fara benzi înregistrate, fara supraveghere video, fara acte semnate de el? Asa a fost prins John Gotti în SUA? Asa au fost daramati politicieni în Marea Britanie? Pe vorbe?
Oare la facultate nu i-au învatat nimic la cursul de jurnalism de investigatie? Oare nu îi invata nimeni pe jurnalistii romani ca o investigatie facuta de 12 jurnalisti este egala cu zero daca nu ai nimic care s-o sustina? Voi credeti ca Mazare a ajuns unde a ajuns pentru ca poate fi agatat cu rahaturi? Voi credeti ca Vanghelie nu stie sa-si acopere urmele? Sînteti atat de naivi sa credeti ca Oprisan nu are trupe loiale gata sa jure în fata tribunalului cu mana pe Biblie ca în noaptea X a fost acasa la ei la un botez în loc sa aranjeze o mânarie? Treziti-va!
Dincolo de asta, am observat ca în Romania juridica nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Presa are grija sa declare vinovat un politician, înainte ca dovezile sa fie prezentate justitiei. Care o fi ea de cacat, dar pana la urma exista si functioneaza. Nu în directia în care trebuie, dar asta e alta poveste pe care o puteti citi la Fluture. Cum zicea CTP-ul, degeaba stii daca nu poti dovedi. Mazare e vinovat pentru presa româneasca pentru ca-l cheama Mazare, nu pentru ca ar exista dovezi clare si irefutabile împotriva lui.
Atata timp cat romanul e tâmpit si-l voteaza, oferindu-i mijloacele de spoliere si posibilitatea de a face afaceri oneroase la adapostul legilor pe care tot el le voteaza, politicianul roman este de neatins. Poti sa si fii prezent la tranzactii dubioase – cum mi s-a întamplat mie de vreo doua ori de era sa fac apoplexie cand am realizat cum se rezolva unele lucruri în Romania – si tot nu poti acuza daca n-ai dovezi. Justitia îl va face mereu scapat, pentru ca avocatii sînt experti sa-l faca scapat iar loazele si luzarii din Facultatea de Drept ajung judecatori la 24 de ani si sînt la cheremul profesorilor lor care-s avocatii politicienilor. De aceea îsi iau avocatii sute de mii de euro onorarii. Pentru ca politicianul nostru sa poata sa-si faca afacerile în voie!
Iar voi sînteti atat de naivi încat sa credeti ca daca l-ati vazut spaguind pe careva sau semnand libera trecere pentru trenuri de benzina pentru fosta Iugoslavie, ori trecand în intravilan hectare întregi din pasunea comunala pentru ca apoi sa fie schimbate cu terenuri ale M.Ap.N, puteti sa-l acuzati pur si simplu? Pe ce planeta ati trait pana acum? În Romania doar doua tipuri de politicieni au fost doborati de presa : prostii si cei care au iesit din gratiile Cupolei politice. Mazare nu se încadreaza la nici una din aceste categorii.
Iar povestea aceasta cu 15 mii de euro care trebuie platiti nu este un atac de intimidare la adresa presei libere. Este doar o amenda pentru o treaba facuta prost de presa româneasca!
Foto: Rol.ro
