Cred ca îmi voi schimba politica de scris pe blog. Timpul îmi va lipsi cu desavarsire, asa ca s-ar putea sa implementez un stil mai scurt. Poate ceva articole lungi în week-end.
Deci, vin eu obosit ca omul de la job, mananc, rasfoiesc corespondenta, vorbesc la telefon cu niste amici si cobor la subsol sa ma relaxez langa un pahar de vin rosu si un ecran de un metru jumate diagonala. Cand deschid televizorul, sa-mi stea inima! Pe ecran nea Tariceanu invitat la Stirile TVR care explica la romanii panicosi de ce euro a luat-o în sus si cum economia Romaniei duduie
Asa cum a declarat astazi si Mugur Isarescu, piata financiara din Romania are exces de lichiditati.
Pfui drace! Deci Romania, tara îndatorata pana peste urechi si cu niscaiva probleme în a mari niste pensii si salarii are exces de lichiditate. Cred ca Bush saracul cand va afla asta îl va suna instant pe Tariceanu sa afle cum s-a petrecut minunea! Caci pana si cel mai prost presedinte din istoria Americii n-ar fi în stare sa declare în miezul unui crize financiare mondiale marcata de lipsa de lichiditati – drept pentru care creditul se restrange – ca ar avea exces de lichiditate.
Taricene, tine excesul aproape ca o sa-ti trebuiasca!
Acum doi ani, var-miu si-a facut o casa în Bucuresti. De fapt nu si-a facut-o în Bucuresti ci pe undeva pe langa, spre platforma Magurele dupa sectorul lui Vanghelie. Zona era neamenajata cand a început el sa construiasca asa ca si-a obtinut toate avizele cand casa era deja gata, in stilul specific romanesc.
Cand l-am vizitat asta vara, am ramas surprins de numarul de case care aparusera pe langa el, toate în mijlocul unui camp, fara drum de acces, fara curent, fara nimic. Nici unul dintre proprietari nu putea intra cu masina lui pana în curtea casei si doar fericitii cu masini de teren puteau trage nadejde ca si-ar putea vedea masina pe fereastra. Toti ceilalti le lasau în drum, parcate una în spatele celeilalte pe marginea a ceea ce fusese odata un ogor, si apoi o luau la picior catre mult iubita vila.
La var-miu se ajunge prin curtea unui vecin. Om generos si bun la suflet, cand a cumparat terenul cu 4 euro pe mp, var-miu a considerat ca are prea mult asa ca si-a sunat un prieten si i-a vandut o bucata din teren. Prietenul si-a construit casa iesind cam cu 30% din terenul lui si ocupand cu constructia drumul de acces al lui var-miu. Care totusi era bucuros ca nu trebuie sa treaca prin sufrageria “prietenului” lui ca sa ajunga la el acasa, desi eu personal n-am vazut mare diferenta.
Asa ca acum viloiul lu’ var-miu e izolat din toate partile. L-am sfatuit sa-si ia un elicopter daca nu rezolva cazul, cunosc eu pe cineva la Bell Helicopter si si-l poate lua din Canada cu 50 mii de euro. Cred ca îl va costa mai putin decat toate tergiversarile si futaiurile cu justitia romana.
Dar var-miu e si un tip priceput la oameni. A venit din State cu un proiect de casa tip si constructorii au scos din proiect o casa taraneasca romaneasca. Ca-n bancul ala cu romanii care trebuiau sa faca un avion si ei, urmand planurile, au facut un tractor. Cand au fost întrebati cum dracu au reusit performanta asta, au raspuns simplu “L-am mai luat la pila!” Asa si constructorii lui var-miu: au facut ce stiau ei, nu ce li s-a dat sa faca. Cel mai mult mi-a placut la casa lui tencuiala de 4 cm grosime plasata peste stalpii si grinzile de lemn. în timp ce-mi beam berea în curtea lui, faceam pariuri cam în cat timp or sa-i cada toate în cap. El zicea ca în doi ani. Eu am zis ca într-o luna juma’. Tencuiala a cazut pana la urma într-o luna.
Asa ca var-miu a angajat o echipa de muncitori chinezi care umbla prin sate dupa lucru. Erau ajunsi în Romania ca lucratori la un complex imobiliar, dar dezvoltatorul daduse faliment, asa ca îsi cautau de lucru. Cu 4 mii de euro, var-miu si-a dat jos toata tencuiala, a refacut-o ca la carte, si-a facut terasa, scarile, si-a pavat curtea si si-a facut si o crama subterana. Mi-a spus ca înca n-a vazut romani care sa lucre ca chinezii aia. Repede si la obiect. Si pe bani putini. Era cel mai fericit om din lume!
Asa ca solutia e la îndemana. Vreti meeseriasi? Vorbiti cu echipele de chinezi de pe santierele romanesti. Imposibil sa nu va rezolve cumva!
Citeam zilele trecute despre problema unor parinti care, vrand sa-si transforme copiii în mici genii, impun gradinitelor un program din ce în ce mai complicat si un ritm de învatare din ce în ce mai ridicat. Vorbim aici despre copii cu varsta cuprinsa între doi si cinci ani. În articol era prezentat cazul unei fetite de doi ani care îsi lua pranzul în timp ce reporterul se afla în aceeasi încapere discutand cu educatoarea. În timpul discutiei, ziaristul o urmarea pe fetita si ramasese surprins ca aceasta îsi manca sandwichul fara sa scape nici o firmitura pe jos. Si la fel de surprins a urmarit-o terminand, împaturind hartia în care fusese sandwichul si mergand s-o arunce la pubela de gunoi. În locul ei, locul la masa unde mancase ramasese cristal. Nici o firmitura lasata în urma!
Apoi era prezentat cazul unui baietel de trei ani care putea sa numere de la 1 la 100 fara greseala. Mai mult decat atat, daca i se cerea sa spuna trei numere aflate între 85 si 100, le indica fara greseala. Sau o fetita de doi ani care i-a spus mamei sale în timp ce aceasta din urma o îmbratisa urmand s-o lasa la gradinita “Mami, ia-mi suzeta ca ma vede doamna si se supara!“
Mergand cu analiza mai departe, ziarul respectiv a descoperit ca cele mai dure cereri care-i vizeaza pe copii vin din partea unor parinti care castiga foarte mult si care petrec foarte multe ore pe saptamana la birou. Discutand cu un parinte mandru, reporterul s-a trezit ca înregistreaza o informatie care l-a bulversat “Fiul meu are un program atat de intens de învatare la gradinita încat abia daca mai are timp sa se joace afara!“
Citind articolul asta, mi-am adus aminte de niste gradinite speciale care au aparut în Romania imediat dupa decembrie 1989, care aveau un nume german parca. Erau exact ca aceste gradinite din acest articol de ziar. La grupa mica copiii aveau cursuri de germana si engleza, de numarat si citit, de vioara si balet. Pretul unui an la acele gradinite era absolut prohibitiv si cu toate acestea în fiecare toamna erau luate cu asalt de parintii dornici sa-si dea copiii la gradinita fara copilarie.
În timp ce sînt de acord cu educarea si învatarea unui copil prescolar, chiar a alfabetului, a unei limbi straine sau a unor operatii super simple de matematica – gen 1+1=2 – sînt de parere ca totul trebuie facut prin joaca. Revolta unei mame din articolul de mai sus în fata faptului ca fica sa de doi ani nu face decat sa se joace la gradinita, mi se pare absolut dementa. Toti parintii vor sa le reuseasca în viata copiii! Pentru ca daca copilul reuseste, atunci parintele reuseste!
Dar mi se pare stupid sa-i fie impuse unui copil prescolar reguli scolare. Mi se pare stupid sa fie obligat sa sustina teste de psihologie la varsta de trei ani ca sa-si dea seama educatoarea unde se situeaza în raport cu ceilalti. Mi se pare stupid sa i se impuna unei gradinite, de catre un parinte, ca un copil de trei ani sa fie inscris la grupa mare la gradinita, pentru ca în acest fel va fi “motivat” sa învete mai repede.
Si nu e de mirare ca toate aceste conceptii tampite vin din partea unor parinti care se considera ei însisi mai presus de ceilalti. Parinti care se vad ca niste oameni de succes si care vor ca si copilul lor sa fie de succes.
In opinia mea modesta, copiii trebuie lasati sa aiba copilarie! Vor avea timp toata viata sa se supuna regulilor societatii si vor avea timp toata viata sa sustina mii de examene. Cat sînt înca mici, important e sa învete prin joaca!
Guest post by Abaddon
A inceput anul scolar in Romania. La televizor, o adevarata menajerie de lighioane numite generic politicieni, s-a inghesuit sa fure bucuria copiilor amarati si a celor de bani gata (care tot copii raman, nu e vina lor ca parintii le baga Iphone pe sau la gat) si si-au belit ochii si si-au ranjit fasolele la tembelizor.
Boc in tricou polo (Polo-Boc?), Tariceanu, si alti nesimtiti s-au perindat prin scoli cu slogane electorale dezgustatoare, desi politica e interzisa in scoala. Dar nimeni nu a sarit mai sus stacheta prostiei smecheroase decat urmatorii trei natarai:
1. Mazare, zis si Snoop Dobi-dogg de nisip, le-a hahait unor puradei din Constanta ce zhmecker a fost el in scoala, unde statea in ultima banca sa nu-i vada tovarasa mecla de drujba defecta, si uite, cat de tare e el acum, cand in fine, si-a facut curaj, dupa trej’ da ani, sa iasa in fata clasei si sa le arate aceeasi mecla de drujba defecta (Husqvarna, pe stil nou).
2. Shica, unul din cei doi gemeni Orban (or’ ban, or’ ghiolban), copie la indigo a lui Mazare, si-a dat si el stamba, laudandu-se copiilor cu chiulurile pe care le tragea de la diverse ore — ceea ce se vede acum.
3. Fra-su geaman, Leo, micul comisar al Romaniei la Bruxelles, care s-a zgait, admirativ la Shica pe toata durata aberatiilor emanate de el. Bietul Leo, cu o dantura bombardata (nu aveti, ma, asigurare dentala privata acolo la Bruxelles, sau faci economii sa-ti iei telecolor?) arata ca un milog chiar si printre bietii copii de scoala generala. Va dati seama ce misto ne reprezinta el, pe noi, acolo, la Bruxelles, unde combate bine la multilingvism, dar fara dinti?
Concluzia e ca, la inceput de an scolar, ceea ce Romania gaseste demn sa scoata in fata si sa dea drept exmplu pozitiv copiilor ce se pregatesc de scoala, e o masa de cocalari, hoti (da, au fost prezenti si Gratariceanu si Stolojan prin unele scoli) si prostalai, care se lauda cat de bine au ajuns ei desi erau chiulangii si tampiti.
Sa ne mai miram ca tinerii elevi, care au inca mintea necorupta, isi stabilesc drept obiectiv sa fuga cat mai repede din Rapa Olduvai? Vai, vai…
UPDATE: Nici n-am terminat de postat “Cocalarii” ca au si navalit pe sticla, la Irealitatea Tv, inteleptii de serviciu ai natiei romane ramase acasa (Robert Tuciurescu, Emil Haihuirezeanu, fostul poet Mircea Dinescu, si doua paceaure fara nicio treaba pe acolo, sau pe oriunde altundeva, for that matter: Doru Buscu, si Bogdan Chirieac.
Saracii, i-au criticat ei pe politicienii care s-au facut de ras la inceputul anului scolar, dar erau de un ridicol care dovedea ca au cam lipsit de la scoala in ultimii douazeci de ani.
Hurezeanu, dintre toti oamenii de pe lumea asta, ca fost director al sectiei romane de la Europa Libera, ar fi putut gandi de doua ori inainte sa ridice in slavi scoala de pe vremea lui Ceausescu.
Dinescu, n-a avut alta treaba decat sa faca misto de Elena Udrea, pe rasetele intelectuale de gara ale celorlalti. Cinci femeli, facand misto de o femeie care e mai mascula decat ei. Zoe, fii barbata!
In seara asta, Mircea “Fa-te ca lucrezi” si-a lansat un nou produs, dupa vinu’ lu’…, revista lu’…, azi a bagat pe piata Prostia lu’ Dinescu, cand a spus ca el e “de stanga.” Mirceo, tot de de “stanga” sunt si Nastase, Geoana, Mitrea, Hrebe si Micky Spaga, ‘tu-va’n gat de stangisti mosieri, cu burdihane si gipane, si vile la Coral Beach si in Sardinia. Leprelor.
Turcescu, un baiat care, acum vreo patru-cinci ani promitea, s-a stropit pe el, cantandu-le-n struna celorlalti. Slab, dar mai are sperante. Probabil si asta vrea vila.
Ursul Adrian, un nesimtit de doi lei, si cam prost de felul ei (n-am gasit alta rima!) nu a facut decat sa ragaie insulte. Ziarist la Bucale, care spune publicului, “o sa v-o arat pe Udrea-n mop.” Dupe care, se mira cu totii cat de tzaran e Mazare. Hehe. He.
Busculatul de Doru, nu prea a fost nimanui clar ce cata el pe la emisiune, in afara ca e “actionar” la Irealitatea si se lauda cu MacAir-ul cui sta sa-l asculte. Airhead.
O nota extrem de proasta pentru Hurezeanu, care se coboara tot mai jos, devine tot mai penibil pentru cativa euroi. Spre deosebire de el, NCM-ul nu se compromite.
Universitatile romanesti sunt cunoscute peste hotare destul de bine. De fapt sunt cunoscute doar universitatile din trei mari centre daca e sa fim corecti. Iasi, Bucuresti si Cluj. Restul, fara suparare, nu exista! Dar universitatile astea sînt cunoscute mai putin prin ceea ce fac cat prin ceea ce produc: generatii întregi de absolventi care au luat drumul strainatatii si dupa ceva lupte cu sistemul imperialist l-au biruit si acum lucreaza pentru companii occidentale.
Putine cadre din universitatile alea au habar ca o foarte mare parte din generatiile lor de absolventi lucreaza de ani buni în strainatate. Si mai putine – spre zero – stiu si unde lucreaza absolventii lor. Ca, spre exemplu 60% din generatia 1994, 1995 si 1996 de la Universitatea Tehnica Gh Asachi din Iasi e stabilita în Vestul Europei, Canada si America. Nu sînt sigur ca are cineva baze de date tinute la zi asa cum au universitatile din Vest.
De ce este important acest lucru? Pai hai sa luam împreuna o sorbitura de cafea si sa ne gandim. Ce avantaje ar avea universitatile romanesti daca si-ar localiza toti absolventii de afara? În primul rand si-ar creea o retea super puternica de know-how. Ar avea acces la noi tehnologii si dezvoltari industriale. Nu vorbesc de secrete, ci de colaborari. Ar avea o baza de unde sa invite adevarati specialisti sa tina prelegeri în fata studentilor (în perioadele cand acesti specialisti s-ar afla prin tara). Ar avea unde sa apeleze pentru dezvoltarea unor noi retele de schimburi de studenti. Multe companii occidentale ar accepta cu draga inima studenti din Romania în stagiu de 3 luni. Si i-ar mai si plati!
Studentii lor ar avea unde apela cand ar prinde vreo bursa în strainatate sau un schimb de experienta. E lucru mare sa ai pe cineva în tara aia sa-ti explice ce si cum. Nu ma refer la cazare. Ma refer, din nou, la know-how.
În al doilea rand, universitatile ar putea fi varful de lance în schimbarea unor mentalitati din industrie, în conditiile în care ar avea în spate adevarate cluburi Alumni care ar avea în componenta oameni cu experienta. Ar putea chiar strange fonduri pentru burse studentesti, asa cum fac mai toate universitatile din lume care apeleaza de multe ori la fostii absolventi în cadrul campaniilor de finantare.
În general ar fi numai avantaje pentru ele. Dar desi ar fi avantajos, universitatile nu sînt interesate. Nu exista un newsletter regulat cu care sa-i informeze pe absolventi ce se mai întampla în viata universitatilor respective. Nu exista interes atunci cand unul din absolventi vrea sa viziteze scoala dupa o decada sau doua de la absolvire. Absolventii pastreaza legatura între ei prin LinkedIn sau Colegi.ro. Pe site-ul universitatilor nu exista nimic de felul asta, nu exista formulare de contact între absolventi, nimic. Reuniunile de 10 ani sau 20 de ani de la terminarea facultatii se întampla fara ca facultatile respective sa miste macar un deget.
Si atunci de ce sa ne mai miram ca cele mai tari universitati din Romania nu sunt nici macar în Top 500 European? Aruncati un ochi la lista asta sa vedeti pe ce loc ne aflam cu universitatile noastre în topul mondial si dupa aia hai sa ne îmbatam iarasi cu apa rece declamand sloganuri de-alea idioate cum ca scoala romaneasca e cea mai tare din lume si ca nu degeaba avem atatia olimpici!
Guest post by Abaddon
De ce ma duc in fiecare vara in tara aceea? Este intrebarea pe care mi-o pun de fiecare data la intoarcere, si intrebarea pe care mi-o pune consoarta: de ce trebuie sa cheltuim mai multi bani decat intr-un concediu pe Coasta de Azur ca sa mancam prost, sa ne rupem masina in hartoape, sa fim furati la fiecare pas si sa admiram tot felul de imputiti negriciosi cu ghiuluri, burti transpirate, care se pisa direct in chiuvetele de la statiile de benzina de la frontiera?
Raspuns nu gasesc niciodata, pentru ca sunt atat de plin de naduf cand ajung inapoi acasa in Strainezia ca nu am timp de raspunsuri, numai de sudalme. La adresa guvernului Cariceanu, a presedintelui Bashescu (daca niste nume ca astea au ajuns lideri, ce sa ne mai miram de cum arata pasunea…), a sonatorului Vadim Tudor, a primarilor pesedisti, udemeristi, pedelisti, penelisti, liber schimbisti, a cretinului Shica de la Transporturi care zdrangane la chitara in timp ce romanii care vin din strainatate stau cate 20 de ore in masini in caldura cu copii mici pentru ca niste criminali deghizati in drumari isi bat joc de concediul si de viata lor, a netotului Gigi Becali care jegoseste pe dinauntru ecranele tuturor televiziunilor, a lui Kiseleff, Mackensen, Churchill, Stalin si a cui grijania si Christosii mamei lor de nenoociti imi mai pica prin fata teleprompterului mental in momentele de indignare.
De ce e Romania asa o tara de rahat, cand ar trebui sa fie din ce in ce mai bine? Scuze se gasesc si au existat intotdeauna: pe vremea comunistilor era influenta sovietica, pe vremea ceausismului era influenta lu’ Leantza, pe vremea lui Dinu Paturica era Fanarul, pe vremea lu’ Stefan era Vrancioaia, iar explicatia eterna e ca dintr-un menaj homosexual intre Traian si Decebal, nu putea sa iasa un copchil normal.
Un ofiter neamt zicea pe la 1916 ca in Romania, cand nu ploua, pute. Acum, pute si cand ploua, si cand e grindina, si mai ales la inundatiile care au devenit mai regulate decat succesiunea anotimpurilor.
Intr-un oras cu pretinse pretentii de civilizatie ungureasca, tiganii din ghetoul din amonte arunca animale moarte in paraul care strabate centrul, iar duhoarea a omorat si tantarii din zbor, spre marea bucurie a udemeristului din fruntea consiliului judetean, care economisind banii de dezinsectie, a pus de un concurs de masurat mustati, pe care l-a castigat el, la mustata. Restul era rezolvat, mai ales dupa ce un sculptor beat a reusit sa transforme Balaurul Sfantului Gheorghe in monstrul din Loch Ness.
In Romania, toate firmele, de la sereleul-alimentara de la parterul blocului pana la multinationale, actioneaza in mod banditesc institutionalizat, fie afisand preturi intr-o valuta straina — euro-ul — pentru a percepe apoi lei la o rata bisnitareasca. Asta se intampla oriunde, de la banala cartela de reincarcare a mobilului (“denominata” in euro, desi moneda romaneasca e leul, iar rata la care tu platesti un “euro” de pe cartela e cu 80 la suta mai mare decat rata de schimb) pana la achizitionarea de automobile noi, dealership-urile afisand pretul in”euro” dar incasand numai lei, la o rata care te sparge. De pretul la gaze, ce sa mai vorbim… Cine ii opreste pe jefuitorii astia?
Romania e tara care ar putea hrani toata Europa, dar are cel mai scump lapte din Uniunea Europeana, si de cea mai proasta calitate — cam de cinci ori mai scump pe litru decat in Cehia. O fi avand vreo legatura cu faptul ca pe sacalul de la finante, armeanul “scriitor” Lighean Vosganian, il doare-n cur de romani, si mentine TVA-ul pe mancare la cote halucinante, ca sa “faca” bani negri la buget, infometand o tara intreaga?
Cum spunea un amic acum vreo 20 de ani, continuitatea romaneasca inseamna ca in tara aia s-a trait constant prost. Evident, statul pretinde ca nu se baga, ca doar in democratie domneste separatia puterilor, cand in Romania de fapt e separatia futerilor.
Printre putinele lucruri de care m-am bucurat acolo, a fost ca am reusit sa i-o trag lui Mazare cu bariera lui, pe care ar trebui sa si-o bage undeva. Si la dus, si la intors, am evitat bariera mergand prin Navodari. Auzi, Mazare, auzi, boule?
A, si mi-am luat si eu Digi, ca sa pot sa-l vad pe Gigi. Din pacate, cred ca mi-au dat o cutie defecta, caci, cum am montat-o acasa, in Strainezia, am dat peste un meci in care Lituania, mlastina aia care a fost declarata drept tara la betie de catre polonezi, batea Romania cu 3-0. Este ca la voi s-a vazut altfel? O sa cer banii inapoi de la Digi. Ca, e cam inutil. Spre deosebire de anii comunismului, romanii au acum o gramada de televiziuni sportive, din pacate nu mai au sport. Au enshpe mii de canale muzicale, dar nu mai au muzica. Au politicieni, dar n-au oameni de stat (in afara de Gigi, desigur…!)
Cu toate aceste neajunsuri, am legat si o noua prietenie. chiar daca a fost greu. Iata, vi-l prezint mai jos pe singurul roman care nu a incercat sa ma insele, sa ma prosteasca, sa ma fure, sa ma injure…
Cu haleala a fost si mai greu. Duse-s gratarele de-antartz! Toata carnea, porcul ala bun ca o leguma, pe care nu ma mai saturam sa-l frig pe gratariceanu, a disparut. In locu-i, aceeasi plastilina rosiatica pe care o gasesti in orice supermarket european sub denumirea de ceafa. La mare, ca la mare, nema calamari, nema Suleyman de Calcan, numai eterna “ciorbita de vacuta”, mici de cacat de la Metro, friptura cu cartofi prajiti, mamalugutza cu branzica si alt diminutive de rahat menite sa ascunda foametea. Salata? La fel de eterna rancezeala din trei felii vechi de castraveti cu firimituri de branza de pe jos si bucati de rosii vestede, totul stropit din belsug cu otet de vin de 9 grade. De ce nu or reusi nenorocitii astia sa creasca in apa marii fructe de mare, nu fripturi de porc, greu de spus. La “Scoica”, unul din cele mai mari restaurante de pe litoral, singura scoica era cea din nume. In schimb, plenty of pizza, of course… Si, o evolutie favorabila: aveau internet wireless…
Exceptia care confirma regula — am mancat bine undeva
Pana la urma, cei mai buni mici i-am devorat tot in Ardeal, cat or fi ei de specialitate fanarioato-balcano-turceasca. Atata doar ca, la magnificul restaurant Pince (Pivnita) din Sfantu Gheorghe, dupa ce ai ras o palinca Zetea, sau doua, dar nu mai mult de trei, maximum patru, ca sa-ti faci pofta si curaj sa comanzi chelnerilor care au mustati mai intimidante decat Don Quijote, si chiar ale sefului consiliului judetean Tamas Janos (ala cu concursul de mai sus), ai impresia ca nu mai vezi bine din cauza tuicii cand te uiti in meniu si vezi cum se numesc micii in Secuime. Iar ciupercii, ei, dragii Abaddonului, ciupercii, manca-i-ar tata pe ei…
Povestea ar mai putea continua, dar au venit deja miccs-ii, care nu stiu cum se face, dar sunt mai buni decat micii balcanici, si nu numai ca au venit, dar nu au venit singuri, ci insotiti de prietenii lor, carnatii de casa secuiesti, de fleici de porc crescut fara propaganda sovina, ci cu boabe de porumb, si cu totii sunt aparati de vampirii din UDMR, UCM, si PRM de un strat gros de mujdei. Iar painea ala, cu cartofi, abureste sub servet. Si, pentru ca toate astea trebuiau sa poarte un nume, li s-a spus “Platou Sfantu Gheorghe”…
Incet, ospatul prinde putere, noroc ca clefaitul falcilor si galagaitul gatlejului e incet-incet acoperit de cei trei lautari vioi cu viori, care ard niste ceardasuri adevarate, de la mama si de la tatii lor, de incep miccs-ii sa danseze-n farfurie…
Pana a doua zi, cand revenim la mizeriile din supermarketuri. Asta a fost exceptia. A fost…
În ce ma priveste, am observat în ultimul timp din ce în ce mai mult o ruptura fata de realitatile din Romania. Fiind foarte ocupat în aceasta perioada – motiv pentru care nici pe blog nu m-am mai dat si l-am lasat pe Abaddon sa tina lumina aprinsa – nu mai reusesc sa raman la curent cu diversele noutati din patria muma. Era o vreme cand citeam ziarele romanesti pe internet în fiecare seara. N-am mai deschis site-ul Gazeta Sporturilor de cel putin 4 luni, de Academia Catavencu m-am lasat obosit fiind de bancurile alea rasuflate, Cotidianul e slab, EvZ e si mai slab si în general nu prea ma mai satisface nimic. Mereu aflu nouatati la cateva zile dupa ce s-au întamplat. Am aflat ca Steaua a jucat cu Galatasaray la o zi dupa si asta citindu-mi propriul blog, daca va vine sa credeti!
Mai primesc de la amici diverse comentarii legate de evenimente din Romania. Cum ar fi ca Base iar a decorat nu stiu ce militar cazut în Afganistan. Canada a pierdut 96 de soldati pana acum si n-a decorat nici unul. Romania a pierdut cred ca sub zece dar Base îi decoreaza la foc automat pe motive nestiute de nimeni. Serviciu credincios? Fata de cine? Fata de NATO? Ca fata de Romania în mod sigur nu ca nu-mi amintesc sa ne fi atacat Afganistanul. Si atunci de ce nu m-ar decora Base si pe mine, pentru serviciu credincios, ca vorba aia, sunt roman care lucrez în strainatate si fac cinste Romaniei (yeah, right!). Dar e drept ca-mi lipseste calitatea de a fi mort la datorie, datorie pentru care sînt platit! Tare de tot chestia asta, sa decorezi pe unul care a ales de buna voie sa plece la lupta si asta pe bani frumosi. Dar nu ma mai mira nimic legat de Romania!
Sa ma întorc la aberatiile mele: nu mai am timp sa citesc toate mizeriile. As putea scrie cate un comentariu sau articol pentru fiecare tampenie pe care-o citesc pe net. Dar nu mai am timp! Spre surpriza mea, Romania devine tot mai mult tara copilariei si adolescentei mele si mai putin tara mea. Adica se pierde în amintiri mai mult decat în realitati cotidiene.
Asa ca e posibil ca o vreme sa nu mai scriu nimic legat de actualitati romanesti. Pentru ca sunt rupt de ele. Ceea ce va doresc si voua, desi stiu ca nu se poate!
Dragii Abaddonului, raul de mine iar a fost in concediu in iad, dar nu ala misto de la Dulles Airport (IAD), ci in iadul adevarat, de care si dracii fug mancand pamantul. Da, ati intuit corect, am fost in Romania!
Ei, si fiind eu in iad, mi-am zis sa dau o tura scurta prin fieful tartorilor. Acolo unde mafia pesedista si-a tras apartamente exact pe malul marii, in 2002, scotandu-l la inaintare pe un ciuhap iubitor de Nastase, Mitrea, Geoana si alti neurmariti penal. La Coral Beach, dragii mosului, adica la nord de Mamaia si la sud de Hanul Piratilor, un complex de apartamente juma’ lux, juma’ tiganie, dupa chipul si asemanarea pesedeului fost si viitor la putere. Mai bine i-ar fi spus Hanul Adevaratilor Pirati.
Sa Faci din Coral Bici
Ciuhapul Mohamed Murad, de prin Liban de felul lui, a “privatizat” Perla si Majesticul la mare arta si cu concursul lui Agathon-Tatal-Palmierilor-din-Mamaia, si drept multumire, i-a lasat pe pesedei in 2002 sa cumpere apartamente in complexul de doua blocuri construite direct pe plaja, in mijlocul campingurilor muncitoresti de la nord de Mamaia. Printre pesedeii de frunte care si-au tras ogeacuri de lux la Coral Beach se numara un papagal cu burta si firma de turism care a smenuit pe la ministerul turismului de sub Agathon (zis si Dracula Park) si si-a tras si un complex de vile la Neptun. Umflatul respectiv raspunde la apelativul Alin Burcea si presa zice ca a spaguit la greu ca sa faca cele 10 bulioane de euroi si 15 chintale cu care e creditat.
Alti smecheri cu apartament la Coral Beach ar mai fi Peter Imre, bosorogul libidinos ce baga cancer in populime cu tigarile lui scarboase, soacra lui Geoana la parter, si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista si la etajul patru, actualul lider maximo al PSD-ului, cel alintat cu atata drag si exactitate cu porecla Prostanacul — marele Mircica. Da, Geoana si-a tras siesi apartament dublu la ultimul etaj plus unul pentru legendara lui soacra, iar voi veti spune, mai, dar istet mai e Prostanacu’, manca-l-ar Bunicuta, de a reusit el, un pui de general securist si socialist de stanga, sa se faca capitalist de dreapta si sa-si traga casa pe malul marii. Ei, bine, nu el e de vina, cum desigur ca banuiati, isteti cum va stiu, ci Mi’aela, si mam’ soacra, Margareta Costea, care l-au instruit pe Goe sa faca si el un smen si sa nu ramana si anu’ ala — 2002 — repetent, in fata lu’ Mitrea si Nastase, ca doar era cogeamite ministrul de externe. Gurile rele relateaza ca Dami-Geoana Mi’aela, arhitecta la origini, a comis ea proiectul pentru ciuhap si asa s-a ales cu trei apartamente. Nastase cica ar avea si el un cotet la Coral Beach, probabil mostenit de la matusa Tamara din Amara.
Dar aia fu demult, iar de atunci ciuhapul Mohamed a mai tras un bloc numit Coral Beach 2, mai hacana de primul, si cu apartamente mai mici, mai scumpe si nu chiar toate cu vedere la mare, dar cu sapte etaje, sa iasa banu’. Evident, daca Coral Beach a fost adjudecat de puterea PSD de atunci, Coral Beach 2 a incaput pe mana actualei puteri, chiar daca astia-s mai mici, mai fraieri si nu chiar asa de experti in furaciuni ca pesedeii. La o coalitie, insa, era nevoie de sapte etaje, nu numai patru ca la primul Coral… Asa s-au ales cu apartamente la Coral Beach 2 de-alde Gratariceanu si Cristian Bouleanu. Ciuhapul, smecher, a ras intre timp tot ce mai era camping pe acolo,a asfaltat plaja si a inceput sa toarne la bloace de sapte si zece etaje in zona, care a devenit din malul marii, Mall-ul Marilor Smenuri.
Jucandu-ne cu Geoana in Nisip
Cum vara e lunga si campania la fel, Mirciulica a venit in turneu electoral la Constanta fratelui intru pesedeala, Snoop Dogg Mazare, unde a inceput sa faca declaratii pe care lumea le-a pus pe seama insolatiei. Numai ca Geoana, baiat bun, nu a stat degeaba, ci s-a tolanit la soare, pe nisipul de la Coral Beach, unde e si el apropitar. Intamplator, Abaddon, deghizat in turist si cu slip de camuflaj, l-a surprins pe Geoana debarcand de pe uscat pe plaja de la Coral Beach, spre extazul a vreo doi tzutzari de la bloc, indiferenta marii si a cainilor vagabonzi, si amuzamentul lui Abaddon insusi, care in momentul in care Geoana a desantat, tocmai explica cu voce tare unor amici romano-americani ca “Prostanacul o sa castige alegerile pentru ca actuala putere e chiar mai incompetenta decat fosta putere.” Geoana si-a continuat baletul electoral pe plaja, in izmene bleu inflorate, cu trandafiri albi! Nu stiu daca erau trei trandafiri, numarati-i voi, caci, iaca, l-am filmat pe plaja special pentru dragii mei cafeinomani, ca o ilustrata de vacanta ratata.
Observati, va rog, cata gratie e in miscarile unduioase ale liderului opozitiei de stanga, cel care se vrea prim ministru: http://www.youtube.com/watch?v=SorFFYItZgo
Din pacate, o alta inregistrare de neuitat, Geoana jucand fotbal cu pulimea cu drept de vot in aceeasi dupa amiaza de 16 august, s-a pierdut pentru ca nu a apucat sa fie facuta, din motive de lipsa de baterie si de crampe de atata ras ale Abaddonului prabusit pe balcon cu binoclul tintuit pe Geoana care dribla totul, mai ceva ca Litza Dumitru de la Real Giulesti in anul lui bun, 1974.
Cu Gipanu-n Valuri, Ca La Ma-ta-n Dealuri
Si abia pleca batranul, pardon, Prostanacu’, … ce mai vuiet, ce mai freamat! Toti tzoparlanii cu apartamente la Coral Beach navalira pe plaja sa se dea si ei cu gipu’, sau suvu’ cum ii zic ei mai nou ca-i mai cool, ma-ntelegi… Unul dintre ei, nu stiu daca nu cumva chiar Burcea, ala pe care-l pomenii mai sus, ca are doua sute de chile, si cateva vile, s-a napustit cu magaoaia de gipan direct in apele marii, dupa cum se poate vedea alaturi.
Si asa, viata a revenit la normal la Coral Beach. Geoana a mai facut umbra nisipului vreo ora a doua zi, pe 17 august, dupa care tartanii cu bani, burti, burci, si neveste nashpa dar pline de aur si celulita si-au luat din nou plaja lor privata in stapanire. Cu cine vor vota ei in toamna? Cu Coral Beach 1, sau cu Coral Beach 2? Coral Ghici…
