Sarkozia si tiganii

De prin 2008, Uniunea Europeana a început sa multiplice declaratiile la nivel înalt, summiturile si recomandarile privind integrarea celor 10 pâna la 12 milioane de tigani din Europa. Doi ani mai târziu, Franta în calitate de membru de vaza al UE a început expulzarea tiganilor catre tarile de origine. Basescu a iesit iarasi în fata camerelor de luat vederi si desi n-a acuzat direct institutiile europene, a aruncat vina pe ‘’statele care au considerat că nu este nevoie de un program european de integrare a romilor.’’ A uitat sa precizeze care state si-au bagat picioarele în programul ala european, asa c-o sa va spun eu.

Situatia actuala

EURoma este o retea europeana înfiintata în 2007. Cele 12 tari membre ale UE care fac parte din aceasta retea promoveaza utilizarea fondurilor structurale europene pentru integrarea tiganilor în societate. Tarile membre sînt : Romania, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Italia, Spania, Portugalia, Suedia si Finlanda. Cine NU e membru ? Franta, of course, pentru ca integrarea tiganilor nu reprezinta o prioritate a politicii de dreapta a lu’ nenea Sarkozy. Cine sînt tarile membre EURoma care s-au implicat cel mai mult în managerierea cît mai eficace a bugetului de 17.5 miliarde ? Romania, Bulgaria si Spania, adica tarile cu cele mai mari populatii de tigani. Pe cine i-a durut la şpiţ? Italia si Suedia printre altele, adica tari confruntate cu hoarde întregi de romi si care au expulzat tigani catre tarile de origine, cu mult înaintea Frantei.

Sint 15 000 de tigani români în Franta. Stiti cîti sînt în Italia? 120 000. Francezii au ales sa-i expulzeze. Italienii au ales sa construiasca ziduri de aparare în jurul oraselor. Cine are cea mai buna imagine europeana a integrarii tiganilor ? Finlanda, care n-are decât 10 000 de tigani pe cap, cel mai mic procent din Europa. Cine are cea mai proasta imagine ? Italia si Franta.

Deci Franta, pentru care programul european de integrare al romilor (în care Romania face eforturi laudabile) nu reprezinta o prioritate, a ales sa expulzeze cohortele de rromanes. Booon ! Romania a declarat prin vocea sacadata a lui Basescu ca o sa-i ia înapoi, ca-s si ei ai nostri, dar le-a putin batut obrazul la francezi. Ceea ce este eminamente corect. Franta totusi îi urca pe haules-baules în avion si le da si 300 de iuroi sa se întoarca acasa. Suma a fost stabilita în functie de salariul mediu în Romania, despre care francezii au aflat ca ar fi 360 de euro. Probabil au citit si ei datele oficiale ale guvernului Boc al douazecilea.

Ce nu prea ati citit în presa româneasca? Franta le promite tiganilor care se întorc acasa si suma de 3600 de euro cu conditia sa-si deschida o firma în Romania, zice Le Monde. De chestia asta se ocupa L’Office français de l”immigration et de l”intégration (OFII). O firma, deci. Tiganii sa deschida. Ce nu se potriveste aici ? A, da ! E tzeapa franceza. Tiganii care semneaza actele cum ca o sa-si deschida firma, vin în tara, stau pe cur si asteapta aia 3600 de euro care n-au venit niciodata. Si nici n-or sa vina.

Ce urmeaza

Nu e singura tzeapa data de Sarkozia! Acum, ca tiganii sînt repatriati, Parisul a ridicat tonul si a cerut imperios României, de parca ar fi câstigat-o la belciuge, sa integreze tiganii conform programelor europene din care Franta oricum nu face parte. Un soi de ‘’acum ca vi i-am dat înapoi, spalati-va pe cap cu ei’’. Franta foloseste doua masuri pentru aceeasi problema. Tipic sarkozian.

Dar Romania s-a cautat putin si a descoperit ca are coaie: noul secretar de stat român pe probleme tiganesti, Valentin Mocanu, va conduce o delegatie româna la Paris pe 30 August si este pregatit sa-i ia oleaca la scarmanat pe francezi, cu legile europene în mâna : ‘’ Bineînteles, ca Franta are propria sa legislatie’’ a declarat el pentru Le Parisien, ‘’dar mi-as dori ca ea sa respecte si dreptul european asupra libera circulatie a persoanelor. Sincer, sînt îngrijorat! Am urmarit cu atentie lucrarile comisiei drepturilor omului ale ONU, care a aratat cu degetul politica franceza. Este contra principiilor Uniunii Europene si contra traditiei franceze de respect al drepturilor omului. Aceasta actiune a Frantei ofera o imagine urâta a Hexagonului’’

În limbaj diplomatic, un soi de ‘’ba pe-a ma-tii!’’.

Infrastructura de alta data

Vorbeam zilele trecute cu un amic care lucreaza în divizia constructii-infrastructura a unui mare concern american, despre starea infrastructurii României anului 2010. Si depanam împreuna amintiri despre constructorii de altadata din Romania comunista a lui Ceausescu care reusisera prin 1970 niste foarte mari chestii versus incapacitatea Romaniei contemporane de a intretine macar acele lucrari. Printre marile chestii reusite de constructorii de alta data, ne aminteam despre :

- Biserica Mihai Voda mutata cu 200 de metri mai harcana cu tot cu fundatii ca sa faca loc la Casa Poporului
- Doua aliniamente de blocuri (doua rânduri paralele) din Botosani mutate cu 60 metri mai într-o parte cu tot cu fundatii ca sa faca loc la un bulevard
- Un bloc din Piatra Neamt care se înclinase periculos si romanasii de pe atunci l-au sprijinit si injectat beton la fundatii pâna l-au stabilizat cu tehnologii din care mai apoi s-au inspirat italienii pt Turnul din Pisa
- Râuri mutate cu tot cu albie pt a se face loc unor combinate
- Combinate petrochimice si rafinarii cu o complexitate a constructiei de-i socheaza si în ziua de azi pe occidentali
- Platforme maritime navigabile construite într-o vreme în care alte natii abia învatau abecedarul constructiilor offshore.
- Amenajari de râuri efectuate dupa inundatiile din 1970 si 1975 care au regularizat albii de cursuri de apa si au prevenit inundatii
- Hidrocentrale, baraje, diguri, sapaturi prin munti, canale de aductiune, Vidraru, Portile de Fier si alte sute de lucrari hidrotehnice (care nu-s deloc usor de construit)
- Metroul
- Transfagarasanul
- Tunele, porturi, uzine, gari, aeroporturi, spitale.
- Canalul Dunare Marea Neagra
- Zeci si sute de poduri
- Mii de km de sosele

Gânditi-va un pic la complexitatea acestor lucrari, la energia depusa, la miile de vieti pierdute pe aceste santiere si la sumele colosale de bani necesare. Faceti o pauza si gânditi-va!

Si acum ia sa vedem : cînd s-a construit ultimul spital din Romania? Dar ultimul pod mai lung de 5 km? Ultimul aeroport? Cînd s-a facut ultimul tunel? Dar ultima hidrocentrala? Ultima sosea taiata în munti? Ultimul baraj? Cînd s-a regularizat ultimul rau asa cum a fost regularizat Siretul? Cînd s-a construit ultimile instalatii portuare sau gari?

Nimic din toate astea nu s-a facut in ultimii 20 de ani.

Romania nu mai are nevoie de ele? Gresit! Infrastructura Romaniei de azi a fost construita de parintii si bunicii nostri, pentru ca generatia noastra n-a fost în stare sa construiasca nimic. Romania de azi este inundata în fiecare an, pentru ca în loc sa construim diguri, defrisam paduri sau construim case in albia râurilor. Romania de azi are nevoie de 10 ani sa construiasca o noua pista de aterizare. Pe vremea comunistilor dura trei luni, hai patru. Romania de azi viseaza la autostrazi suspendate dar nu mai e in stare sa taie un tunel printr-un munte. Eventual aducem firme din afara si le dam câteva catralioane de dolari s-o faca în locul nostru.

Cînd am plecat în Canada, am aruncat in graba în valiza cîteva carti din facultate. Printre ele si una care explica tehnologii de fundatii la mare adâncime, consolidari, sapaturi cu explozibil în chesoane, turnari de betoane sub apa si multe altele. Cartea e din 1960 si e plina de fotografii si schite. Le-am aratat-o la astia de la firma unde lucrez si au ramas cracanati. Foarte multe tehnici de atunci sînt înca valabile si azi. Colegii mei aveau impresia ca tehnologii de genul asta au fost dezvoltate de americani, cînd de fapt rusii le executau cu ochii închisi acum jumatate de secol.

Un grec, coleg cu mine, si-a amintit (uitându-se în carte) ca atunci cînd era el adolescent, Grecia a importat uzine petrochimice întregi, cu tot cu echipe de constructii care sa le monteze. Din Romania, bineînteles. Romanii au fost printre cei mai tari din lume in petro-chimie si uzine grele. Un alt coleg, marocan, a început sa-mi povesteasca despre instalatiile de foraj petrolier pe care le furniza Romania si pe care taica-su îsi facuse ucenicia. Iar un alt coleg egiptean, îmi povestea despre barajele construite de români prin Egipt, Iran, Lybia si Irak prin 1980.

Acum, cînd ne uitam la infrastructura Romaniei bagam de seama ca s-a ales praful. Goana dupa bani si îmbogatire rapida i-a facut pe multi politicieni sa ignore factura imensa pe care o vor lasa generatiilor viitoare. Pentru ca la un moment dat, ori se va construi ceva (si va costa enorm) ori nu se va construi si ne vom transforma în Belucistan.

Ca nu prea e cale de mijloc!

Romania, tara misterioasa

Acum doi ani (în vara lui 2008) am fost în Romania. Puteti gasi amanunte in arhiva blogului, lunile iunie-iulie 2008. Pe vremea aceea, economia Romaniei duduia de-o lua naiba. Majoritatea prietenilor si cunostintelor cu care m-am întalnit le mergea bine spre foarte bine. Banii curgeau gârla, afacerile zbârnâiau si toata lumea era fericita si optimista. Optimismul asta ajunsese sa ma îmbolnaveasca si pe mine, într-un asemenea grad încât luam în considerare o eventuala întoarcere in Romania, ca expatriat (cetatean strain trimis in Romania de companii straine) sau chiar angajat la vreo multinationala de prin buricul târgului.

Majoritatea celor cu care m-am întalnit aveau masini mai misto ca mine, case mai misto si chiar si viata mai misto. Se mânca numai la restaurant, petrecerile acasa erau udate numai cu vinuri da vinuri, tzoalele erau cele mai de firma tzoale ever si cam toti accesau internetul de pe telefoanele lor mobile care mie mi se pareau neam de OZN-uri.

Multi dintre ei citesc acest blog si vreau sa precizez ca nu spun lucrurile astea cu rautate sau ca sa jignesc pe careva. Venit din afara dintr-o societate si economie oarecum sanatoasa si ‘’pe bune’’, chestiile astea mi-au sarit in ochi pe loc. Si nu mint cînd spun ca desi nu eram chiar un pârlit la rândul meu, ceea ce vedeam la ei ma facea sa ma zgarii pe ochi ca am plecat.

Palitura din ungher cea mai cea am primit-o cînd am ajuns în orasul meu natal si am remarcat fara mare efort ca stilul de acoperisuri la case si vile pe care-l impusesem cu mari eforturi in zona prin anii 1998-2003 în calitate de director de zona la o multinationala si mai apoi prin firma mea, luase cu asalt pâna si cele mai pârlite locuinte. Aveam impresia foarte clara ca daca as fi ramas în tara si as fi continuat afacerile, as fi putut fi un pui de milionar myself.

Dupa ce am discutat cu vreo doi jmeci de oameni de afaceri miliardari din Romania care îmi propusesera sa vin sa lucrez pentru ei în noile lor divizii de imobiliare cu care sperau sa sparga avioanele în Romania, am ajuns la concluzia foarte pregnanta ca ceva e putred rau în economia Romaniei. Nu puteam de nici o culoare identifica ce era atât de nashpa, însa entuziasmul primelor zile mi se dusese pe apa sâmbetei în doar doua saptamani de stat si umblat prin tara, de discutat cu prietenii la un pahar de vin si revazut familia. Si culmea, nimic din ce vedeam în jurul meu nu venea în sprijinul feelingului ca ‘’e prea frumos ca sa fie adevarat’’.

Ca sa va dau niste indicii de ce mi se parea ceva anormal, iata câteva amintiri : în zilele alea discutam cu un amic care era inginer mecanic la reprezentanta Fiat în Bucuresti si ala-mi spunea ca are salariu 1500 de euro cash desi abia iesie din facultate de 2 ani si ca vrea sa se mute la Toyota ca Director de nu’s ce naiba, pt 2500 euro. O verisoara de-a mea, care avea si ea trei sau patru ani de experienta era ‘’consultant expert în resurse umane’’ la una din cele mai mari firme de HR din Bucuresti. Expert, daca ati retinut! Atingea niste sume de bani de-mi ridica parul pe ceafa. Un fost coleg de facultate, director la cel mai mare producator de pereti cortina si tâmplarie de aluminiu, tocmai îsi daduse demisia si-si facuse firma lui, desfasurând afaceri lunare care depaseau ca cifra de afaceri tot ce fusesem eu în stare sa realizez ca cifra de afaceri cu firma în anul de gratie 2003.

Nebunia era absolut de neimaginat. Iar când am stat de vorba cu un investitor român destul de cunoscut si ala m-a întrebat daca eu fac pe luna 9 mii de dolari canadieni, cum a auzit el ca fac inginerii structuristi în Canada si m-a întrebat daca pt suma aia nu vreau sa vin în Romania, am cazut de pe scaun direct în bratele hidoase ale realitatii.

Romania anului 2008 era dementa. Iar dementa asta îi îmbolnavise pe toti. M-am întors la Montreal decis sa tai orice legatura cu gândurile de întoarcere în Romania. Ma calmasem la modul absolut.

***
Sîntem în aprilie 2010, la aproape 2 ani de atunci. Sa va spun ce s-a întamplat cu multi din cei care erau atunci pe val?

Fostul meu coleg, directorul care facea afaceri lunare de statea mâtza în coada, a dat faliment pentru ca s-a întins prea mult, si-a pierdut casa si masinile i-au fost luate înapoi de firmele de leasing iar el a trebuit sa plece sa se angajeze ca tehnician în Belgia, la un producator de tâmplarie pt case. Am vorbit ieri cu el si omul era deprimat pâna dincolo de imaginatie.

Verisoara mea si-a pierdut jobul si dupa eforturi serioase a reusit sa se angajeze ca secretara pt un start-up portughez care face nu’s ce naiba. Nu mai are nici o legatura cu resursele umane.

Amicul care era inginer mecanic si vroia sa fie director la Toyota cu doar doi ani de experienta, nu doar ca n-a mai ajuns niciodata la aia, însa si-a pierdut si el jobul si de 8 luni sta acasa fara sa reuseasca sa se angajeze nici macar ca portar pe undeva. În clipa de fata se întretine din poker online, face cam 300 de euro pe luna. Nu stiu cum reuseste, dar reuseste!

Fara nici o urma de exagerare, majoritatea celor cu care m-am întalnit si carora le mergea pe atunci briliant au dat cu capul de pragul de sus si au cazut rau de tot. Unii s-au adaptat noilor realitati, altii nu. Unii au renuntat la afaceri si s-au angajat, altii si-au pierdut si camasa de pe ei.

În timpul asta, la Montreal era liniste si traiectoria economiei oarecum liniara cu foarte mici perturbari.

***

Nu tuturor românilor le-a fost rau. Asa cum spune Rhett Butler în ‘’Pe aripile vântului’’, cartea lui Margaret Mitchell :’’Din caderea sau constructia unei natiuni se pot face întotdeauna bani’’, asa au continuat multi sa faca bani. Cei apropiati cercurilor puterii. ‘’Alesii’’. Lor, vântul crizei nu le-a miscat nici un fir de par. Au continuat sa strânga milioanele. Nu ma refer la persoanele publice gen Casuneanu sau Udrea, pt ca de exemple din astea e plina presa. Nu. Ma refer la oameni care n-au aparut niciodata în fata. Pt ca banii nu se fac in fata ci in spate.

Cunosc si din astia. Si i-am întrebat franc, de ce nu parasesc Romania cu toate tarele ei si nu pleaca cu milioanele lor pe vreo insula exotica sa traiasca în liniste pâna la adânci batrâneti. Raspunsurile lor variau pe tema ‘’actiunea-i misto’’, ‘’aici se fac banii’’ sau chiar ‘’banii nu-s totul, ci felul în care-i faci’’. Concluzia era ca daca ar fi plecat, s-ar fi plictisit groaznic si le-ar fi lipsit actiunea si adrenalina. N-am reusit sa-i înteleg niciodata. Eu unul, daca as face un million in urmatorii 10 ani, m-as retrage pe o insula greceasca si as scrie o carte sau as sta cu burta la soare, cu o bere în fata si m-as uita dupa pescarusi. Probabil sînt un ciudat!

Nu înteleg Romania. Nu cred ca am înteles-o vreodata la modul absolut.

Nu pot întelege o tara al carei presedinte declara ca sint bani pt profesori si dupa aia cere piua. Nu pot întelege o tara al carei prim ministru declara ‘’Romania nu va fi lovita de criza pentru ca Romania are excedent de lichiditati’’. Nu pot întelege o tara care împrumuta 20 de miliarde de euro (în conditiile în care reconstructia Haitiului este estimata la 11 miliarde jumatate) si în loc sa pompeze banii astia în economie, îi baga la cheltuieli publice. Nu pot întelege o tara care e în cacat cu bugetul dar cumpara avioane F16 cu 10% din împrumutul FMI.

Nu pot pricepe o tara în care o tanti blonda cu tzatze misto poate fi la 34 de ani ministru, doctorand, conferentiar universitar, avocat de succes si om de afaceri realizat, toate în acelasi timp. Nu pot întelege cum e posibil ca fratele presedintelui în exercitiu sa faca trafic de arme si nimeni sa nu-l deranjeze. Nu pot întelege cum românii fac greve si proteste exact contra celor pe care abia i-au pus în pozitiile alea înalte. Nu pot întelege cum un kilometru de autostrada prin câmpie poate costa 55 milioane de dolari si nici macar în conditiile astea nu e construita. Nu pot întelege cum este posibil sa fii numit director general într-un trust de presa major, când toata experienta ta cu presa se reduce la rasfoitul ziarelor pe buda dimineata. Nu pot întelege cum o prezentatoare de televiziune la stiri este considerata cu atât mai credibila, profesionista si aducatoare de audienta cu cât e mai tânara, pieptoasa si decoltata. Nu pot pricepe cum sefia televiziunii nationale poate fi propusa unor oameni care au inventat puiul cu patru picioare în presa.

Nu pot pricepe nivelul votantilor lui Gigi Becali sau Vadim. Nu pot pricepe cum se face ca nici un mare corupt n-a facut pârnaie în ultimii 20 de ani, cum se pot lua decizii care privesc soarta întregii Romanii numai de catre un singur om, cum se face ca un cumul de functii trebuie confirmat sau infirmat la Curtea Constitutionala sau ce anume le motiveaza pe unele din cele mai luminate creiere din Romania sa se aseze în spatele lui Traian Basescu la coada la dat limbi. Nu pot întelege cum un interlop ca Bercea Mondialu sau Costel Argint sau Nicu Gheara se poate afisa în public la brat cu oficiali ai statului român fara ca acei oficiali sa-si piarda scaunul si odata cu el si viitorul poilitic.

Pur si simplu nu înteleg Romania. Si stiti ceva? Am renuntat s-o mai înteleg!

Premonitii

‘’Bai, îti dai seama ca daca Punctul 8 al Declaratiei de la Timisoara ar deveni lege, Romania ar ramâne fara politicieni? Cred ca abia atunci m-as întoarce acasa, sa fac ceva pentru tara mea’’

- Alex, inginer principal la Bombardier Aeronautics

Cînd am întrebat-o pe nevasta-mea ce vrea cadou de Craciun, mi-a spus ca si-ar dori sa se termine campania electorala în Romania, ca sa ne putem întoarce la vietile noastre. Am râs. Campania electorala se termina cu mult înainte de Craciun, asa ca aveam timp berechet sa uit de framântarile dintr-o tara aflata la 10 mii de km. Abia acum, la o saptamana dupa terminarea campaniei realizez ce-a vrut sa spuna doamna mea. Campania electorala din Romania nu ia sfârsit niciodata.

Nu sînt un tip superstitios si nici credincios practicant. Cred în superstitii si în D-zeu dupa cum mi se nazare. Dupa cum ma avantajeaza. Dar cred în visele mele premonitorii. Pentru ca visele mele sînt o experienta total bizara. Sînt creatoare de déjà-vu. Ca si cum în timpul somnului, creierul meu, în loc sa-si reduca turatia pâna la limita de odihna, în realitate si-o înzeceste. Ca si cum ar face o partitionare a discului mental, luând informatiile adunate de-a valma în timpul zilei si asezându-le într-o ordine super-logica. Din asta rezultând visul premonitoriu.

Prima dat am avut un vis din asta premonitoriu pe la 16 ani. Visasem noaptea o chestie. A doua zi am plecat cu masina parintilor la bunici si la un moment dat taica-miu a dat sa depaseasca un camion în timp ce urca un deal. I-am strigat sa nu intre în depasire, pt ca din fata, de dupa deal vine o masina rosie si i-am spus ca nu are timp sa termine depasirea. Tata s-a uitat în fata, nu venea nimic. Totusi n-a intrat în depasire. Nu cred ca m-a crezut, dar presupun ca i-am deturnat concentrarea si a pierdut momentul, asa ca a preferat sa astepte.

Dupa un minut, din fata a aparut o duba rosie. Tata nu ar fi avut timp sa termine depasirea. A ramas tablou. Si îsi aduce aminte de faza asta si în ziua de azi. Daca depasea, eram morti. Asta se cheama premonitie. Déjà-vu.

Dar sa va povestesc ce am visat azi-noapte. Însa o sa va rog sa nu râdeti prea tare!

Toate stirile din timpul zilei de ieri pe care le-am citit au facut referire la contestatia depusa de PSD cu privire la corectitudinea procesului de votare si cu analizele pe lânga subiect legate de speculatiile pe tema existentei unei casete video pomenite de Patapievici într-un interviu. Cînd am mers la culcare, ambele subiecte ramasesera ca-n gara. Fara finalitate.

Peste noapte am avut un vis. Se facea ca Curtea Constitutionala ar fi acceptat contestatiile PSD-ului si ar fi descalificat candidatul PDL. Adica l-au penalizat cu joc pierdut la masa verde cu 3-0 si l-ar fi expulzat din competitia electorala, cerând rejucarea turului II între Geoana si Antonescu. În vis, pedelicii faceau spume la gura pe la TV acuzând CC de imixtiuni în procesul electoral, în timp ce pesedeii si penelistii le strigau ‘’Bai, aveti 0%. Ce plm mai vreti sa faceti cu 0%? Gata, faceti loc, faceti loc, Geoana e pe primul loc!’’.

Cînd m-am trezit azi dimineata pe la 6h45, ma simteam foarte obosit. As fi dormit pâna la 9h00 fara probleme. Realizam ca al meu creier mi-a jucat festa si a lucrat toata noaptea în loc sa se odihneasca. Si în timp ce ma frecam la ochi, ma gândeam ‘’Abia astept sa citesc stirile! Daca Curtea Constitutionala chiar l-a penalizat pe Basescu si i-a luat toate procentele, cred ca mor de inima. Daca e adevarat ca turul II se repeta între Antonescu si Geoana, dupa moarte o sa-mi las creierul vreunui institut de cercetari, poate se prind aia cum dracu face de prevede viitorul!’’

Ma spal, ma îmbrac si cobor în bucatarie. Cafetiera lucra deja la cafeaua de dimineata, iar mirosul de cafea proaspata se împrastiase în toata casa. Iau iPodul si deschid Hotnews. Pe ecran se afisa titlul mare ‘’Ultima ora: CC a decis re-examinarea si renumararea voturilor nule de catre BEC’’. Sub el, explicatia ca Basescu a câstigat cu 70 mii de voturi, în timp ce numarul voturilor care trebuiau re-examinate era de 138.476.

Bai, am râs! OK, n-am nimerit exact realitatea cu premonitia mea si nici nu ma asteptam. Visele sînt altceva decît realitatile si trebuie analizate cu circumspectie. Cu toate acestea, m-a amuzat teribil faptul ca la ora cînd plecasem la culcare (ora 7h00 dimineata în Romania) nu se stia nici macar daca CC v-a accepta contestatiile PSD, nicidecum sa ordone renumararea. Si nici nu-mi amintesc sa se mai fi întâmplat asa ceva în Romania post-revolutionara. Dupa calculele mele la ora cînd am plecat sa fac nani, într-un stat condus autoritar de El Capitan, sansele ca CC sa accepte contestatiile PSD erau nule.

Totusi le-a acceptat. Nu în întregimea lor, nu exact ce au cerut aia, dar a luat o decizie care arata ca au fost poate fraude. Si foarte bizar, mintea mea m-a anuntat în timp ce dormeam, ca acest lucru se va întampla.

Acum întelegeti la ce se referea nevasta-mea cînd mi-a spus ce-si doreste de Craciun?

Scrisoare catre un Alegator

Sînt un om cu principii. Putine, dar ele exista. În general tin la principiile mele. Cîteodata fac rabat de la ele, este adevarat, însa nu ma simt confortabil cînd o fac si mentionez acest lucru. Unii ar lua loialitatea fata de aceste principii drept încapatânare. Poate ca asa este. Poate vine din natura mea de scorpion. Un scorpion îi înteapa pe ceilalti cu aceeasi acuratete si hotarâre cu care se înteapa pe el însusi. Putem spune ca scorpionul este mai mult sau mai putin un sinucigas social. Nimanui nu-i plac scorpionii si desi el stie asta, continua sa se tina de principiile lui. Vorbesc desigur de scorpion la modul figurat, eu fiind nascut în zodia asta.

De exemplu nu-mi place sa dau spaga. Am dat la viata mea si as fi un mincinos daca nu as recunoaste asta. Nu doar ca am dat la mecanici auto sau la politisti. Din astea a dat tot românul. Nu, eu am dat la oameni politici. Am cotizat la partidul domnului Geoana, care pe vremea aia era partidul Matusii Tamara. Am cotizat si la PNL pe vremea cînd Antonescu era doar o speranta cu pleata în vânt iar Valeriu Stoica o placa turnanta în încalcarea embargoului cu petrol catre fosta Iugoslavie. Am cotizat fortat de împrejurari, pentru ca niste neni bine plasati sa-mi deschida niste usi bine închise.

Nu-mi place nici sa fac trafic de influenta. Cu toate acestea am facut, desi nu m-am simtit niciodata confortabil în pielea mea. Aveam niste amici bine plasati si cumva, drumul catre ei trecea tot timpul pe la mine. Iar eu jucam rolul placii pivotante, a rotitii bine unse.

Nu-mi plac nici conflictele de interese. Ma feresc de ele. Dar, fara nici o uimire, m-am plasat cu buna stiinta în conflict de interese ca sa fac un ban facil. Iar cînd nu m-am plasat, am dat aparenta de conflict de interese. Ceea ce e tot aia.

Am facut multe lucruri de care nu sînt mândru. Total contra principiilor care ma anima astazi.  Sistemul nu-mi permitea sa fiu altfel si nici eu nu am încercat sa fiu altfel. Sistemul creat de Iliescu si clica lui, de Constantinescu si lasitatea lui, de Ciorbea si incapacitatea lui si de Nastase si camarila lui. Pe atunci speram ca Romania se va vindeca si eu odata cu ea, dar fara sa ma implic. Nu m-am gândit niciodata ca poate unul din motivele pentru care Romania nu s-a vindecat era mentalitatea care ma anima, pe mine si pe altii ca mine. Nu mi-am pus niciodata problema ca schimbarea pleaca de jos si nu de la vârf.

La 30 de ani m-am schimbat radical, odata cu plecarea din tara. N-am mai dat spaga niciodata, nici macar cînd m-am întors în Romania în vacante. Nici macar la Otopeni cînd tiganii erau sa-mi smulga valizele din mâna cu pretextul ‘’sa te ajut sefu’ sa le caram pâna la taxi’’. Nu am mai facut trafic de influenta niciodata si cînd maica-mea a vrut sa ma bage peste rând la un consult medical la o clinica din Romania pe motiv ca doctorita îi era prietena de familie, am preferat s-o usuiesc de acolo si sa astept trei ore pâna sa-mi vina rândul. Nu am mai apelat niciodata la prietenii bine plasati în functii importante din aparatul de stat sau diverse companii ca sa-mi ”rezolve” un act, o autorizatie sau un document de care am avut nevoie.

La Gara de Nord, cînd caserita m-a tratat cu sictirul tipic functionarilor publici, nu m-am enervat, ci am cerut sa vina sefa ei si am depus o plângere scrisa la adresa comportamentului ei. Nu m-a interesat daca a avut sau nu efectul scontat. Am facut asa cum am crezut eu ca-i corect. Iar cînd taximetristul cu care am mers de la gara pâna în Drumul Taberei n-a vrut sa ridice geamurile la masina desi afara erau 5 grade, am preferat sa-i platesc cursa pâna în acel punct si am coborât cu toate bagajele în mijlocul noroaielor din Bucuresti.

Pentru ca nu fac rabat la principii. Sau cel putin nu vreau sa fac rabat.

Din pacate extind aceleasi principii si asupra anturajului/prietenilor mei din România. Cînd cineva care înca nu a plecat din tara îmi cere sfatul, nu i-l ofer pe cel mai bun conform pozitiei si situatiei în care se afla acel cineva. Ci ma vad pe mine în locul lui si ma gândesc cum as rezolva eu situatia. Ma plasez cu principiile mele în pozitia lui. Apoi îi trimit raspunsul meu. Desigur, sîntem oameni diferiti iar eu am tendinta sa uit tot mai des asta.

Am uitat ca tu esti un alt om, Alegatorule. O alta persoana. Care n-are cum sa gândeasca ca mine, pt ca are propria ei minte. Ca ceea ce e important pentru mine, nu-i neaparat important pt tine. Ca independenta mea nu-i neaparat independenta ta. Ca politicienii mei mei nu sînt si politicienii tai. Ca sila mea fata de sistem si de mlastina în care s-a afundat Romania nu-i neaparat si sila ta. Ca ceea ce vreau eu de la Romania si de la cei care o conduc, nu-i neaparat ceea ce vrei tu.

Din acest motiv Alegatorule, îti urez sa-ti alegi cu mare grija Presedintele! Sa-l alegi pe cel care corespunde principiilor tale. Iar daca n-ai principii, alege un Presedinte pe masura acestei lipse de principii.

Sa-l alegi pe cel care te reprezinta cel mai bine, Alegatorule! Si apoi sa-l privesti depunând juramântul si sa te vezi în el ca într-o oglinda. Daca va fi grobian si nesimtit, este pentru ca tu esti grobian si nesimtit. Daca va fi un scandalagiu sau o marioneta va fi pentru ca tu esti un scandalagiu si o marioneta.

Pentru ca Presedintele te reprezinta pe tine, Alegatorule! Sa nu uiti asta atunci cînd vei pune stampila pe buletinul de vot!

Guma afrodisiaca

A Hamas official on Tuesday accused Israel of exporting to the Gaza Strip chewing gum laced with an aphrodisiac to “corrupt the young” according to a report in AFP. “We have discovered two types of stimulants that were introduced into the Gaza Strip from Israeli border crossings,” a Hamas police spokesman told the French news agency. “The first type is presented in the form of chewing gum and the second in the form of drops.”

http://www.haaretz.com/hasen/spages/1100104.html

Va dati seama la ce fineturi s-a ajuns în razboiul israelo-palestinian? Dupa ce britanicii le-au taiat macroana unor importatori de arme israelieni si dupa ce au fost acuzati de toata lumea ca s-au putin jucat de-a genocidul în Gaza, acum Mossad-ul si Tzahal au descoperit arma secreta care sa-i ajute sa se impuna. Guma afrodisiaca!

Repede, sa-i zica cineva si lui Obama, poate câstiga razboiul din Afganistan si Irak!

Berlusconi, regele gafelor

1. În timp ce facea un tur al zonei lovite de cutremur acum doua zile, referindu-se la corturile în care stateau refugiatii, Berlusconi i-a lasat cu gura cascata pe jurnalistii de la televiziunea germana N24 TV , declarand ‘’Bineînteles ca locuintele lor sînt temporare dar poate ar trebui sa priveasca totul ca pe un week-end în camping’’.

2. La Summitul G20, dupa ce la un moment dat a facut-o pe cancelarul german Angela Merkel sa-l astepte - vezi video mai jos - s-a zburlit la jurnalisti trimitandu-i ‘’la dracu’’, s-a jurat ca nu mai tine conferinte de presa dupa care a doua zi a convocat o conferinta de presa. La care nu a raspuns nici unei întrebari. Tot la Summitul G20 cu cîteva zile mai devreme, l-a salutat cu o voce puternica pe Obama, de la distanta, aproape peste capul Reginei Angliei care e mai mica de statura. Faza a starnit ilaritate printre ceilalti lideri. Regina a tresarit si a replicat iritata ‘’Ce înseamna asta? De ce trebuie sa tipe asa?’’

3. Pe 3 martie 2009, a declarat ca raspunsul sau la criza globala este diferit fata de cel al lui Obama, pentru ca ‘’Sînt mai palid decît el, a trecut multa vreme de cînd am stat la soare. El (Obama - n.r.) e mai înalt,mai frumos si mai tanar decat mine’’ a spus el.

4. Pe 4 ianuarie 2009, a declarat ca desi ia în considerare trimiterea a 30,000 de soldati în orasele Italiei, nu vor fi niciodata suficient de multi soldati care sa protejeze de viol frumoasele italience. Cu alta ocazie, în 2003, i-a sfatuit pe investitorii americani sa se mute în Italia, deoarece secretarele italiene sînt mult mai frumoase decît cele americane.

5. Pe 5 ianuarie 2007, i-a spus unui super-model italian, în public si de fata cu presa “As merge oriunde cu tine, chiar si pe o insula pustie. Daca n-as fi fost deja casatorit, te-as fi luat de nevasta pe loc’’. Sotia sa, Veronica Lario, i-a trimis o scrisoare care a fost publicata de La Repubblica pe prima pagina, în care i-a cerut scuze publice. Le-a primit. Mai tarziu, super-modelul italian a devenit ministrul pentru oportunitati egale în guvernul sau.

6. Pe 6 august 2008, Berlusconi a reusit sa-l jigneasca post-mortem pe pictorul Gianbattista Tiepolo (1696-1770) cînd i-a cerut unui aghiotant de-al sau sa picteze peste copia lucrarii Time Unveiling Truth - originalul este expus la National Gallery în Londra - în asa fel încat sa acopere sânul dezgolit al personajului feminin, de teama sa nu jigneasca publicul. Cîtiva critici de arta au suferit atacuri de cord.

7. În iulie 2002 i-a spus unui politician german, care-l criticase în legatura cu presupusele afaceri ale imperiului sau cu mafia italiana : “Stiu ca în Italia se afla cineva care tocmai toarna un film despre lagarele de concentrare naziste. O sa te propun pentru rolul lui Kapo (unul din paznicii din film - n.r.), cred ca ai fi perfect pentru acest rol.’’

8. În martie 2006 a jignit China cu declaratia ‘’Cititi cartea neagra a comunismului si veti descoperi ca în China lui Mao, chinezii nu-si mancau copiii, dar îi fierbeau ca sa-si îngrase câmpurile’’.

9. Pe 9 iunie 2005, a declarat ca ‘’A trebuit sa-mi scutur de praf farmecele de playboy, ca s-o conving (pe primul ministru feminin al Finlandei de atunci, Anneli Jäätteenmäki - n.r.) sa avem sediul EU Food Safety Authority în Parma. Parma este sinonima cu bucataria fina. Finlandezii nici macar nu stiu ce-i ala prosciutto! ‘’

10. Aflat la o întalnire a liderilor Uniunii Europene în 2002, i-a pus coarne în timpul fotografiei oficiale ministrului de externe spaniol. Mai tarziu s-a scuzat spunand ca a încercat sa distreze niste pustani care erau prin zona.

Via Telegraph.co.uk

Ia te uita…

…ce am gasit pe Agonia, dinainte de ehehehe… alegerile din 2004, cand UE era condusa de Olanda, iar Basescu era un biet primar:

Mistretul cu cont de arginti

Un primar, pretinzand la scrutin anularea
Prin inima neagra de BEC sageta.
Croindu-si cu greu prin sondaje cararea,
Pe sticla la talk-show intr-una zicea:
-Veniti sa vanam pesedeul condus de
Mistretul cu cont de arginti, fioros,
Ce zilnic isi plimba spre vile ascunse
Gipanu’, pe Dana, costumul bengos…

-Primare, — dadeau moderatori pe goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-atragem votantul cu coarne,
sau babele, mosii, ori copiii mici …

Primaru-i dadea, zambitor, inainte,
citea stenograme, atent la erori,
starnind din culcus puwaka cuminte
ce rade la spaga cu ochi sclipitori.

Pe masa trantea dovezi ca la carte:
Priviti cum se-nvarte, dand smen la un semn,
mistretul cu cont de arginti, nu departe.
Veniti să-l lovim cu sageti PNL-mn!…

-Primare,’i doar UE, condusa de-un Dutch,
zicea moderatorul zambind istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci…
Si UE primeste tain de mistret!

Spre urn’ el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum ramane in urma stingher
mistretul si-ai lui: putregaiuri.
Veniti sa-l lovim cu stampila, moncher!…

Toti astia-s o gloata de aurolaci,
Zise moderatorul cel indraznet.
Primarul raspunse-ntorcandu-se: -Taci…
Multimea oranj l-a gabjit pe mistret.

Mai, Tuca, la Cornu tu suna intruna.
Mistretului spune-i ca l-am spart la scrutin,
mai zise primarul, iar Tuca
la Cornu suna, insa foarte putin.

Next Page »