Relevanta ïn audio-vizual

Cea mai mare tâmpenie inventata vreodata în materie de televiziune sînt acele scrolluri pline de SMS-uri si mesaje primite de la telespectatori. Si cele mai enervante inventii legate de radio sînt tâmpeniile de mesaje de la ascultatori pe care gazdele emisiunilor radiofonice le citesc pe post în cele mai neasteptate momente. Si alea sînt venite tot prin SMS. Urmatorul pas ar fi ca realizatorii sa se apuce sa citeasca în direct mesajele postate pe blogurile televiziunilor sau alea venite pe conturile lor de Twitter.

Poate ca televiziunile si radiourile încearca sa fie foarte interactive. Poate încearca sa arate cît de populare sînt. Dar, uite, le dau eu un indiciu: ma doare la basca ce au de spus telespectatorii sau ascultatorii despre porcaria voastra de emisiune în SMS-urile pe care le trimit cu atata sîrg. Eu ma uit sau ascult la talk-show-ul vostru fix pentru ca vreau sa vad sau sa ascult ce aveti voi de spus. Sa vad stirile, sa ascult ce are de spus un invitat. Nu ma intereseaza sa vad ce dedicatie îi trimite Zoli lui Istvan sau sa citesc parerea pertinenta a lui Gigel cu Sînteti cei mai tari!

În realitate nu sînteti asa de tari! Daca ati fi, nu v-ar interesa sa afisati SMS-uri cretine pe ecran. Ati fi mai atenti la cifrele de audienta, nu sa descoperiti daca telespectatorii sînt de acord cu voi sau ce pareri imbecile pot sa emita. Si mai ales, ce mari opinii poti sa trimiti printr-un SMS? Cate caractere poti pune în SMS? 100? Care înseamna maxim 20 de cuvinte. Ce alta parere decât Mircea te iubim si ca tine vrem sa fim! se poate emite? Poate aia cu M..ie Steaua care apare pe la emisiunile de sport. Super opinii, ce sa va povestesc…Care-i relevanta lor în cadrul unei emisiuni?

Si telefoanele în direct de la ascultatori sau telespectatori sînt de tot râsul. În primul rand ca cei care suna, emit opinii fara nici un fel de relevanta. La o emisiune despre medici si salarii, suna niste soferi de TIR sa-si dea cu parerea. Cui îi pasa ce au de spus niste soferi despre salariile medicilor? Mie în mod sigur, nu! Nu ma intereseaza sa aud ce parere are tanti Floarea din Cracanatii din Deal despre împrumutul FMI. Dar ma intereseaza sa aud ce parere are despre stransul fanului, ca acolo se pricepe! Nu ma intereseaza sa-l aud pe Constantinescu exprimandu-si rezerve despre capacitatea Bechtel de a face autostrazi, ca din cîte stiu eu Constantinescu e geolog si eventual are ceva experienta politica. Însa am îndoieli majore privind cunostintele lui tehnice privitoare la constructia de autostrazi. Deci parerea lui ma lasa absolut rece, nu-mi aduce nici o informatie în plus, ma lasa la fel de destept ca înainte.

În al doilea rand, am impresia ca numai oamenii fara respect pentru propria persoana aleg sa sune la emisiunile alea. Cîta aroganta, nesimtire  si lipsa de respect din partea realizatorilor sau moderatorilor la adresa celor care suna! De la a-i lua de sus sau a le rade în nas si pana la a le tranti telefonul cînd telespectatorul înca vorbeste sau nu e de acord cu moderatorul, nimic nu-i prea putin pentru omul de radio sau televiziune cînd vine vorba sa-si demonstreze superioritatea si diferenta de clasa sociala. Bineînteles, realizatorii de emisiuni sînt prea ocupati ca sa pierda timpul la telefon, de aia nici nu pricep de ce mai accepta telefoane în direct.

Si culmea, sînt destul de multi idioti care suna. Probabil ca le place sa fie tratati ca niste nimicuri, nu-i alta explicatie. Pe cale de consecinta, îsi merita tratamentul. Recordul de imbecili pe minut e la radiourile bucurestene. Oricine se plictiseste în trafic si asculta radioul, suna sa-si dea cu parerea despre chestii care-l depasesc. Motiv pentru care majoritatea emisiunilor matinale sînt o circareala continua, fara nici o informatie pertinenta, doar copy-paste de prin ziare si bloguri si comentarii aiuritoare pe marginea lor împreuna cu ascultatorii nostri fideli. Dupa care, o porcareala sau doua la telefon si gata programul matinal.

Televiziunea si radioul nu-i web 2.0, bre!  Si ca sa va simtiti mai bine, aflati ca nu doar romanii fac asa ceva.

The Pirate Bay: un proces important

Saptamana aceasta, site-urile de stiri au relatat despre actiunea judiciara intentata site-ului The Pirate Bay, unul din cele mai importante pagini de internet care faciliteaza partajarea si descarcarea de filme si muzica prin internet, care a început luni în Suedia. Rezultatul acestui proces este foarte important pentru industria de muzica si film: daca industria îl castiga, acesta va însemna o foarte grea lovitura data site-urilor de torente si de schimburi P2P. Daca “piratii” castiga procesul, portalul lor va castiga în popularitate si legitimitate si va însemna un nou boost în descarcarea fisierelor prin internet.

Site-ului The Pirate Bay i s-a intentat proces de catre un grup de actori majori ai industriei de divertisment din care fac parte Sony, Warner Bros. si Dreamwork carora li s-au adaugat si companii de jocuri pe calculator. Initial proprietarii portalului suedez erau acuzati de incitarea la violarea drepturilor de autor si de punerea la dispozitie a unor opere protejate de aceste drepturi. Orice utilizator de internet care a descarcat vreodata filme de pe internet va spune acelasi lucru: The Pirate Bay este locul unde poti gasi milioane de filme, muzica, seriale TV sau jocuri de calculator. Toate cu descarcare gratuita. Doar ca, acest lucru nu înseamna ca însusi portalul suedez violeaza drepturile de autor.

Punctul critic al acuzatiilor aduse The Pirate Bay este ca site-ul nu gazduieste aceste fisiere de film sau muzica. Din punct de vedere tehnic, site-ul nu gazduieste pe serverele lui fisierele, nu este o biblioteca digitala. Ci doar un portal, un repertoriu unde se dau adrese de unde se pot descarca aceste fisiere, libere de drepturi de autor sau nu. De exemplu, ultimul album al lui U2, No line on the Horizon, se gaseste repertoriat pe The Pirate Bay, dar fisierele propriu zise se gasesc pe calculatoarele a mii de utilizatori din întreaga lume, legate prin BitTorrent.

Acest detaliu tehnic a obligat industria de divertisment sa renunte la acuzatiile de punere la dispozitie a unor opere protejate de drepturi de autor. Dezbaterea se axeaza în acest moment asupra faptului daca The Pirate Bay încurajeaza sau nu violarea drepturilor de autor. Si daca are capacitatea de a efectua un control absolut asupra legaturilor externe pe care le pune la dispozitie, pentru a putea fi considerat ca un editor.

Procesul este unul neobisnuit. Nu este prima data cînd industria americana încearca sa darame acest portal, dar e prima data cînd se ajunge în fata justitiei suedeze. Ïn Suedia, partajarea fisierelor între mai multi utilizatori este perfect legala. De altfel, proprietarii siteului au dat dovada de aroganta dusa la extrem, transmitand direct din sala de judecata, pe conturile lor de Twitter, desfasurarea procesului în conditiile în care ei stateau în banca acuzarii. Fraze gen “ma plictisesc de moarte” si “cred ca o sa adorm daca mai dureaza mult”, postate de Peter Kolmisoppi – unul dintre detinatorii portalului – pe pagina sa de Twitter, au facut înconjurul lumii si au iritat la maxim acuzarea.

Dar probabil ca fara tupeu si aroganta, un asemenea proces nu poate fi castigat. Multe ale site-uri similare – cum ar fi TorrentSpy – si-au încetat activitatea datorita actiunilor intentate împotriva lor. Ïn acelasi timp, merita amintit ca industria americana i-a pus pielea-n bat si siteului Napster la începutul anilor 2000.

Oricum, este interesant de urmarit ce se va întampla! Cum spuneam, de decizia în acest proces atarna soarta descarcarii gratuite de filme si muzica pe internet.

***

Surse folosite: BBCnews.com, Numerama.com, AFP

Schimbarea începe cu noi

Dupa cum au observat mai multi, în Romania nu exista etica. Nu exista etica la jurnalisti, nu exista la bloggeri, nu exista la televiziuni, nu exista nicaieri. În Romania a fost normal sa fim informati la fiecare secunda despre rezultatele exit-poll-urilor, înca de la ora zece dimineata, desi aceste rezultate erau susceptibile sa influenteze rezultatul final. Repet, nu vorbesc despre prezenta la vot, ci despre rezultatele partiale ale alegerilor care erau înca în desfasurare.

Online-ul romanesc nu este reglementat în nici un fel, nici macar de bunul simt. Explicatii puerile de genul “aici nu esti pe siteul ziarului la care lucrez ci pe blogul meu personal” au fost folosite ca scuza pentru publicarea unor rezultate la care doar respectivii jurnalisti aveau acces si care trebuiau sa ramana confidentiale pana la ora Z. Goana dupa audienta, celebritate sau trafic a facut ca inclusiv ziarele si televiziunile sa preia ca sursa blogurile acelor jurnalisti si sa publice informatii referitoare la rezultatele partiale, cu mult înainte de ora legala.

Nici bloggerii nu s-au lasat mai prejos. Plini de voiosie au publicat rezultate partiale fara sa se gandeasca ca poate nu-i corect. Libertatea de expresie în democratia originala din Romania a fost si va fi mereu gresit înteleasa. Cu ce e diferit traficul de influenta al unui parlamentar fata de traficul de informatie al unui blogger? Cu nimic! Primul influenteaza decizii. Al doilea influenteaza si el decizii.

Schimbarea pe care o dorim cu totii, începe în primul rand cu noi! Nu conteaza ca altii fac ceea ce este imoral. Conteaza în primul rand ca noi sa facem ceea ce este moral. Cu cat mai multi, cu atat mai bine.

 

Toata-i numa’ fibra

Ieri a fost un concert la Montreal cu Madonna. Dupa concert, un amic care a fost la spectacol mi-a trimis poza de mai jos.

 

 

 

Va place ce fibroasa e tanti asta la 50 de ani? Va spun sincer ca daca m-as întalni cu ea pe vreo strada întunecoasa, mi-ar fi frica ca mi-o fur. Guy Ritchie ala putea sa-si gaseasca si el o gagica mai feminina…

Dati-ne blogosfera înapoi!

De ce simt nevoia ziaristii sa-si faca blog? Ce e cu moda asta? Blogul este prin definitie un instrument de comunicare care ar trebui sa ramana apanajul celor care nu au cum sa-si faca cunoscute ideile si opiniile altfel decat scriind online. Ziaristii au ziarele la care scriu. Au ceva de zis? Sa scrie la ziar. Oare nu li se pare nimic în neregula daca numarul cititorilor lor de blog e mai mare decat cel al cititorilor articolului lor de ziar? Nu ma refer aici la presa scrisa ci la ziarele care apar pe net. Oare lui Tolontan, ca sa dau doar un exemplu, nu i se pare curios ca mai multa lume îi citeste blogul decat editorialele din Gsp? Atunci ce dracu mai cauta în functia aia de redactor-sef? Si cand are el timp sa-si scrie si blogul si sa managerieze ziarul si sedintele de redactie si emisiunile TV?

Nu pot sa înteleg fenomenul asta. Blogosfera romaneasca a fost invadata de ziaristi, vedete si politicieni. Adica exact aia care au la dispozitie si alte mijloace de comunicare decat blogul. Cum dracu au ajuns toti sa-si faca blog ca sa-si exprime o idee? Cat de idiot trebuie sa fii ca politician ca sa nu reusesti sa convingi o televiziune sau un ziar sa-ti preia o idee sau un comunicat? Ce trebuie sa fie în mintea unei vedete ca sa ajunga sa-si faca blog cand toate televiziunile si revistele de scandal romanesti sînt la pânda sa le preia pâna si oftatul de dupa? S-au terminat canalele de comunicare clasice? A ramas blogul ultima speranta?

Blogosfera nu-i a voastra, ba! Ideea originala era de comunicare între oamenii care au ceva de spus si nu au cum s-o faca altfel si alti cititori la fel de inteligenti ca ei. Ce puii mei cautati voi în toata povestea asta?  Ia sa-mi dati voi mie spatiul vostru la ziar sau la televizor si lui Fluture si lui No Excuses si lui Groparu sau Alex Brie ca sa ne exprimam si noi ideile în mediul vostru de comunicare, daca considerati ca acesta nu mai corespunde exigentelor voastre.

Caci alt motiv pentru care ati invadat blogosfera nu vad. Decat acela ca voi trebuie sa fiti prezenti în tot si în toate. Si sa nu-mi veniti cu motive puerile de genul “pe blog scriu altfel/altceva decat la ziar”. Daca asta e motivul, faceti-va blog sub nume de împrumut. Nu mai bloguiti sub numele vostru celebru de la ziar, sau televiziune caci asta îmi suna foarte tare a “concurenta neloiala”. Chestiile astea cu “am aflat informatia si o dau mai întai pe blog” ar trebui sa va coste capul. Dar, de, cum tot voi sînteti sefii la ziarele alea, cine naiba sa va dea afara?

Mania imaginii în lume

Multa vreme am crezut ca obsesia romanilor de a nu-si face tara de rusine în strainatate sau despre cum percep strainii Romania este o chestie strict si pur romaneasca. Am crezut ca doar noi ne dam cu curul de pamant cand cineva - fie el Bourdain sau un simplu nene - prezinta Romania dintr-un unghi mai neatragator. Si ca numai urmasii lui Traian si Decebal sînt sensibili la ceea ce spune un roman despre tara lui.

Dar nu! Dupa sketchul - al catelea oare - excelent al Tinei Fey de saptamana asta de la SNL, blogurile americane vuiesc atat despre performanta lui Sarah Palin la dezbaterea vice-presedintilor cat si despre interpretarea lui Fey. Si ia ghiciti ce-i roade pe unii americani? Exact! Cum anume îi percep strainii cand vad niste sketchuri ca cele de la SNL în care Palin e facuta terci de o americanca.

Asa ca le-am trimis si eu un mesaj în care le-am zis ca daca îl aleg pe McCain sau Palin, toata Europa îi va privi ca pe niste rednecks. Sînt sigur ca tocmai am influentat alegerile americane! 

Dormitoarele, la mare cautare

Din cand în cand ma mai dau pe partea de statistici de pe blog, de curiozitate sa vad de unde aterizeaza lumea p-aici. Si asa am descoperit cu surprindere ca sînt cateva cuvinte cheie care, cautate pe Google.ro, îmi aduc vreo cincizeci de vizitatori pe zi. Ia sa vad, stiti care-s cuvintele alea?

Nu, bre, nu-s din gama p0rn! Ci “dormitoare” sau “scrisori pentru bunici”. Ia de vedeti aici si aici. În cazul dormitoarelor, Cafeina iese în cautari chiar în fata unor magazine consacrate.

Ain’t it cool? M-as putea apuca de facut reclama la magazine de mobila, probabil ca clientul virtual m-ar gasi mai întai pe mine si abia apoi siteul magazinului.

Noul Colegi.ro copiaza LinkedIn

Poate ati aflat ca s-a relansat Colegi.ro. Am aflat din Business Standard unde printre altele, Catalin Fusu de la Neogen specifica ca

Vrem ca aceasta sa devina cea mai mare retea sociala de business de tipul LinkedIn din Romania si speram ca intr-un an, Colegi.ro sa fie in Top 10 site-uri din Romania, dupa numarul de utilizatori, cu peste un milion de unici pe luna.

Am intrat de curiozitate sa vad ce si cum si m-a lovit deodata evidenta. Colegi.ro nu este o retea de tipul LinkedIn, ci este exact copia la indigo tradusa în romana a celebrului site de socializare profesionala. Click pe fiecare poza pentru marire:

Nu mi-e clar exact ce încearca sa obtina Neogen prin aceasta miscare. Deja pe Linkedin sunt foarte multi romani mai ales dintre cei plecati în afara. Adica exact cei carora li s-ar adresa foarte bine Colegi.ro. În conditiile în care Neogen a anulat majoritatea conturilor cand a preluat Colegi.ro tocmai pentru ca userii interesati sa-si activeze contul folosind adrese de e-mail active - ramane sa deduceti voi de ce pentru ca eu m-am saturat de cate mailuri nesolicitate am înghitit de la siteurile Neogen - Colegi.ro a devenit neinteresant comparat cu LinkedIn. Culmea, în loc ca Neogen sa ocupe o bresa pe piata siteurilor de socializare, el se gandeste sa faca retea profesionala.

Atat timp cat 99% dintre conturi sunt parasite de unde 1 milion de unici pe luna? În plus foarte multi useri vor fi frustrati ca nu pot intra în vechile conturi ca sa le updateze astfel ca vor apare foarte multe conturi duble, unele inaccesibile si celelalte nou create.

Afacere tipic romaneasca! Hai sa copiem de la altii, dar suntem lenesi sa luam ideile bune asa ca ne multumim cu alea proaste!

 

« Previous Page — Next Page »