Adresa mea de e-mail personala, este privata. Asta înseamna ca n-o folosesc pentru a ma înscrie pe diverse siteuri, n-o folosesc pentru comunicare cu diverse companii si în general nu o trimit decat celor din lista mea de contacte. Vreo 350 de oameni.
Desi sunt foarte atent cand trimit mass-mail, în asa fel încat destinatarul sa-si vada doar propria adresa de e-mail si în acelasi timp pe a mea, nu toti amicii si cunostintele mele procedeaza în acelasi fel. Astfel ma trezesc uneori cu e-mailuri forwardate ci liste întregi de adrese de e-mail valide. Sute de adrese vizibile într-un singur e-mail. Si cum lesne va puteti închpui, printre sutele de adrese de e-mail se afla si adresa mea, care nu mai este privata.
Urmarea? În secunda doi încep sa primesc e-mailuri de la companii romanesti. Spam targhetat. Ba de la trade.ro, ba de la Asociatia Nationala de Taiat Frunze la Caini, ba de la magazine online sau siteuri de rahat. Daca mi-as pune mintea sa salvez undeva toate adresele de mail pe care le-am primit doar în ultimile trei luni, as avea o baza de date de toata frumusetea, si d-aia misto, cu adrese valide de la guvern, de la televiziuni, de la institutii de stat sau de la multi-nationala. Caci lumea nu face diferenta între adresa personala si adresa de servici.
No, eu stiu sa ma feresc si sa ignor prin filtrare toate spamurile care-mi vin ca urmare a faptului ca cei din lista mea de contacte nu stiu sa foloseasca e-mailul. Însa nu toti stiu, si unii se vor trezi într-o zi pe mail cu un executabil de toata frumusetea care le va pune calculatorul în fund. Foarte multe dintre cunostintele mele au probleme cu calculatoarele si virusii, tocmai pentru ca nu stiu sa previna o buba, în loc sa o repare.
Daca nu stiti cum sa faceti sa ascundeti toata lista de adrese de e-mail, folositi BCC. Blind Carbon Copy. În acest fel adrisantul nu va vedea decat adresa lui, adresa voastra si adresa din campul TO. Care poate fi hide.adress@yahoo.com de exemplu (apropo, aceasta adresa e înregistrata de mine, deci nu veti primi eroare cand veti trimite mail).
Guest post by Abaddon*
Motto: “Give a man a fish; you have fed him for today. Teach a man to fish; and you have fed him for a lifetime” (some proverb)
Una dupa alta, sectiile romane ale BBC-ului si Europei Libere au anuntat ca isi inceteaza activitatea de la 1 august. N-as vrea s-o iau de la capat si sa insir meritele incontestabile ale celor doua redactii. Cateva lucruri insa ar trebui spuse aici. Desi toata lumea le pune laolalta, diferentele dintre Relu (REL), Bebe (BBC) si Vio (VOA), cum le spuneam noi codificat pe vremuri, au fost foarte mari. In timpul comunismului, Europa Libera era de departe starul incontestabil al rezistentei anticomuniste, iar BBC-ul nu era pe nicaieri, multumindu-se sa redea sec niste stiri de pe agentii in care Ceasca era “Presedintele Romaniei, Domnul Nicolae Ceausescu.”
Dupa 1989, rolurile s-au cam inversat, iar BBC-ul, in absenta unei charte care sa stipuleze drept obiectiv propria-i disparitie, ca in cazul posturilor americane, a profitat de bresa si a cucerit piata. Europa Libera a inceput sa moara incet, de pe 22 decembrie, iar acum doar s-a scris epitaful. In cazul BBC-ului, mutarea vine ca o surpriza, pentru ca englezii tineau la marca — sau brand, cum ii spun baietii din sectorul corporatist — si reusisera sa creeze o scoala de jurnalism, care, asa cum era ea cu multe bube si lipsuri, era super-profesionista in raport cu harmalaia idioata numita pretentios mass-media romaneasca.
In plus, mai existau si precedente: la Vocea Americii, grecii fusesera uitati vreo doua decenii si nu-i deranjase nimeni, iar BBC-ul insusi tinuse in functie un serviciu german pana in 1995, jumatate de secol dupa terminarea razboiului.
Americanii, cu tot marketing-ul lor superior, nu au realizat puterea brandului Radio Free Europe, care impreuna cu logoul sau celebru, Clopotul Libertatii, era cunoscut oriunde intre Urali si Strasbourg. Au inlocuit logoul cu un fel de inghetata portocalie corecta din punct de vedere politic (fara aluzii religioase), si au inchis servicii sau le-au redus pana la cvasidisparitie. Un brand construit cu truda si cu sange, de multe ori, in peste jumatate de secol, a fost abandonat fara a se utiliza la maximum potentialul lui formidabil si piata deja existenta.
Pentru BBC, nu e nicio drama. World Service-ul, si logo-ul, raman la locul lor, undeva aproape de varf. Pentru Europa Libera, disparitia este mai dureroasa, chiar daca postul va continua sa transmita in romaneste pentru Moldova. Piata adevarata, insa, cea din Romania, era deja abandonata de la desfiintarea biroului din Bucuresti in 2003.
E drept: gloria Europei Libere din timpul Razboiului Rece, pana in 1990, a fost inegalabila. Audienta lor in Romania comunista probabil era pe undeva pe la 70%, ceea ce nici macar in vis nu-si poate inchipui azi o instutie media. Europa Libera era atat de puternica si talentata, era un fel de Ajax Amsterdam din anii 70, incat isi permitea sa respinga candidati precum Traian Ungureanu, care a fost imediat primit cu bratele deschise la Londra. La fel de drept, dupa 1990, cei de la Munchen, si ulterior, Praga, au inceput sa recruteze, panicati, jurnalisti de la BBC, care avea si are o divizie de training formidabila. Daca Europa Libera a fost Ajax-ul fenomenal, BBC-ul a fost Bayernul muncitor si serios, chiar daca Europa Libera avea sediul la Munchen!
In general, ca si in Liga Campionilor — caci cei trei, Relu, Bebe si Vio au fost un fel de Liga a Campionilor Libertatii — multi jurnalisti de radio au schimbat tricourile, dar nu si foaia. Au ramas fideli acelorasi norme profesionale si dupa ce s-au despartit de o echipa si au trecut la celalalta; nici nu era greu, caci regulile erau aceleasi la toate trei echipele. Un singur jurnalist — inegalabilul Iosif Klein Medesan — a reusit sa joace la toate trei echipele. L-am auzit la BBC in anii 70, apoi, spre sfasitul anilor 80, a devenit un reper jurnalistic la Vocea Americii, ca sa aduca apoi un plus de eruditie, profesionalism si eleganta la Europa Libera pragheza cu legendarul lui program Newshour — O ora in jurul lumii. L-am regretat mult cand nu i-am mai auzit vocea, incepand de prin 2004, ca apoi sa-i regasesc numele — nu si vocea — in paginile ziarelor din Romania. Un castig imens pentru presa din tara.
Incet dar sigur, toti cei care au trecut la un moment dat pe la cele trei echipe, nume pe care le auzeam in buletinele de stiri, in comentarii, in interviuri, au devenit ceea ce in engleza se numeste household names in viata publica din Romania, unii chiar si in strainatate. Oana Lungescu e corespondenta BBC-ului englezesc la Bruxelles, Radu Gafta e functionar european tot acolo. De Traian Ungureanu nici nu mai pomenesc, ca sa am timp sa-i citez pe Cristian Teodorescu, Rasvan Popescu (cati isi mai aduc aminte ca Rasvan a fost stringer la BBC?) Rodica Culcer, Radu Busneag, Marius Oprea, Sorin Matei, Claudiu Secasiu, Sorin Serb, Dan Tapalaga, Dan Raspopa, Ion Bogdan Lefter si multi altii care au fost cu totii parte la un moment dat fie din echipa BBC-ului, fie din cea a Europei Libere.
Singurul care s-a ratat a fost ex-BBC-istul Valer Turcan, care a ajuns purtatorul de cuvant al lui Basescu 
Deci, incet dar sigur, faptul ca americanii si britanicii i-au invatat pe romani sa navigheze si, mai ales, sa pescuiasca in oceanul informational, incepe sa dea roade. Ar fi putut sa le dea doar un peste, la inceput, sub forma unor conserve gata intregistrate la Washington sau Londra. Au preferat sa cheltuiasca bani multi, stransi din impozitele platite de cetatenii lor, ca sa educe cateva generatii de oameni de presa. Poate ca e inca prea timpuriu, iar vocile lor inca sunt acoperite de zbieretele locuitorilor casei de nebuni care e mass-media romaneasca. Dar, incet-incet, acesti “agenti ai imperialismului”, cum ii alinta Ceasca, se impun si fac istorie. Istoria normalitatii romanesti.
Regele a murit, traiasca regele!
*Am preferat logoul vechi al Europei Libere, din vremurile de glorie.
Pentru ca super-eroii benzilor desenate de la Marvel nu erau de ajuns si pentru ca arabii trebuiau sa demonstreze ca un super-erou nu are neaparat fata lui Will Smith din Hancock, un tanar iordanian a lansat pe piata personaje de benzi desenate 100% arabe. Dotate cu puteri supranaturale, acesti super-eroi toleranti si buni la suflet au misiunea de a salva planeta de la haos.
Suparat ca americanii au facut din Aladin si Sinbad un stereotip – pai noi ce-ar trebui sa mai zicem cu Dracula al nostru? – Suleiman Bakhit a inventat cateva personaje care au ca scop deturnarea tinerilor arabi de la idoli gen Abou Moussad Al-Zarqaoui (iordanian, fost lider Al-Quaeda in Irak, ucis in 2006) catre valori pozitive ca toleranta, perseverenta si munca. Povestea relateaza o apocalipsa intr-un Orient Mijlociu ramas fara petrol în anul 2050. Un grup de copii se trezesc in ruinele unui oras si descopera ca au puteri supranaturale. Apoi isi gasesc ca misiune crearea unei lumi mai bune.
Pentru a-si transforma visele in realitate, tanarul iordanian avea nevoie de fonduri, drept pentru care a apelat la fondul pentru dezvoltare al Regelui Iordaniei, Abdullah. Numai ca, asa cum era de asteptat, mai multi investitori din lumea larga s-au aratat interesati sa-l finanteze, ba mai mult, sa creeze un soi de Disneyland arab, bazat pe caracterele tanarului. Nu pot decat sa banuiesc ca în spatele unor finantatori s-ar afla niste personaje total lipsite de interes in zona, cum ar fi niste baieti de la Washinghton.
Neobisnuit este ca tirajul benzilor sale desenate a ajuns la uimitoarea cifra de 2,4 milioane de exemplare, toate distribuite într-o regiune care n-are nici mijloace, nici traditie pentru acest gen de publicatii. Ba mai mult, se pare ca la jumatatea lui 2009 va apare si primul film de animatie bazat pe aceste personaje, care va fi primul de acest gen realizat intr-o tara araba.
Iar am umplut paginile presei straine! De data aceasta cu operatiunea comuna a FBI si a Politiei Romane, de care înca n-au aflat multi, operatiune în timpul careia s-au confiscat laptopuri, calculatoare, telefoane mobile si bani ai unor adolescenti acuzati de fraude online. Operatiunea a avut loc în acelasi timp in patru colturi ale tarii. La propriu! 14 tineri romani au fost arestati.
Parchetul roman zice ca arestatii au facut fraude pe eBay, Equine si Craigslist, dând teapa la americanii creduli. Pentru a-si publica anunturile capcana, învinuitii au folosit date personale apartinand altor persoane.
Tocmai din cauza unor tampiti de genul acesta, Romania este marginalizata in comertul electronic. Am prieteni care ma suna rugandu-ma sa le cumpar sau sa le vand ceva pe eBay sau alte site-uri tocmai pentru ca ei nu o pot face din Romania. Daca cumpara, nu li se accepta comanda, daca vand se crede din start ca-i teapa.
Eu am vandut un aparat foto vechi de tot, care mergea numai cu placa. Ma rog, care mergea la timpul lui. Laika. L-am dat cu 200 USD in State acum trei ani desi cred ca astazi facea dublu. Era cu burduf si carcasa de piele si cantarea doua kg pe putin. Dar doar pe eBay m-am scapat de el, în rest nimeni nu era interesat sa-l ia nici macar ca bibelou.
Însa romanii nu au acces la eBay, tocmai din cauza alora pe care i-a ridicat azi politia. Unii îi admira “mama ce tare e ala, ce le-a spart siteul la aia“. Dar putini se gandesc ca actiunile lor ne afecteaza pe toti. Se dau tunuri de genul asta peste tot in lume, dar putine tari sînt trecute pe lista neagra. De obicei sînt persoane.
Romania însa s-a calificat cu totul la o banare pe termen lung!
Iulian Comanescu anunta pe blogul sau ca Vlad Enachescu a plecat de la TVR la Realitatea TV cu tot cu “Minutul 91″ si cu invitatii dupa el. Dupa plecarea lui Radu Naum la noi înfiintatele posturi GSP – cele care vor transmite campionatul lui Mitica – practic n-a mai ramas decat Ioan Todan sa stinga lumina. Nu stiu daca Gradinescu o mai fi pe acolo, dar daca este mult nu mai sta caci nu mai are cu cine schimba o vorba.
In calitatea nostra de microbisti, plecarile astea ne afecteaza. Trustul lui Felix a luat meciurile Nationalei, a luat si jurnalistii odata cu ele si practic sportul s-a cam dus la TVR. Doar Olimpiada ce va mai face rating, si dupa aia? Poate Liga Campionilor, parca imi aduc aminte ca a castigat-o TVR, ceea ce pe mine, in afara Romaniei nu ma incalzeste, caci TVR n-are drept de transmitere a meciurilor peste granita.
Mi s-a parut interesant sa incerc pentru blog o tema dezvoltata de Ionut Staicu, care s-ar potrivi mai curand unui site de ziar sau de stiri decat unui blog. Are cateva hibe pe care incerc sa le rezolv, insa mi se pare un pic mai functionala decat vechea tema.
Mai am de lucrat la adaptarea plugins-urilor pentru noua tema, in asa fel incat sa pastrez facilitatile cu care v-am obisnuit. Abonarea la comentarii înca nu merge si incerc sa fac ca articolele “featured” de pe prima pagina sus sa fie rulate automat. In plus nu am rezolvat înca reclamele si incerc sa vad o solutie pentru care ultimul articol postat pe blog sa intre automat la “featured”.
Ce impresie va lasa noul design? E mai placut si functional acesta sau vechea tema cu visiniu?
UPDATE: Am mai rezolvat cate una alta. Abonarea la comentarii, anuntarea prin e-mail de noi comentarii si cel mai recent articol sa intre primul la “featured”. Asta din urma chestie imi da inca batai de cap, caci lucrez cu un tag temporar.
Si a fost si Eurovision 2008! Pe care nu m-am mai obosit sa-l urmaresc, desi TVR l-a transmis si pe International. Pentru ca acest concurs a devenit cu anii un freak-show total! Daca muzica ar fi un sport organizat, atunci Eurovisionul ar fi World Wrestling Entertainment (WWE)
Fondat in 1956 de catre Uniunea Europeana de Radio-Televiziune – UER, care regrupeaza si Israel si Turcia care stim bine ca se afla in Europa – concursul Eurovision n-a fost intotdeauna reperul “tipilor bizari care au transformat scena in festival de kitch” cum scria deunazi un cotidian din Zagreb citat de Courrier International.
Pana la sfarsitul anilor 90, Eurovisionul era inca luat in serios. Concursul a descoperit si a facut mai multe staruri internationale de-a lungul a cincizeci de ani de existenta: ABBA, Cliff Richard – ajuns pe locul doi dupa manipularea voturilor, Julio Iglesias, Gianni Morandi sau – mult mai aproape de zilele noastre – celebra Céline Dion, care desi canadianca, a reprezentat Elvetia.
Apropo de piratarea de softuri si de incercarile companiilor de a stopa fenomenul. Acum ceva ani, fenomenul de piratare era in plin avant in Romania. Probabil ca si acum este, insa s-o fi mai redus. Dar pe atunci companiile producatoare nu pareau extrem de afectate de acest lucru. Care era motivul?
Sînt programe de calculator care nu se invata intr-o zi sau doua. Se invata in luni si luni de zile, de practica si exercitiu. Programele de modelizare structurala fac parte dintre ele. Insa licenta unui program poate ajunge si la cinci mii de dolari. Companiile de proiectare din Romania au inceput sa plateasca aceste licente, insa de unde oameni care sa lucreze pe ele?
Ei bine, fostii studenti care au piratat acele programe, sînt cei care lucreaza azi pe ele. De unde sa aiba experienta cineva daca nu lucreaza cu programul? Si de unde sa ia programul, daca licenta e cinci mii de dolari? Facultatile pot avea cel mult o versiune studenteasca, insa, desi nu mai sînt la curent cu ce programe pot oferi studentilor, am indoieli ca vreunul din softurile din pachetul de la CSI este disponibil fie si in varianta demo. Asa ca studentii piratau la greu programele, invatau sa lucreze pe ele si odata iesiti pe piata muncii aveau experienta in “proiectare asistata de calculator”.
