La Subiectiv.ro pe blog e un articol foarte interesant, care arata foarte clar ca nu s-au schimbat multe lucruri in Romania. Cel putin din punctul de vedere al relatiilor intre un prestator de servicii si clientul lui. Cumva inclin sa-i dau dreptate la ce spune, dar nu chiar integrala.
Pe vremea cand aveam firma in Romania, colaboram cu o prietena care era inginer proiectant. Si facea niste proiecte, bazate pe soltutii destepte, nu doar beton si beton. Cu ea am gandit impreuna o lucrare intr-un oras de munte – nu dam nume – pe structura de metal mixata cu lemn. Si inchisa cu panouri de la Lindab. A iesit superb. Era sediul unei companii de IT furnizoare de servicii la vremea aia pt PSD. Retele, siteuri, etc. Tot.
Ei, prietena asta a mea, inainte sa ajunga sa colaboreze cu mine, lucra pe cont propriu ca Alex. Si o lua in freza tot ca Alex. In principal pentru ca clientii aveau impresia ca un structurist trebuie sa faca si arhitectura. In al doilea rand, pentru ca nu plateau. Cereau “acolo, un proiect micut pt permisul de constructie” si daca inginerul îi scapa proiectelul ala, cu 5 planse si un memoriu tehnic, dusi erau si cu ala faceau toata constructia.
Am fost la viata mea atat angajat cat si angajator. Si am fost si intre – a se citi ca am fost consultat cand o aplicatie a fost facuta de catre o persoana, daca s-a considerat ca expertiza mea asupra experientei persoanei respective este relevanta. In cei 10 ani cat m-am jucat cu aplicatiile pentru joburi am putut sa observ ca nici o aplicatie nu seamana cu alta, asa cum nici o experienta nu seamana cu alta.
Am vazut cazuri de oameni foarte bine pregatiti care nu stiau sa se prezinte, sa se vanda prin intermediul unui CV, asa cum am vazut incompetenti dar care aveau o arta deosebita de vanzare a imaginii proprii. Contrar a ceea ce cred multi, scopul unui CV nu este acela de a-ti obtine un job. Ci este acela de a crea ocazia obtinerii unui job. In speta de a fi chemat la interviu.
Cea mai buna cale de a-ti crea un CV foarte bun este aceea de a-i lasa pe potentialii tai angajatori sa o faca. Puteti “fura” idei chiar de la oamenii din companiile pe care le vizati.
Si acum sa va explic mai pe larg ideea. Cand afirm cele de mai sus ma refer la utilizarea unor procedee cu scopul de a-ti obtine acel interviu pentru job. Ca sa ajungi sa ai experienta in scrierea de CV-uri, trebuie sa fii la randul tau “consiliat” de catre cineva cu mai multa experienta ca tine, din domeniul tau. Si aici nu ma refer la persoanele care lucreaza in HR, care de multe ori au ochelari de cal.
Nu ma pricep foarte tare la investitiile financiare, astfel incat ma feresc sa dau sfaturi celor care-mi mai cer parerea in legatura cu cele mai bune plasamente financiare. Prefer sa ma joc doar cu banii mei, dar nu cu “banii de saltea“. “Banii de saltea” – expresie care mi-a intrat in vorbirea curenta prin 1996 cand am citit Nobila Casa de James Clavell – reprezinta banii pe care nu-i risc niciodata, nicicand, indiferent de contextul economic. Reprezinta salteaua pe care cad, in cazul in care cad, bineinteles.
La vreun an dupa ce am plecat in Canada, Bursa din Bucuresti incepuse sa-mi faca cu ochiul. Asa ca m-am gandit sa o testez pentru o perioada de un an de zile. Am cumparat actiuni prin intermediul Vanguard la BRD, Banca Transilvania si inca vreo doua societati. Castigurile se anuntau cam cu 500% mai mari decat cel mai bun plasament pe care-l puteam face in Canada.
I-auziti chestie in Ziarul Financiar:
“Romanii care lucreaza in strainatate nu se intorc in tara pe pozitii de top management pe salarii nete mai mici de 100.000 de euro pe an, respectiv 8.300 de euro pe luna” spune Panos Manolopoulos, care a ocupat timp de aproape patru ani functia de managing partner al firmei de executive search Stanton Chase Romania si care a fost numit CEO al Stanton Chase International in Orientul Mijlociu.
LOL! Uite d-aia se sperie companiile romanesti cand e sa trateze cu romanii din afara. Isi inchipuie ca astia vor luna de pe cer, si companiile de HR si head-hunting le intretin cu grija frica.
Cand vine vorba de tehnologii mobile si internet sunt total a-tehnic. Insa nu m-am putut impiedica sa observ ca multa lume din Romania care intra pe acest blog, o face prin GPRS. Deci de pe sau cu ajutorul unui telefon mobil. Asa ca am ajuns sa ma intreb foarte serios, cat naiba poate costa un abonament la internet mobil in Romania de sunt atat de multi utilizatori cu acces mobil?
In Canada preturile la internet prin telefon sunt nimicitoare. Daca n-ai abonament si totusi intri pe internet cu mobilul, costul este 5 centi pe KB. Yep! Tin minte ca am intrat odata pe Google cu mobilul, am cautat ceva si nota de plata pentru max 1 minut online a fost 10 dolari! Daca iei abonament, sub 60 de dolari pe luna n-ai cum sa iesi, si asta fara comunicatiile telefonice. Deci nota de plata e pe undeva la 100 dolari cel putin. Cum tehnologia e la fel peste tot, doar preturile difera, as inclina sa cred ca si in Romania ar trebui sa ajunga in jurul la 100 dolari sau euro pe luna.
Marius Ghenea, unul din fondatorii Flamingo s-a hotarat sa intre pe piata materialelor de constructii achizitionand pachetul majoritar al companiei Viking Profil din Ploiesti, producator de tigle metalice pentru acoperisuri, anunta Business Standard. Odata cu plata pachetului majoritar de actiuni cifrat la 1 milion de euro, Marius Ghenea a anuntat noi investitii in companie, in scopul sustinerii canalelor de distributie si a cresterii afacerii.
Ghenea e cunoscut ca unul din cei mai prolifici investitori din Romania, aflat in permanenta cautare a diversitatii afacerilor in care se implica. Imi amintesc o declaratie a lui de acum cativa ani, dupa ce iesise din Flamingo, in care spunea ca vrea sa finanteze doar start-up-uri cu maxim 1 milion de euro. Pana acum, din ce stiu eu, a investit doar in IT.
Cautand pe internet diverse informatii legate de constructii, am dat peste un site destul de interesant ca idee. Kontraktor îi spune. Zice acolo ca scopul siteului este sa puna in legatura constructorii cu clientii si invers. Un soi de anunturi gratuite, dar utilizand web 2.0 ca sa poti lasa raspuns la un mesaj.
Ideea in sine n-ar fi ea rea, numai ca imi pare prost pusa in practica. Siteul e lansat in 2007 dar sunt doar patru anunturi pe el. Cel mai adesea, clientii ofera informatii super-generale despre ceea ce vor sa faca in schimb asteapta solutii precise de la companiile de constructii. Apoi, o greseala imi pare posibilitatea de a anunta public pretul cu care compania de constructii, sau antreprenorul, este dispus sa se bage la lucrari. Bineinteles ca vine altul dupa si ofera mai putin. La prima vedere avantaj client. Oare?
Compania finlandeza Rautaruukki a semnat contractul pentru cea mai importanta livrare din istoria sa. In valoare de 100 milioane de euro, contractul prevede furnizarea structurii metalice a noului stadion Zenit din St-Petersburg, Rusia. Clientul este administratia locala din St-Petersburg si compania LLC Avant.
Livrarile vor incepe in Aprilie 2008 si vor continua pe o baza regulata pana in Octombrie 2008. Noul stadion va avea o capacitate de 60,000 locuri iar structura livrata va cantari 23,000 tone. Cele mai mari asamblaje livrate pe noul santier vor avea o lungime de 50 metri si vor cantari pana la 60 tone fiecare. Toata structura va fi fabricata in uzinele Rautaruukki din Rusia iar furnizorii materiei prime vor fi companii rusesti.
