Metodologia salveaza Romania

Înca de pe vremea cînd eram puber si începeam sa ma izbesc de institutiile democratice originale ale regimului Iliescu, am observat ca legile în Romania sînt facute la deruta. Exact ca si cu sistemul votului uninominal din zilele noastre, legile din Romania sînt mai întai votate si apoi aplicate, fara ca vreunul din legiuitori sa aiba o minima idee daca sînt bune la ceva, daca ajuta cu ceva societatea sau mai mult o încurca.

Cel mai tare ma distra cînd aveam treaba pe la Directia de Finante ca sa cer informatii despre o lege nou scoasa si primeam mereu acelasi raspuns stupefiant “Nu stim înca, asteptam metodologia!”. Fraza asta magica îmi suna ca ceva scos din cartile de scoala. Metodologia! Fti atenti cum suna: Me-todo-logi-a! Nu trebuie sa va mai spun ca habar n-aveam ce-i cu metodologia asta, în capul meu era simplu: a fost data o lege? A aparut în Monitorul Oficial? Pai, se aplica, nu? Functioneaza!

Esti prost! mi se spunea cu dragoste la Directia de Finante. Nici o lege nu poate fi aplicata fara metodologie! Pai bine, bre oameni buni, ce-i cu metodologia asta de-i asa de importanta ca opreste o lege de la aplicarea ei, chiar daca a fost publicata in MO?

Fii atent acilea, îmi zicea madama. Metodologia explica cum se aplica o lege! Întelegi? Adica noi nu stim cum sa interpretam legea, pana nu iese metodologia care sa explice cum se interpreteaza, îmi explica ea rabdatoare ca unuia cazut din Luna. N-am priceput din prima, marturisesc spasit. Nici din a doua. Abia cînd contabilul meu a început sa-mi explice ca toate legile si ordonantele sînt asa, numai de orientare, si ca de fapt toata baza e în metodologia care e facuta de specialistii ministerului, am înteles. Adica vedeti voi, în Parlament se afla niste oameni care n-au nici o legatura cu realitatea. Desi lucreaza în grupuri parlamentare care au oarece legatura cu meseria lor de baza, ei oricum nu se pricep la nimic. Asa ca atunci cand studiaza o lege în comisii, nu pricep mare lucru din ea, colegii lor care o voteaza în plen nu pricep nici ei, asa ca la urma, dupa ce legea e promulgata si publicata în Monitorul Oficial, vin niste baieti destepti care explica la pulime cum se interpretreaza si aplica ceea ce au gandit ratatii aia din Parlament.

Si pentru ca toate astea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus metodologie!

Cumperi româneste?

Sînt putine produsele românesti care au succes în partea asta a lumii. Apa minerala Borsec este unul din exemplele pozitive. Eugenia este al doilea exemplu. Pinot Noir de Dealu Mare este al treilea exemplu.

Cînd spun “au succes” ma refer la faptul ca pot fi cumparate ca oricare alt produs din gama lor, de oriunde. Vinul mai putin, caci SAQ are exclusivitate în Quebec dar pana si p-asta îl gasesti la fiecare sucursala de la fiecare colt de strada. Chebecii îl cumpara cu lada de 12 sticle. Nu-i un vin extraordinar, dar la 9,60$ e pomana curata. Caci pretul lui real ar trebui sa fie undeva la 14,50$. Eugeniile le gasesti în fiecare magazin etnic din Montreal, din nord pana în sud si din est pana în vest. Ca-i magazin sarbesc, unguresc, polonez sau românesc, Eugeniile stau la loc de cinste langa casa de marcat iar majoritatea clientilor le cumpara. Pentru ca-s bune rau! Copiii se bat pe ele si sînt mereu proaspete, nu stiu cum se face. Borsecul îl gasesti în Montreal cam peste tot, începand de la magazine mici pana la lanturi grecesti sau arabesti. Mi s-a întamplat chiar sa-l gasesc si într-un Loblaws în Ottawa sau un IGA din Sherbrooke. Adica în lanturi consacrate de magazine alimentare.

Nu sînt de principiul “cumpara româneste” pentru ca sînt român. Le cumpar pentru ca sînt bune, pentru ca le-am testat si mi-au placut. Nu le cumpar din sentimentalism. Poate ca aceeasi metoda pe care producatorii Borsec, Dealu Mare si Eugeniei o aplica în cazul produselor lor, ar trebui aplicata tuturor produselor românesti. Marketingul, calitatea produsului, etc. Atunci poate campania “cumpara româneste” va avea ecoul scontat si va fi mai mult decat o încercare jalnica de promovare electorala. Poate ca asa îsi va atinge telul de a promova în piata produsele românesti în detrimentul celor straine.

Socialistul din mine

In 2000, dupa ce am plecat din multinationala in care lucram, am fost la Oficiul de Somaj sau cum îi spunea, sa ma interesez in ce conditii as putea fenta statul si trage niste bani din somaj. Cum nu indeplineam conditiile - nu fusesem nici concediat si nici firma nu se închisese - mi s-a dat cu flit. Dar din discutia cu tanti aia de acolo, retin urmatoarea faza:
- Cit e somajul?
- 60% din venitul net lunar dar nu mai mult de limita maxima.
- Daca am avut 30 de milioane net (la vremea aia era o caruta de bani, directorii de banca aveau atat, n.r.) cat iau?
- …..
- Deci cat iau, intreb nerabdator vazand ca tanti e shocata.
- Domnule, puteti sa fi avut un miliard. Tot somajul maxim de 2 milioane pe luna il luati.

La vremea aia mi s-a parut strigator la cer. Adica cum, dupa ce ca am dat taxe la stat de cateva salarii medii pe un an, acum cand am nevoie statul mi-o trage? Foarte afectat am fost. Intre timp m-am desteptat!

Observ zilele astea pe bloguri discutii despre cat ar trebui sa primeasca mamele de la stat. M-am contrat cu Arhi pe subiectul asta si acum observ ca si Vlad Petreanu e de parere ca satul greseste cand egalizeaza beneficiul primit de mame.

Mai oameni buni! Nu conteaza cat a cotizat o persoana la stat. Statul nu-i o banca care sa aiba obligatia sa va returneze procentual banii din taxele platite. Este normal ca cineva care are salariu mare sa fie extra taxat. Si este normal sa primeasca aceeadi suma cu cineva care nu a avut salariu la fel de mare. Nevoile unui copil sint aceleasi indiferent de salariul mamei. Si sa stiti ca sint multe mame care n-au dat un leu taxe la stat. De exemplu mamele casnice. Mamele alea de unde iau bani? De la buget, nu?

Incerc sa fiu cat mai clar cu putinta, însa nu stiu daca imi iese. Bugetul statului se bazeaza pe încasari de la firme si persoane fizice. Grosul vine în general de la firmele care dau sute de milioane sau miliarde la buget. Stiu pt ca am avut firma! Cum ar fi sa ma înfurii si sa protestez ca cei care n-au firma primesc bani pt somaj, spitalizare, copii, etc? Cum ar fi sa va interzic sa circulati pe soselele reparate din zecile de milioane date de mine si nu din cateva zeci de mii date de voi? Credeti voi în naivitatea voastra ca procentul ala pe care-l plateste unul cu salariul minim la somaj va acoperi într-adevar banii pe care-i va returna statul? Credeti voi ca banii pe care îi platiti voi la pensia de stat vor acoperi 100% pensia voastra - nu a altora - timp de macar 20 de ani dupa ce iesiti la pensie? Are you kidding me? 

Sinteti absurzi cand acuzati Ministerul Muncii de rea vointa in cazul mamelor! Luati o carte de economie si vedeti ce inseamna un buget, ce-i ala deficit si calculati daca procentul cu cît au cotizat mamele, ajung sa acopere toata suma alocata tuturor mamelor din Ro. Luati în calcul si femeile de la tara si mamele care stau acasa si somerii si mamele cu salariul minim pe economie. Si mai luati în calcul si faptul ca foarte multe mame au cate doi sau trei copii. Si dupa aia veniti si povestiti-mi cum este cu egalitatea, socialismul si statul care îsi uraste cetatenii.

Deschideti un pic ochii si nu mai acuzati atat de usor!

Ciolaniada nationala

E ciolaniada la Bucuresti. E ciolaniada în Parlament. E ciolaniada în Guvern si la partide. Este la fel la fiecare alegeri si asa a fost mereu. Era ciolaniada si pe timpul lui Caragiale. Era ciolaniada si în perioada interbelica. Este ciolaniada si astazi. Si totusi romanii sînt luati de fiecare data prin surprindere. Si analistii patriei care se lamenteaza la televiziune. Îsi trimit reporterii sa transmita din mijlocul evenimentelor imagini cu alesii neamului care si-o trag unii altora pentru o bucata mai carnoasa. De parca asta ar fi vreo noutate! De parca am fi trait pana acum într-o tara normala si debandada actuala este de fapt o exceptie! De parca împartirea functiilor în guvern pe baza de licitatie cu strigare nu ar reprezenta exact fata hidoasa a politicii romanesti si modul în care parasutatii în functii înteleg sa împarta halcile de putere!

Scandalul politic este pentru Bucuresti ceea ce ploaia este pentru Londra, porumbeii pentru Venetia sau zapada pentru Montreal. Face parte din decor. Ati vazut vreun londonez sa înjure ca ploua? Ati vazut vreo imagine din Venetia transmisa de vreun reporter panicat : Valeu, ce de-a porumbei! E plin de porumbei, nu se mai termina. Piata San Marco nici nu se mai vede de atatia porumbei? Nope! Poate ca strainii sînt surprinsi, dar nu venetienii. Nu oamenii care traiesc acolo!

Cum se face ca romanii habar nu au ca politicienii lor sînt niste nesimtiti care-si vad exclusiv de interesul propriu? Cum se face ca pana si un chinez sau un african imigrat la Bucuresti stiu ca politicienii romani sînt niste snapani si escroci dar televiziunile romanesti par ca au aflat ieri? E criza politica în Romania! Subiect de discutie în toate birourile si prin toate ziarele! Moama, ai vazut ce scandal e la împartirea functiilor? E ca si cum ne-am mira ca de fiecare data cand se face noapte, nu mai vedem nimic. Hei, ieri la miezul noptii era atat de întuneric în casa ca a trebuit sa aprind lumina ca sa ma duc la toaleta! Doh! Daca am înteles conceptul de întuneric, de ce nu putem întelege conceptul de ciolaniada romaneasca?

Si bunicii nostri au asistat la ciolaniade în vremea lor. Cititi-l pe Musatescu. Cititi-l pe Minulescu (proza). Cititi-l pe Caragiale. N-au scris fantezii ci au reflectat realitatea din vremea lor. S-au inspirat din politica vremii. Ar trebui ca ciolaniada sa fie o stare de fapt la care romanii sa se fi adaptat pana acum. Ok, îi votam pe astia, dupa aia dureaza o luna pana si-o trag unii altora si se santajeaza reciproc cu dezvaluiri contra ciolan, dupa aia se alege un guvern incompetent cu un program facut de niste copii de clasa a treia care înca nu au trecut de aritmetica elementara si dupa aia mai vedem! Unde-i noutatea? Ciolaniada a fost prezenta pe meleagurile stramosesti cu mult înainte de aparitia motorului cu abur, n-a inventat-o generatia actuala.

Politicienii romani au grija doar de ei si de ai lor. Asta este ideea de baza care-i împinge sa candideze în primul rand. Bineînteles, cand vezi cu ochii tai ca ti-au tras teapa si ca programele, ideologiile si promisiunile lor sînt bune de sters la fund, gasesti mai putin amuzanta situatia actuala. Dar trebuie sa-i întelegi! Pentru ca un prim-ministru nu se alege asa usor. Trebuie verificat mai întai sa nu intre în conflict cu interesele de grup. Trebuie sa fie o marioneta care sa plece urechea la interese particulare.

Un guvern nu se poate face peste noapte pentru simplul fapt ca strategii partidelor au fost suficient de idioti încat sa nu fi prevazut situatia actuala în avans. Ciolaniada este doar urmarea fireasca acestui fapt. E normal! Mai putin normal este faptul ca politicienii romani au luat ostatec un popor întreg care asteapta ca ei sa-si împarta cascavalul si dupa aia poate ca si-or aduce aminte ca au fost pusi acolo ca sa faca si altceva decat sa-si verse zoaie în cap unii altora. Si atunci vor iesi în fata alegatorilor, în fata voastra care i-ati votat, explicandu-va ca totul s-a facut în interesul natiunii, bai prostilor care nu va pricepeti la politica si strategii. Si no, dormiti linistiti ca sînteti pe mâini bune!

Nu pot sa închei decat urandu-va sa aveti exact politicienii pe care i-ati votat. Ah, uitasem! Îi aveti deja! Sa va stapaneasca sanatosi!

 

Cum sta treaba cu Feri Predescu

O stiu pe Feri Predescu ca un colaborator de baza la Europa FM si BBC Romania - aici s-ar putea sa ma însel, dar nu cred. Mi-au placut mereu reportajele ei si modul în care stapaneste meseria asta care se cheama jurnalism de investigatie. Pana la faza cu Mazare! De ce pana atunci?

Pentru ca în emisiunea televizata de la Realitatea, Feri Predescu si-a tras un glont în picior si desi va ramane poate infirma - financiar - nu vrea sa recunosca ca nu si-a respectat normele deontologice. Sau poate nu poate sa recunoasca, caci trebuie sa stranga bani. În ajutor i-au sarit multi jurnalisti cunoscuti, caci ei sînt o casta foarte unita. Atat de unita, încat nici macar nu-si pun întrebari daca e corect ce-a facut Feri Predescu. Sau poate îsi pun, dar de ochii lumii trebuie sa cotizeze. Vezi cazul lui Cristian Tudor Popescu cu a carui logica sînt de acord.

Jurnalistii romani chiar au impresia ca ei sînt a patra putere în stat. De parca cei care le platesc salariile n-ar fi tovarasi de pahar cu aia pe care-i investigheaza! Ei chiar au impresia ca pot acuza fara dovezi clare si palpabile. Se cred toti un mic Bob Woodward si fiecare are în laptopul personal un mic Watergate.

Cat de dus cu pluta trebuie sa fii ca sa-l acuzi pe unul ca Mazare care-i uns cu toate alifiile, fara sa stai pe un munte de dovezi? Fara benzi înregistrate, fara supraveghere video, fara acte semnate de el? Asa a fost prins John Gotti în SUA? Asa au fost daramati politicieni în Marea Britanie? Pe vorbe?

Oare la facultate nu i-au învatat nimic la cursul de jurnalism de investigatie? Oare nu îi invata nimeni pe jurnalistii romani ca o investigatie facuta de 12 jurnalisti este egala cu zero daca nu ai nimic care s-o sustina? Voi credeti ca Mazare a ajuns unde a ajuns pentru ca poate fi agatat cu rahaturi? Voi credeti ca Vanghelie nu stie sa-si acopere urmele? Sînteti atat de naivi sa credeti ca Oprisan nu are trupe loiale gata sa jure în fata tribunalului cu mana pe Biblie ca în noaptea X a fost acasa la ei la un botez în loc sa aranjeze o mânarie? Treziti-va!

Dincolo de asta, am observat ca în Romania juridica nu functioneaza prezumtia de nevinovatie. Presa are grija sa declare vinovat un politician, înainte ca dovezile sa fie prezentate justitiei. Care o fi ea de cacat, dar pana la urma exista si functioneaza. Nu în directia în care trebuie, dar asta e alta poveste pe care o puteti citi la Fluture. Cum zicea CTP-ul, degeaba stii daca nu poti dovedi. Mazare e vinovat pentru presa româneasca pentru ca-l cheama Mazare, nu pentru ca ar exista dovezi clare si irefutabile împotriva lui.

Atata timp cat romanul e tâmpit si-l voteaza, oferindu-i mijloacele de spoliere si posibilitatea de a face afaceri oneroase la adapostul legilor pe care tot el le voteaza, politicianul roman este de neatins. Poti sa si fii prezent la tranzactii dubioase - cum mi s-a întamplat mie de vreo doua ori de era sa fac apoplexie cand am realizat cum se rezolva unele lucruri în Romania - si tot nu poti acuza daca n-ai dovezi. Justitia îl va face mereu scapat, pentru ca avocatii sînt experti sa-l faca scapat iar loazele si luzarii din Facultatea de Drept ajung judecatori la 24 de ani si sînt la cheremul profesorilor lor care-s avocatii politicienilor. De aceea îsi iau avocatii sute de mii de euro onorarii. Pentru ca politicianul nostru sa poata sa-si faca afacerile în voie!

Iar voi sînteti atat de naivi încat sa credeti ca daca l-ati vazut spaguind pe careva sau semnand libera trecere pentru trenuri de benzina pentru fosta Iugoslavie, ori trecand în intravilan hectare întregi din pasunea comunala pentru ca apoi sa fie schimbate cu terenuri ale M.Ap.N, puteti sa-l acuzati pur si simplu? Pe ce planeta ati trait pana acum? În Romania doar doua tipuri de politicieni au fost doborati de presa : prostii si cei care au iesit din gratiile Cupolei politice. Mazare nu se încadreaza la nici una din aceste categorii.

Iar povestea aceasta cu 15 mii de euro care trebuie platiti nu este un atac de intimidare la adresa presei libere. Este doar o amenda pentru o treaba facuta prost de presa româneasca!

Foto:  Rol.ro

Constructor în anii ‘95

În ziua în care am terminat liceul n-aveam o idee clara despre ce voi face în viata. Stiam doar ca vreau sa dau la facultatea de constructii, ca pe urma sa lucrez la aer curat. De cand am facut practica in uzina la strung am ramas cu oroare de întreprinderi si din acest motiv am hotarat sa dau la singura facultate de la Poli unde erau doi sau trei pe loc, fata de restul sectiilor de fabricat someri unde erau 0.5. Ca sa lucrez la aer curat si nu într-o hala imbacsita. Stiu, e un motiv cretin! Dar asa am facut alegerea meseriei care m-a (ma va) tine toata viata.

Cand am terminat facultatea iar n-aveam nici o idee ce voi face asa ca am mers cu valul. M-am intors în orasul natal si cu niscaiva relatii am intrat la o firma mare de constructii. Primul job? În balastiera din albia unui rau la 35 de km de oras, ca sa fac politie cu soferii de camioane. Camioanele erau incarcate cu balast si duse in statia de sortare sa devina agregate pt beton. Proaspat iesit de pe bancile scolii, aveam mari greutati sa tin piept smecherilor de soferi care vindeau un camion de balast pe doua sticle de votca in satele din jur, ca sa-si repare aia ulitele principale. Eram singur în camp, doar eu si o baraca de metal cu un pat de lemn acoperit cu o patura urat mirositoare.

Dimineata veneam la 6h00 cu niste Kamaz-uri conduse de soferi moldoveni ce pareau iesiti direct din decorul « Planetei Moldova » - drojdeau la volan fara nici o frica de politia care era inexistenta - si plecam seara la 17h00 cu utimul camion încarcat cu pietris. Cred ca ma întelegeti ca eram la p…la soferilor si ca daca îi suparam prea tare ma puteau foarte bine lasa în camp. Atunci am învatat prima data în viata negocierea si managementul. Nu radeti, bai! Stiti ce greu convingi un moldovan beat sa nu rastoarne Kamaz-ul de balast în fata primariei din sat în loc sa-l duca la statia de sortare? Habar n-aveti!

La un moment dat i s-a facut mila de mine unui secretar de la primaria satului pe raza caruia excavam si m-a luat cu el în ARO lui din 1900 toamna sa ma încalzesc la gura sobei, ca muream de frig. Dupa o juma de ora si doua paharute de tuica, îmi era tare bine. Si numa’ ce-l vad pe secretar ca vine la mine cu doua gâste si da sa mi le bage în traista cu care eram venit. Am sarit ca ars! De fapt vroia sa ma mituiasca ca sa închid ochii la smenurile lui cu soferii. Cand a vazut ca ma tin batos si refuz ploconul, m-a luat pe dupa umeri si mi-a zis prieteteste: “Da’ ce, domnu’ injiner, nu-ti place gascan pe varza? Apai atunci stiu io ce gasculita sa-ti dau matale. Uite colea ia am o camera pentru oaspeti. Mata esti om tanar, ai nevoi si ti-o chem amu’ pe Safta de la centrala telefonica. E fata curata sa stii. Hai, ia sticla asta de tuica si ia amu’ vine Safta“

M-am înecat de rusine si de furie. Am iesit ca o furtuna din primarie si a doua zi le-am zis la aia de la firma ca nu ma mai duc în balastiera. Ori îmi dau de lucru ca lumea ori ma car în alta parte.

M-au mutat în statia de betoane. Beleam ochii toata ziua la retete de betoane, încarcari de betoniere, testari cu cilindrul si alte rahaturi pe care nu stiu ce dobitoc de la sediu credea ca nu le poti face daca n-ai trecut cinci ani prin facultate. Muncitorii erau pe jos de ras. Va dati seama, venisem sa-i învat cum se face betonul de pompa, eu, care nu pusesem mana pe o lopata în viata mea.

Tot acolo se faceau structuri de beton prefabricate. Tartor era mos Rebegea, asa-i spuneau muncitorii. Stia maistrul ala cate în luna si-n stele. De la el am învatat ca n-ai cum sa le impui respectul muncitorilor din constructii cu forta. Ci cu stiinta. “Vezi ca dracii astia împielitati au cate 20 de ani de experienta“, zicea el. “O sa te asculte si o sa te respecte abia cand vor vedea ca stii despre ce vorbesti. Deocamdata esti un putoi cu cas la gura, vezi sa nu ma încurc de tine p’aci!“. Asa ca am stat vreo cateva luni pe langa mos Rebegea si am bagat la cap, cu toate ca egoul meu sangera puternic.

În timpul asta o parte din colegii de facultate erau deja la mastere prin Franta, Canada sau SUA. Altii lucrau la firme mari în Bucuresti, ori erau plecati pe santiere mari în Rusia sau tarile arabe. Eu turnam betoane cu Dorel si Sandel. Umblam în niste blugi ponositi si cu niste cizme albe de laptar pe care mi le rezolvase taica-miu.

La o bucata m-am apucat de baut. Iarna îmi era atat de frig si era atat de multa mizerie si viata nashpa ca ma duceam în baraca mea de metal - si nu erau d-astea moderne ca acuma cu facilitati ci erau dughene de metal neizolat - îmi faceam focul cu lemne si ieseam afara din cauza fumului. Cand se mai risipea, intram si dadeam pe gat doua pahare de vin alb. Dupa aia puteam sa lucrez si 20 de ore. Si chiar am lucrat!

De castigat castigam putin. Cred ca 2,500 de lei pe luna parca, reprezentau exact doua sute de marci germane. Stateam cu parintii ca n-aveam bani sa platesc o garsoniera. Ma întalneam seara cu alti prieteni si colegi si ne înfundam într-o bomba cum erau cam toate barurile pe vremea aia. Carti, discutii, planuri marete. Vai de curu’ nostru!

Prin 1996 firma a considerat ca sînt suficient de bazat încat sa-mi dea o echipa de muncitori si sa ma trimita în creierii muntilor sa fac un pod într-un sat uitat de lume. Aveam atat de mult timp liber, în timp ce muncitorii lucrau p-afara, ca m-am apucat de citit Tismaneanu, Bogdan Ficeac si CTP. Vroiam sa dau la Scola Nationala de Înalte Studii Politice. Între timp vindeam beton la popa din sat care venea cu caruta si îl lua în saci de plastic. În schimb îmi dadea o tuica de-ti sarea caciula din cap. Strasnica tuica avea popa ala! Peste timp - ca asa e viata, bate întotdeauna filmul - popa ala a ajuns la biserica la care eram arondat în orasul meu si m-a casatorit, mi-a sfintit masina si alte chestii cand mi-am deschis firma si în general a devenit duhovnicul si popa al meu personal. Tare de treaba mai era parintele ala!

Într-o zi mi-a dat o rata. Am luat-o ca ma cunosteam cu el si era cazul sa produc si eu ceva. Tuica aduceam acasa, rata aduceam, ce sa mai - ma descurcam de acum intrasem în randul lumii. Castigam de doua ori cat castiga fosta mea prietena din liceu, oamenii îmi vorbeau numai cu “traiti domn’ inginer”, eram OK. Numai ca din cand în cand mai beam. Anturajul, de!

Apoi, pentru ca asta e viata de constructor, am fost mutat la vreo 60 de km de oras, într-un alt sat de munte, ca sa fac o cladire a Postei. Cladirea asta era chiar peste drum de primarie. Eram experimentat de acum, cand m-am instalat cu toata echipa acolo, a venit primarul si popa din sat la mine în audienta de parca venise la maritul sultan în vizita. Pentru ca eu aveam puterea: excavatoare, betoniere, WOLA, echipe de electricieni, dulgheri, betonisti, etc. Stiti ce înseamna asta într-un sat? AUR! Ai probleme cu drumul? Ti-l rezolva “dom’ inginer”. S-a stricat ceva la primarie? “Ia fugi pana la dom’ inginer si vezi cum ne poate ajuta“. Iese pârâul din matca? “Hai dom’ inginer, oameni sîntem, trimite WOLA doua ore si doua rabe de balast sa terminam digul ala ca în baza alora de la judet nu-l mai terminam niciodata“. POWER!

Si nimic nu era degeaba. Fete disponibile si discrete, camere la dispozitie, provizii ca la balamuc - fructe, porci, vin, tuica (doar ati vazut secretul lui Bachus, nu?). Salariul tot cam de rahat era, dar ai mei parinti saracii nu-si credeau ochilor ce “descurcaret” era ficioru’ lor. Etica? Morala? Zero barat! Anii aia erau prea aproape de comunism ca sa am eu probleme d-astea existentiale.

Apoi filmul s-a rupt. Am fost luat în armata, am descoperit o alta lume, mi-am facut prieteni deschis la minte si la doua luni dupa ce m-am întors la firma de constructii - nemaigasindu-mi locul acolo - am plecat la o firma internationala abia intrata în Romania ca reprezentant de vanzari.

Si de acolo mai departe, a fost cu totul si cu totul alta poveste!

PS De baut nu mai beau decat la petreceri. Dupa plecarea mea din firma de constructii, nu mai putin de cinci fosti colegi si unii din ei sefi, au murit de ciroza. Erau oameni care petreceau “zi de vara pana-n seara”, oameni care construisera barajele si hidrocentralele Romaniei, fabricile de ciment si Centrul Civic din Bucuresti cu tot cu Casa Poporului. Nu i-a omorat comunismul, dar i-au omorat obiceiurile capatate pe vremea lui.

Pana si în online ajungi sa emigrezi din Romania

Subiectul zilei de ieri este comunicatul functionarilor de la Oficiul Roman pt Drepturi de Autor care vor bani de la bloggerii romani ce posteaza (embed sau link catre) fisiere audio sau video, în genul celor de pe youtube.com. Pe larg la Subiectiv.ro.

Acum, cred ca toata lumea îsi da seama cat de idioti îs aia care au gandit masura asta. Nu asta e ceea ce vreau sa subliniez, ci altceva mult mai evident.

Va dati seama ca romanii au ajuns sa emigreze si în viata virtuala (pe servere din afara Romaniei) din tara aia de poveste?

E tot mai Greuceanu sa fii Tariceanu — Episodul 5 : Eu Anton si tu Anton, facem un guvern beton!

Guest post by Abaddon

Ma uit la GigiTv si nu imi vine sa cred ce vad. E o harmalaie generala in Romania, peste care televiziunile toarna gaz exact cand ar trebui sa se concentreze pe altceva — pe alegeri.

Domnii Calin Constantin Anton Popescu-Tariceanu l-au demis pe ministrul invatamantului si l-au inlocuit cu domnii Anton si Anton.

Haide sa te fac Anton, ca asa e de bonton!

Mai exact, premierul Anton l-a numit ministru pe Anton Anton, iar acum vor fi trei Antoni in guvern. Beton! Beton o sa fie, ca doar premierul Anton a facut constructiile, Stash stie…

Deci, saracu’ Adomnitei, un tip haios de altfel, a rezistat in post in pofida tuturor aberatiilor pe care le-a insirat pe sticla de-a lungul vremii, dar l-au dat jos nu pentru ca a votat cu c…, odata pentru si odata contra maririi salariilor profesorilor, ci pentru ca s-a dus cu elicopterul la nunta. A cui nunta? A lui! Al cui elicopter? Al internelor, pus la dispozite de frate-su geaman, ministrul de interne Cristian Troaca.

Bai, tata, mi se pare mie, sau asta-i o tara de nebuni?

In timp ce televiziunile se dau peste cap sa faca misto de Adomnitei si de cei trei - pardon, doi - Antoni, sindicalistii iau cu asalt Bucurestiul, caci lumea traieste tot mai prost in Romania. Salarii mai mari pentru profesori? Da-i dracu’! Salarii mai mari si pensii gigantice pentru parlamentari! Aia e prioritatea! Bravo, Caline, bravo Antoane, bravo Constantine.

P.S. O mentiune speciala pentru Camelia Spataru, cea mai tampita si enervanta purtatoare de cuvant din Romania, si acolo e plin de purtatori de cuvant enervanti si tampiti. Toanta asta, cu obraznicia invatata de la seful ei, Anton, s-a ratoit la fostii ei colegi ziaristi din sala de la guvern, fara sa-si dea seama ca e in direct. Cand i s-a spus, s-a stropsit inca odata, la luna: Da’ mie de ce nu-mi spune nimeni ca sunt in direct? Dupa care, a mai citit acelasi comunicat inca odata, sa fie clar ca nu a lasat ceva pe dinafara. Eu zic s-o faca si pe asta minstru.

Next Page »