Loialitate
Ïn fiecare vineri la ora 12h00 obisnuiesc sa iau masa la beraria Les Trois Brasseurs din centrul Montrealului, în compania unui prieten bun. Fac asta de cîteva luni bune, asa ca am devenit oarecum de-al casei. Ca sa scapam de aglomeratie si de asteptatul la usa pâna cînd se elibereaza o masa, mâncam la bar. Chiar la barul din imagine.
Unul din motivele pentru care manânc aici este berea maison de o foarte buna calitate. Caci da, Les Trois Brasseurs este o berarie în toata puterea cuvântului, cu lichidul auriu facut la fata locului. Montrealezii stiu despre ce vorbesc. Berea poate fi asezonata cu unul din sandwichurile excelente sau cu cârnati afumati cu varza murata. O nebunie!
Un alt motiv pentru care manânc aici este chelnerita. Care, departe de a fi o frumusete, are ceva un soi de vino-ncoa si nu pleca. Mai flirtez din cînd în cînd cu ea, asa de antrenament ca sa nu-mi ies din mâna. N-are un corp iesit din comun si nici nu-i genul meu (prefer brunetele), dar de atmosfera e buna. Si tot de atmosfera, îi lasam de fiecare data vro 20% din nota de plata, bacsis. Pentru ca merita!
Vinerea trecuta, a fost altfel. Am intrat val-vârtej în local, împingând la o parte din fata mea pe amarâtii care nu ‘’cunosc’’ procedurile si m-am aruncat pe un scaun. Am ridicat capul sa-i fac semn lui Evelyn sa-mi aduca o pinta de bere Ambrée, fin alcoolizata cu doi stropi de whiski single malt. Dar Evelyn, ia-o de unde nu-i!
Ïn locul ei servea o blonda de maxim 20 de ani care avea în dotare niste tzatze cum înca n-am vazut în afara ecranului TV. Dolly Parton ar fi fost cu siguranta invidioasa daca ar fi vazut-o. Ïmbracata cu o bluza neagra strânsa pe corp si care-i scotea în evindenta mijlocelul foarte subtire prin contrast evident cu sânii enormi, se misca cu atâta naturalete prin fata mea si-a celorlalti clienti, încât am ramas perplex! Mi se întâmpa foarte rar sa ma uit ca boul la o gagica dar de data asta pur si simplu nu reuseam sa-mi dezlipesc privirea din decolteul ei adânc.
Ïmi revin cu greu si o observ de cealalta parte a barului pe Evelyn, care se uita la mine cu un soi de amaraciune. Ïi fac un semn care ar putea fi intrepretat vag drept ‘’ce faci acolo’’ si-i indic cu aratatorul ca ‘’vreau o bere mare’’. Ea-mi zâmbeste ridicând din umar a neputinta si-mi transmite din vârful buzelor ‘’nu mai e sectorul meu’’ aratând cu capul spre colega ei bine dotata. Derutat, ma uit înspre Monique (blonda în cauza) si vad ca pe partea ei de tejghea de bar nu mai era nici un scaun liber, în timp ce pe partea de bar a lui Evelyn erau jumatate din scaune neocupate.
Evelyn continua sa se uite spre mine. Deodata o vad ca-mi face semn cu mâna ‘’vino încoa’’. Ïmi arata ca are doua scaune libere în fata ei. Ma uit la ea lung. E cumva trista. Ma uit lung si la Monique. Doamne cum arata! Si cît de ocupata este. Ïn mine se da o lupta acerba. Pe care s-o aleg? Fac rapid un calcul ca o sa am de asteptat ca la balamuc pâna-mi vine berea de la Monique, e clar ca o gramada de clienti au facut coada ca sa fie serviti. Mai e si loialitatea fata de Evelyn.
Deodata ma hotârasc si spre uimirea unui tip îmbracat la patru ace care statea în picioare în spatele meu asteptând sa se elibereze un scaun în sectorul lui Monique, ma ridic si ma mut pe scaunele lui Evelyn. Care foarte fericita îmi zâmbeste larg si ma întreaba:
- Ce sa-ti aduc? Ca de obicei? O pinta de ambrée si un sandwich de carne de vita afumata marca înregistrata Trois Brasseurs?
Ïi confirm comanda si o vad tzasnind catre bucatarie. Ïntre timp ajunge si prietenul meu si se aseaza pe scaunul de lânga mine.
- De ce te-ai asezat aici? Nu mai erau locuri?
Ma uit la el fara sa-i raspund. O observa pe Monique si ochii i se deschid mari. Oahahau! îl aud soptind. Dar nu spune nimic altceva. Evelyn vine cu comanda mea aducând în plus înca o pinta de bere blonda, preferata amicului. Care râde tacut si-mi da o palma peste spate:
- Daca asta nu e loialitate, atunci nu stiu ce anume este!
Vineri i-am lasat lui Evelyn un bacsis mai generos ca oricând.
***
Foto: Les Trois Brasseurs
Urari
Ati scuturat covoarele din casa? Ati spalat geamurile? Le-ati sters cu hartie de ziar? V-ati vopsit ouale? Ati terminat sarmalele, cozonacul si pasca? Ati pus vinul la rece? Mielul e fezandat?
Atunci va urez un Paste fericit!
Cactus Club Cafe
Am o bafta ca in filmele cu prosti. Ploua la Vancouver si norii sunt atat de jos ca nu pot sa vad niciunul din muntii care inconjoara orasul. Si frisca de pe tort, am fost atat de ocupat ca n-am apucat practic sa vad orasul. Doar in materie de restaurante am recuperat. Am fost azi, la intoarcerea de pe un santier, la Cactus Club Cafe undeva prin Coquitlam. Am facut si poze, dar a plecat colegu’ cu aparatul asa ca o sa le postez cand le recuperez.
La Vancouver e frig bai tata! Dar frig! Cred ca azi au fost 10 grade. Si eu in nebunia mea, m-am dus pe terasa la Cactus Club. Noroc ca aveau aia langa fiecare masa un incalzitor din ala de gradina care radia calcura, ca-mi ingheta curu’ pe acolo. Insa a fost misto.
In recunoastere
Ca sa evit surprizele neplacute si timpul pierdut aiurea, v-as ruga pe voi, cititorii blogului, sa-mi oferiti cateva informatii/pareri:
1. Unde pot bea o cafea buna in Bucuresti? Nu McDonald’s and shit. O cafenea ca lumea, nu foarte scumpa care sa aiba un bun raport pret/calitate?
2. Unde pot gasi o lista cu punctele de acces la internet wireless in Bucuresti?
3. Ce restaurant mi-ati recomanda, pe acelasi principiu ca si cafeneaua de mai sus? Fara KFC si fast-food-uri. Si eventual sa fie unul in care oferta sa fie ceva mai mult decat “ciorba de vacuta cu perisoare si ceafa de porc la gratar“.
4. Cat mai costa taxiul in Bucale? Dar metroul?
5. Ce piese de teatru bune se joaca in Bucuresti la ora asta?
Uimiti-ma!
Loading ...