Ia te uita…

…ce am gasit pe Agonia, dinainte de ehehehe… alegerile din 2004, cand UE era condusa de Olanda, iar Basescu era un biet primar:

Mistretul cu cont de arginti

Un primar, pretinzand la scrutin anularea
Prin inima neagra de BEC sageta.
Croindu-si cu greu prin sondaje cararea,
Pe sticla la talk-show intr-una zicea:
-Veniti sa vanam pesedeul condus de
Mistretul cu cont de arginti, fioros,
Ce zilnic isi plimba spre vile ascunse
Gipanu’, pe Dana, costumul bengos…

-Primare, — dadeau moderatori pe goarne,
mistretul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-atragem votantul cu coarne,
sau babele, mosii, ori copiii mici …

Primaru-i dadea, zambitor, inainte,
citea stenograme, atent la erori,
starnind din culcus puwaka cuminte
ce rade la spaga cu ochi sclipitori.

Pe masa trantea dovezi ca la carte:
Priviti cum se-nvarte, dand smen la un semn,
mistretul cu cont de arginti, nu departe.
Veniti să-l lovim cu sageti PNL-mn!…

-Primare,’i doar UE, condusa de-un Dutch,
zicea moderatorul zambind istet.
Dar el raspundea intorcandu-se: -Taci…
Si UE primeste tain de mistret!

Spre urn’ el zorea risipite alaiuri:
-Priviti cum ramane in urma stingher
mistretul si-ai lui: putregaiuri.
Veniti sa-l lovim cu stampila, moncher!…

Toti astia-s o gloata de aurolaci,
Zise moderatorul cel indraznet.
Primarul raspunse-ntorcandu-se: -Taci…
Multimea oranj l-a gabjit pe mistret.

Mai, Tuca, la Cornu tu suna intruna.
Mistretului spune-i ca l-am spart la scrutin,
mai zise primarul, iar Tuca
la Cornu suna, insa foarte putin.

The world according to USA

Bill Maher : Can you define in a word some of the international leaders that I’m gonna name for you?
Madeleine Albright : SI’ll try!
B.M. : OK, here we go! Mmm…Sarkozy of France
M.A. : Dynamic!
B.M. : He is, isn’t it? Ok, how about Bashir, president of Sudan
M.A.: War criminal
B.M.: Hmm. Hugo Chavez of Venezuela?
M.A.: Demagog!
B.M.: Amadinejad in Iran
M.A.: Nuts!
B.M.: Lil’ Kim! (Laughs in audience) I mean, Kim from Nord Corea. I call him Lil’ Kim, but you know..
M.A.: I think…Paranoid!
B.M.: Yeah! And what about Osama Bin Laden
M.A.: Nuts!
B.M.: OK! Thank you!

Note: Bill Maher – host of Real Time with Bill Maher on HBO

Madelaine Albright – former State Secretary under Bill Clinton

Obama si cimpanzeul

Ieri, o vedeta a reclamelor Old Navy difuzate în America – l-am numit aici pe cimpanzeul Travis care a jucat si în reclamele Coca-Cola – a fost împuscat de politisti americani pentru ca a atacat-o si a desfigurat-o pe cea mai buna prietena a stapanei lui.  Tot ieri, Obama a semnat ‘”stimulus bill”, legea care-i pune la dispozitie 780 de miliarde pentru a le arunca pe apa sâmbetei în economia americana.

Care-i legatura între cele doua stiri? Aparent nici una. Dar New York Post a reusit sa faca legatura. Dovada în caricatura de mai jos:

Isteria

Isteria e palpabila peste tot. Poarta chiar si un nume. Obamania! Toata lumea pare ca a înnebunit. E mai ceva decît pe vremea Beatlesilor. Lumea plange cînd Barack tine discursuri. La o fluturare de mâna de-a lui, armate de femei lesina. CNN a ajuns sa comenteze în direct hainele cu care au fost îmbracate fetele lui Obama. NBC le-a facut cadou fetelor doua copii dupa filmele Bolt si High-School Musical ca sa aiba fetele la ce se uita în prima lor zi în Casa Alba. Doua milioane de oameni s-au înghesuit astazi sa asiste la inaugurarea « Epocii Obama » dupa cum spun ziarele. E un record absolut, mai multi decat cei 1.2 milioane care au asistat la inaugurarea lui Lyndon Johnson. Emotia unei lumi întregi a fost mai mare astazi decît în fata televizoarelor care transmiteau juramatul depus de acelasi Lyndon Johnson în Air Force One la cateva minute dupa ce Kennedy a fost declarat mort.

Mania grandorii începe sa-l cuprinda pe Obama si nimeni nu vede asta. Tot acest show mediatic are ceva din cultul personalitatii si nimeni nu vede asta. Barack a tinut un discurs exact în locul în care Martin Luther King a declarat faimosul “I have a dream!” si a mers cu trenul spre Washington exact ca Abraham Lincoln cînd a fost ales presedinte, încercînd sa se identifice cu marii lui predecesori. Si nimeni nu vede asta. Negrii din Sudul Statelor Unite îl numesc pe fata Mesia si lui nu i se pare nimic ciudat. Ziaristii americani îl compara cu Atlas si lui i se pare normal. Ceremonia de investitura a costat 50 de milioane de dolari din care 20 de milioane au venit din fondul public aprobat de Senat si nu l-am auzit avand ceva contra. Saptamana trecuta a aparut pe coperta revistelor de benzi desenate alaturi de Superman si Spiderman si lui i s-a parut firesc. A depus juramantul pe aceeasi Biblie pe care a folosit-o în 1861 Abraham Lincoln cînd a depus juramantul ca presedinte. America e într-o criza profunda si presedintele ei mai are un pic pana sa cada în ridicol absolut. Dar nimeni nu vede asta.

Luna de miere a lui Obama cu americanii va fi incredibil de scurta. Pentru ca asteptarile sînt atat de uriase, dezamagirile vor fi imense. Este peste putinta unui singur om sa poata face atata cît se asteapta de la Obama. Nici daca în SUA ar fi dictatura si toata lumea ar executa la secunda dorintele lui, tot nu ar avea timp si putere sa raspunda asteptarilor. Chiar cu toate discursurile lui istorice în care va sustine contrariul  – discursuri care, apropo, sînt scrise în întregime de un tînar de 25 de ani din stafful lui, tînar considerat cel mai bun scriitor de discursuri politice din zilele noastre. Fraza din discursul lui Obama de astazi de la investitura – People will judge you on what you built not what you destroyed – îi apartine. Chiar daca Hitler si Stalin, ca sa dau doar doua exemple, n-ar fi tocmai de acord!

Totusi cea mai tare parte din discursul de inaugurare a fost acel I thank President Bush for his service to our nation! – o mare palma pe care nu s-a abtinut sa i-o traga cowboyului – precum si cunostintele precare de istorie din afirmatia forty-four Americans have now taken the presidential oath. În realitate au fost doar patruzeci si trei caci unul din ei a fost presedinte de doua ori, în doua mandate non-consecutive si deci este calculat de doua ori. Deci 44 de presedinti dar doar 43 de americani.

Ia sa va vad la cultura generala, stiti voi cine a fost ala?

Schimbarea Americii a început de mult

Ah, este frumos guvernul lor! Uitati, o sa va dau un exemplu: era acolo un negru liber din Ohio ; un mulatru, aproape la fel de alb ca un Alb cu camasa cea mai alba pe care am putut-o vedea vreodata…în tot orasul ala nu era un om mai bine îmbracat ca negrul ala, stiati asta? Se pare ca este profesor si ca cunoaste tot soiul de limbi straine. Si cel mai rau dintre toate, se pare ca acolo la el, în Ohio, negrul ala are drept de vot. Oare încotro se îndreapta tara asta?

Tatal lui Huckleberry Finn – Missouri 1840

Citatul de mai sus este extras din Aventurile lui Huckleberry Finn, carte scrisa de Mark Twain în 1884 si defineste perfect transformarea Americii. Mark Twain era un abolitionist într-o vreme în care presedintii Americii erau proprietari de sclavi. Mark Twain a vazut-o înaintea tuturor.

America va avea un presedinte de culoare mai devreme de 40 de ani de acum înainte! 

Robert Kennedy la Indianapolis a doua zi dupa asasinarea lui Martin Luther King

40 de ani se implinesc maine. How about that? Robert Kennedy a vazut-o si el din timp. Sau poate doar încerca sa linisteasca spiritele.

Vorbeam acum trei luni cu un prieten despre Obama si îmi spunea ca-i este frica ca va fi asasinat. Ca vine pe un val de simpatie cum a venit John Kennedy si ca va pati ca el. Ca daca scapa, s-ar putea sa-l loveasca “Bradley effect”. În 1982, Tom Bradley, un negru, a candidat pentru postul de guvernator în California. Desi toate sondajele îl dadeau castigator, în ziua votului a pierdut categoric. De ce? Pentru ca multi din cei intervievati, de frica sa nu fie interpretati ca rasisti, au spus ca vor vota pentru el cand de fapt odata vazuti în cabina de vot au votat “contra negrului”.

Ieri am vorbit iar cu prietenul asta. Mi-a spus ca înca îi este frica pentru Obama. Ca va pierde si va declara ca “America a castigat totusi ceva”. Ca va fi învins de redneck-csii care au votat din plin pentru Bush. Ca va fi învins de electori desi va castiga la votul popular ca Al Gore acum 8 ani. Mi-a spus ca-i este frica de creationistii din Alaska si catolicii din Sud. Ca Obama e idolul intelectualilor, artistilor si al jurnalistilor dar ca nu ei stabilesc noul presedinte.

Si mi-a mai spus ca daca Obama castiga totusi, nu va avea asteptari mari de la el. Nu îl va privi ca pe Kennedy ci ca pe Bill Clinton. Pentru ca o economie sanatoasa a Americii, e în beneficiul tuturor si mai ales al nostru, cei care traim lipiti de granita cu America.

PS În masura posibilitatilor, voi încerca sa fac mâine seara un live-blogging cu rezultatele numaratorii voturilor. Dar s-ar putea sa ma duc la culcare fara sa stiu cine va conduce America în urmatorii patru ani, exact cum n-am stiut cine a condus-o pana acum: Bush tatal si toata gashca lui sau imbecilul de fi-su.

Despre politicianism în stare pura

Vorbeam azi cu un amic despre NUP-ul acordat cu servitude de catre procurorii Republicii Romania lui Iliescu pentru actele de “vitejie” din timpul primei mineriade. Ca orice roman plecat din tara, am o ura care vine din strafunduri pentru acest stalinist ce a produs atata rau Romaniei încat generatii întregi vor trebui sa munceasca pentru a-l sterge. Si înca nu s-a apucat nimeni de treaba, deci va dati seama cat va dura!

Ei bine, amicul asta al meu, un tip cu capul pe umeri si bine ancorat în realitatile contemporane, m-a combatut cu argumente bine alese. Mi-a spus ca Iliescu este singurul politician adevarat al Romaniei dupa 1989 si ca desi multi îl demonizeaza, poate ca ar trebui sa privim dincolo de aparente.

În privinta mineriadei din iunie 1990, tipul îmi povestea ca pe vremea aia era în armata. Si ca facand armata chiar în Bucuresti, a fost cumva în inima evenimentelor. Îmi spunea el ca manifestatia din Piata Universitatii a început bine si a continuat prost. Ca în Piata aparusera tot soiul de borfasi si vagabonzi care se pisau pe cladiri, îsi lasau excrementele peste tot, ca vandalizau proprietatea publica si lasau o mizerie de nedescris (sticle, hartii, gunoaie, etc) în urma lor. Îmi povestea ca avea din cand în cand cate o învoire sa se duca sa-si vada prietena si ca dimineata cand se întorcea la unitate trecea prin Piata. “Sa stii ca aia erau în stare sa te bata” îmi spunea. “Daca te vedeau mai pirpiriu, te jefuiau pur si simplu. Locatarii de la blocurile din jur erau terorizati pur si simplu de “manifestantii” din Piata”.

Apoi mi-a explicat ca Iliescu nu prea avea de ales. Vroia sa curete Piata Universitatii si nu avea cu ce. Politia era formata în iunie 1990 din foste cadre ale Militiei care se temeau sa intre mai tare în cei din Piata. Amintirea comunismului era mult prea proaspata. Armata nu putea fi folosita din aceleasi motive, s-ar fi facut o paralela cu fostul dictator. “Hai sa ne gandim logic, zicea amicul meu. Daca tu ai fi fost în locul lui si ai fi avut în Piata o trupa de borfasi si vandali – nu uita ca manifestantii au atacat sediul Televiziunii Romane si al Ministerului de Interne înainte de interventia minerilor – si instrumentele tale de control a ordinii publice nu functionau, ce ai fi facut? Tu nu stii ce a fost în Bucuresti în perioada aia. Eu stiu si nu-l pot acuza ca a chemat minerii. Politia era la pamant, armata nu putea interveni. Minerii reprezentau la ora aceea un soi de corp para-militar, singurul în stare sa fie mobilizat si trimis în Piata”

Am încercat sa-l combat, dandu-i exemplu studentii care au fost batuti sau sediile partidelor istorice care au fost distruse si jefuite. Amicul a clatinat din cap si mi-a spus ca pana si în armata exista violatori si ucigasi si ca pana la urma minerii erau niste civili cu bâte. Niste civili prea putin instruiti asupra misiunii care li se încredintase. “Lumea îl acuza pe Iliescu pentru ca le-a multumit minerilor. În realitate, cred ca a încercat sa domoleasca avantul razboinic al purtatorilor de lampase. A încercat sa calmeze spiritele. Iliescu a fost si este singurul politician de meserie din Romania post-revolutiuonara. Restul sînt sugaci!”

La urma mi-a mai spus doar atat “Nu încerc sa-l absolv pe Iliescu de vina pe care o are în povestea asta. Impresia mea însa este ca se cauta un tap ispasitor. Se vrea sa se dea o lectie. Iliescu poate fi acuzat de orice, de uciderea lui Ceausescu sau de crimele de la Otopeni din timpul Revolutiei, însa în cazul asta cred ca procurorii au dreptate.”

Cine te reprezinta?

Stiati ca exista romani emigrati prin America care ar vrea sa se întoarca în tara din care au plecat, nu oricum, ci ca deputati sau senatori direct în Parlamentul Romaniei? Stiati ca sînt romani care dupa 20 de ani petrecuti în America nu stiu înca sa scrie corect în engleza – au impresia ca speaker se scrie spiker – si vorbesc stalcit romaneste dar au pretentia sa reprezinte diaspora în Parlamentul Romaniei?

Nu stiati? Uitati aici doua cazuri: Doru Craciun si Lia Lungu. Care e motivatia lor? Pe scurt, ei spun ca noi, astia plecati din tara, datoram ceva Romaniei. Ca noi, ca emigranti, ar trebui sa pupam poala Maicii Romanii ca am facut scoala gratuita care ne-a adus joburi în Canada, America sau pe unde a întarcat mutu’ iapa. N-are importanta ca în realitate diplomele romanesti sînt numai bune de sters la cur pe meleagurile astea, daca nu sînt sustinute de examene dure si licentieri bazate pe valoare individuala. Are importanta ca Romania ne-a format ca oameni si noi acum tre’ sa-i dam ceva înapoi, saru’ mana coana mare! Si cel mai simplu e sa ne parasutam direct în Parlament.

Pana la urma, ce e aberatia asta cu parlamentari alesi de catre romanii din afara tarii? Ce e ineptia asta cu reprezentarea în Parlament? Cu ce anume ma ajuta pe mine daca am un parlamentar acolo? Pensie nu iau din Romania, salarii nu si în general, exceptand parintii care si ei n-or sa mai fie pe acolo mult timp, nu prea ma atinge cu nimic ceea ce se întampla pe acolo. Sînt cetatean al altei tari deja, sau cum zicea unul “am devenit cetatean al lumii”. Am acte straine, am proprietati si platesc taxe în strainezia si mai ales am propriul meu parlamentar aici care ma reprezinta în Parlamentul tarii unde traiesc si platesc taxe. De ce m-ar interesa sa fiu reprezentat în Romania de un diasporean?

Desi am votat cu Basescu la alegerile trecute, consider ca am facut o MARE GRESEALA. Si nu pentru ca as avea ceva cu Basescu. Ci din simplul motiv ca romanii plecati afara din Romania, au impus un presedinte, ALTUL DECAT CEL VOTAT DE ROMANII DIN TARA.

Înca odata: romanii din afara Romaniei si totodata cel mai putin afectati de politica romaneasca, l-au facut castigator în 2004 pe Basescu în conditiile în care Romania votase Nastase. Romanii din afara nu au avut drept de vot la alegerile locale din 2004 si acolo a castigat PSD. Cand diapora a avut drept de vot, a iesit Basescu.

Din 2004 încoace consider absolut imoral si contra eticii ca niste oameni care NU sînt afectati de politicile guvernului si parlamentului Romaniei sa decida alegerile din Romania. Consider absolut imbecila propunerea ca romanii din afara Romaniei sa fie reprezentati de cineva în Parlament, cand ei au ales sa-si bage picioarele în tara aia si sa îsi ia lumea în cap exasperati exact de cei pe care i-au ales.

Cu ce poate schimba un parlamentar al diasporei situatia din Parlament? Cum poate el influenta votul legislativ daca el sta de 20 de ani în afara Romaniei? Nu vorbesc acum de “voi n-ati mancat salam cu soia“. Vorbesc de votarea în cunostinta de cauza, cunoasterea legilor  si a tuturor aspectelor juridice.

Eu, dupa doar 5 ani de exil, marturisesc ca nu mai stiu ce se întampla în Romania, nu mai cunosc legislatia sau procedurile si nu mai am nici o legatura cu viata de acolo în general. Asta înseamna ca m-am integrat aici. Daca niste pierde-vara emigrati de 20 de ani îsi închipuie ca vor face ei rahatul praf în Parlament, atunci nu si-au gasit prostii care sa-i sustina.

Iar daca într-adevar cunosc legislatia si procedurile, viata si actualitatea din Romania, înseamna ca sînt niste luzeri care s-au uitat mereu peste umar la ce au lasat în urma. Iar eu nu votez cu luzarii.

Despre ce anume îi datorez eu Romaniei, într-un articol viitor!

Cu bombardierul prin Marea Nordului

Citesc pe siteurile de stiri despre un avion rusesc care i-a putin survolat pe britanici la ei acasa, fara ca urmasii lui Sir Robert Watson-Watt, A F Wilkins si H E Wimperis – adica aia care au inventat radarul modern – sa poata reactiona. Bombardierul rusesc a zburat mai mult la firul ierbii – sau ca sa fim corecti a zburat cu burta lipita de valuri – asa ca abia daca a fost detectat de radarele britanice. Iar cand l-au detectat, englezii au realizat ca n-au nici un avion prin preajma ca sa-l trimita dupa bombardier.

De unde rezulta ca nenea Putin face cam ce-i trece lui prin minte fara ca Occidentul sa poata face ceva. Tarul rus le da teste zilnice de vigilenta puterilor occidentale care amortite de atata Razboi Rece au uitat sa mai priveasca cu atentie înspre Maica Rusie.

Eh, o chestie din asta face bine la moral cand vine vorba de negociat cu Vestul. Caci mesajul e simplu; “Bulangiilor, vreti sa bagati Georgia si Ucraina în Nato, v-ati întins scutul anti-racheta pana la granitele Rusiei si voi nu sînteti în stare sa va aparati teritoriul propriu si personal! Ia zât d-aci cu NATO vostru cu tot!“

Sau cel putin asa înteleg eu politica internationala. V-am mai spus ca-mi place de Putin? 

« Previous Page — Next Page »