Sînt un om cu principii. Putine, dar ele exista. În general tin la principiile mele. Cîteodata fac rabat de la ele, este adevarat, însa nu ma simt confortabil cînd o fac si mentionez acest lucru. Unii ar lua loialitatea fata de aceste principii drept încapatânare. Poate ca asa este. Poate vine din natura mea de scorpion. Un scorpion îi înteapa pe ceilalti cu aceeasi acuratete si hotarâre cu care se înteapa pe el însusi. Putem spune ca scorpionul este mai mult sau mai putin un sinucigas social. Nimanui nu-i plac scorpionii si desi el stie asta, continua sa se tina de principiile lui. Vorbesc desigur de scorpion la modul figurat, eu fiind nascut în zodia asta.

De exemplu nu-mi place sa dau spaga. Am dat la viata mea si as fi un mincinos daca nu as recunoaste asta. Nu doar ca am dat la mecanici auto sau la politisti. Din astea a dat tot românul. Nu, eu am dat la oameni politici. Am cotizat la partidul domnului Geoana, care pe vremea aia era partidul Matusii Tamara. Am cotizat si la PNL pe vremea cînd Antonescu era doar o speranta cu pleata în vânt iar Valeriu Stoica o placa turnanta în încalcarea embargoului cu petrol catre fosta Iugoslavie. Am cotizat fortat de împrejurari, pentru ca niste neni bine plasati sa-mi deschida niste usi bine închise.

Nu-mi place nici sa fac trafic de influenta. Cu toate acestea am facut, desi nu m-am simtit niciodata confortabil în pielea mea. Aveam niste amici bine plasati si cumva, drumul catre ei trecea tot timpul pe la mine. Iar eu jucam rolul placii pivotante, a rotitii bine unse.

Nu-mi plac nici conflictele de interese. Ma feresc de ele. Dar, fara nici o uimire, m-am plasat cu buna stiinta în conflict de interese ca sa fac un ban facil. Iar cînd nu m-am plasat, am dat aparenta de conflict de interese. Ceea ce e tot aia.

Am facut multe lucruri de care nu sînt mândru. Total contra principiilor care ma anima astazi.  Sistemul nu-mi permitea sa fiu altfel si nici eu nu am încercat sa fiu altfel. Sistemul creat de Iliescu si clica lui, de Constantinescu si lasitatea lui, de Ciorbea si incapacitatea lui si de Nastase si camarila lui. Pe atunci speram ca Romania se va vindeca si eu odata cu ea, dar fara sa ma implic. Nu m-am gândit niciodata ca poate unul din motivele pentru care Romania nu s-a vindecat era mentalitatea care ma anima, pe mine si pe altii ca mine. Nu mi-am pus niciodata problema ca schimbarea pleaca de jos si nu de la vârf.

La 30 de ani m-am schimbat radical, odata cu plecarea din tara. N-am mai dat spaga niciodata, nici macar cînd m-am întors în Romania în vacante. Nici macar la Otopeni cînd tiganii erau sa-mi smulga valizele din mâna cu pretextul ‘’sa te ajut sefu’ sa le caram pâna la taxi’’. Nu am mai facut trafic de influenta niciodata si cînd maica-mea a vrut sa ma bage peste rând la un consult medical la o clinica din Romania pe motiv ca doctorita îi era prietena de familie, am preferat s-o usuiesc de acolo si sa astept trei ore pâna sa-mi vina rândul. Nu am mai apelat niciodata la prietenii bine plasati în functii importante din aparatul de stat sau diverse companii ca sa-mi ”rezolve” un act, o autorizatie sau un document de care am avut nevoie.

La Gara de Nord, cînd caserita m-a tratat cu sictirul tipic functionarilor publici, nu m-am enervat, ci am cerut sa vina sefa ei si am depus o plângere scrisa la adresa comportamentului ei. Nu m-a interesat daca a avut sau nu efectul scontat. Am facut asa cum am crezut eu ca-i corect. Iar cînd taximetristul cu care am mers de la gara pâna în Drumul Taberei n-a vrut sa ridice geamurile la masina desi afara erau 5 grade, am preferat sa-i platesc cursa pâna în acel punct si am coborât cu toate bagajele în mijlocul noroaielor din Bucuresti.

Pentru ca nu fac rabat la principii. Sau cel putin nu vreau sa fac rabat.

Din pacate extind aceleasi principii si asupra anturajului/prietenilor mei din România. Cînd cineva care înca nu a plecat din tara îmi cere sfatul, nu i-l ofer pe cel mai bun conform pozitiei si situatiei în care se afla acel cineva. Ci ma vad pe mine în locul lui si ma gândesc cum as rezolva eu situatia. Ma plasez cu principiile mele în pozitia lui. Apoi îi trimit raspunsul meu. Desigur, sîntem oameni diferiti iar eu am tendinta sa uit tot mai des asta.

Am uitat ca tu esti un alt om, Alegatorule. O alta persoana. Care n-are cum sa gândeasca ca mine, pt ca are propria ei minte. Ca ceea ce e important pentru mine, nu-i neaparat important pt tine. Ca independenta mea nu-i neaparat independenta ta. Ca politicienii mei mei nu sînt si politicienii tai. Ca sila mea fata de sistem si de mlastina în care s-a afundat Romania nu-i neaparat si sila ta. Ca ceea ce vreau eu de la Romania si de la cei care o conduc, nu-i neaparat ceea ce vrei tu.

Din acest motiv Alegatorule, îti urez sa-ti alegi cu mare grija Presedintele! Sa-l alegi pe cel care corespunde principiilor tale. Iar daca n-ai principii, alege un Presedinte pe masura acestei lipse de principii.

Sa-l alegi pe cel care te reprezinta cel mai bine, Alegatorule! Si apoi sa-l privesti depunând juramântul si sa te vezi în el ca într-o oglinda. Daca va fi grobian si nesimtit, este pentru ca tu esti grobian si nesimtit. Daca va fi un scandalagiu sau o marioneta va fi pentru ca tu esti un scandalagiu si o marioneta.

Pentru ca Presedintele te reprezinta pe tine, Alegatorule! Sa nu uiti asta atunci cînd vei pune stampila pe buletinul de vot!