Caldronul
Prietenul meu din Vancouver îmi transmite telefonic ca în centrul orasului turistii stau la coada câte doua sau trei ore numai ca sa fotografieze flacara olimpica care arde la BC Place. Ma gândesc sa va scutesc de oboseala si sa va ofer o fotografie la prima mâna.
Proud to be canadian
In anumite momente ale ceremoniei de deschidere a JO de la Vancouver am simtit fiori de placere, emotie si mandrie. Mandrie ca sint cetatean al unei tari normale, ca sint membru al unui popor multietnic, federal si deschis la minte, ca sint parte a unei tari care a organizat deja trei Olimpiade. Trei!
Dar niciodata nu m-am simtit mai mindru ca sint canadian ca in seara asta cind un sportiv canadian din Quebec, Alexandre Bilodeau, a cistigat aurul devenind primul canadian din istorie care cistiga aurul pe pamint canadian. Nici un alt canadian nu a reusit la JO de la Montreal in 76 sau Calgary in 88. Cind a cistigat m-am trezit in mijlocul livingului urlind ca apucatul de bucurie.
Si poate par patetic, dar cind s-a auzit imnul canadian cintat din mii de piepturi pe pista de la Cypress Mountain, a fost ceva exceptional.
Motiv pt care pot spune cu mina pe inima: Proud to be canadian! Pacat ca a trebuit sa emigrez pt a-mi recistiga demnitatea de cetatean al unei tari democratice.
Investitie
Sâmbata au fost campionatele mondiale la coborâre, schi viteza, etapa de la St Moritz. Stiu ca nu aveati de unde sti, erati toti cu ochii pe accidentul de schi al Andreei Esca. Asa ca va spun eu. Deci au fost. Si ma uitam cu Marius, prietenul meu din Ottawa care lucreaza la NRC (National Research Center) în laboratoarele unde se inventeaza chestii.
Muscând dintr-un mar, Marius îmi spune o mare chestie :
- Stiai ca echipa canadiana de schi alpin si-a dezvoltat echipamentul de schi în tunelul nostru aerodinamic?
- Nu stiam, de unde naiba sa stiu?
- Serios! Costumele sportivilor sînt personalizate si testate în laboratoare pentru aerodinamism.
Foarte tare, frate!
Continuam sa ne uitam la schi si deodata vine rândul unui sportiv canadian.
- Uite unul care si-a facut costumul în laboratorul la tine! îi spun amicului, dând peste cap o dusca de Remi Martin.
- Din banii tai de taxe! raspunde hâtru amicul.
Schiorul coboara, negociaza curbele cum stie mai bine, iese de doua ori pe lânga si ajunge în sfarsit la linia de sosire. Pe ecran apare clasamentul. Sportivul în cauza e pe locul 25.
- Cred ca o sa-mi vreau banii înapoi! spun resemnat, terminând paharul de cognac.
Torta olimpica Vancouver 2010
Miercuri seara am fost împreuna cu baietii de la ziarul românesc din Montreal, ZigZag Român-Canadian la ceremonia sosirii flacarii olimpice la Montreal, pe baza unei invitatii facute de comunitatea elena presei straine, comunitare.
Si cu aceasta ocazie, am reusit sa pun mâna pe torta olimpica si s-o filmez de aproape si sa va ofer si voua posibilitatea sa o admirati pentru 30 de secunde. S-ar putea ca eu si amicii sa fim singurii români care s-au jucat cu torta, fara totusi sa alerge cu ea, ceea ce subliniaza înca odata capacitatea românilor de a iesi în fata fara sa faca nimic deosebit.
Torta pentru Jocurile Olimpice Vancouver 2010 a fost conceputa de designeri ai Bombardier Aeronautics, printre care si un român. Este incredibil de usoara având 1.6 kg cu tot cu combustibil, are o lungime de 94 de cm si este realizata din otel inox si cupru. Arzatorul este conceput în asa fel încît sa produca o flacara de 30 cm lungime, sub forma unui drapel. Este alba pentru a sublinia peisajul hibernal canadian si designul general sugereaza niste urme lasate de schiori în zapada cînd coboara o panta.
Textul pe care-l vedeti inscriptionat pe torta este ‘’With glowing hearts/Des plus brilliants exploits’’ extras din imnul national canadian. Frunza de artar rosie, emblema Canadei, pe care o vedeti pe torta, este în realitate un absorbant de aer care ofera suficient oxigen flacarii sa poata sa arda cît mai stralucitor.
Ce pot sa spun? M-a cam trecut un fior cînd am pus mâna pe ea. Si nu pot nega ca am avut un sentiment de mândrie la gândul ca sînt cetatean al unei tari organizatoare a Jocurilor Olimpice.
E o stare de normalitate!
Tenis, baby!
Johnny, prietenul meu libanez, mi-a facut o grandioasa surpriza si m-a invitat sâmbata sa vedem împreuna ambele semifinale ale turneului de tennis Masters Series de la Montreal. Desigur, nu-i exclus ca generozitatea lui Johnny sa fie legata de faptul ca-i sînt nas de cununie. Însa atâta timp cît tot eu ies în profit - pt ca el e un tip de nota douazeci - câstig pe ambele parti.
Sansele sa-i vad live pe cei patru grandiosi - Federer, Nadal, Murray si Djokovich - sînt foarte mari, daca consider ca în sferturi au ajuns toti patru. Daca-i vad pe toti în actiune mâine, cred ca dau bairam! Ultima data am vazut tennis la înalt nivel tot la Montreal, acum doi ani în semifinala pierduta de Nadal în fata lui Djokovich. Cine-i curios, poate cauta articolul în arhiva de pe Cafeina.ro.
În concluzie, liniste, se joaca tennis!
Update: Ce bafta am! NOT! Federer, Nadal si Djokovici au fost eliminati. Trei din patru, cine naiba si-ar fi închipuit! Mâine se joaca Murray - Tsonga si Roddick - Del Potro.
Sorana Cirstea si zgura
Adolescenta de 19 ani Sorana Cirstea, locul 41 la Roland Garros, i-a tras o batuta Jelenei Jankovic de se jeleste toata Serbia: 3-6, 6-0, 9-7.
Unde-o fi fost ascunsa pana acum? De la Virginia Ruzici incoace, romancele n-au mai luat un titlu de Grand Slam!
As fi curios s-o vad cu maghila de Serena (EU am o teorie, ca Serena e de fapt Mike Tyson in travesti). Zgura, Serena, zgura…
Supercupa Frantei se joaca la Montreal
Presa montrealeza este in delir dupa ce seful federatiei franceze de fotbal, Alain si nu-mai-stiu-cum, a anuntat ca meciul pentru Trofeul Campionilor asa cum e cunoscuta Supercupa Frantei, va avea loc la Montreal pe 26 iulie. Este prima data ca un meci de asemenea anvergura este disputat in afara Frantei. Se estimeaza ca vor asista la meciul dintre Olympique Marseille sau Bordeaux si cistigatoarea cupei Frantei, Guingamp, in jur de 60 mii de spectatori.
Eu unul voi fi pe Stade Olympique, caci de mult n-am vazut fotbal european de top pe viu!
Beteag
Ieri am iesit la ski cu niste prieteni, printre care si Ramon, fostul meu coleg. Trebuie sa recunosc ca nu în fiecare zi îti este dat sa vezi un mexican facînd figuri cu snowboardul pe pantele înzapezite ale muntilor, în principal pentru ca sportul lor favorit pare sa fie bautul si rapitul de persoane.
Anyway…a fost prima mea zi de ski din sezonul asta care a fost cumplit din punct de vedere al conditiilor meteo. Probabil ca a fost si ultima, daca iau în considerare ca la ultima coborîre, am vrut sa ma dau viteaz si în loc sa cobor panta în slalom, am coborît ca în proba de ski alpin – viteza. Mi-a iesit brusc în cale un pustan, am încercat sa-l evit însa aveam viteza mult prea mare, schiurile mi s-au pus de-a curmezisul pantei si concluzia franei bruste a fost ca am facut o tumba în aer, de toata frumusetea si am aterizat mai putin frumos exact în umarul stîng. Viteza plus greutatea personala si zapada batatorita mi-au indus o asemenea durere, încat cred ca mi-am pierdut cunostinta cîteva secunde, moment în care s-au oprit vreo doi neni sa vada daca n-am trecut în lumea cealalta.
Nu trecusem si m-am ridicat chiar repede în picioare, dar am fost naucit. Umarul e relativ bine, în sensul ca nu mi l-am rupt, dislocat sau luxat, dar cazatura a fost atat de nasoala încît nu-mi pot misca deloc mana stînga. Daca încerc s-o fac, ma iau niste dureri de îmi vine sa urlu. Partea buna e ca dupa cazatura, fiind încalzit, mi-am miscat mana sa vad daca nu mi-am rupt ceva si totul e la locul lui, adica pot misca mana si n-am nici o coasta rupta. Plus ca nici nu s-a umflat.
Dar ma doare de-mi iau cîmpii. Ma tratez cu niste anti-inflamatorii, BenGay si pain killers. Daca nu ma lasa, o sa trebuiasca sa vad un doctor, asta-i sigur. Tinand cont însa ca totusi pot misca bratul, ridica mana pana dupa cap, etc, chiar si cu dureri mari, as spune ca trebuie sa ma consider fericit ca e doar atat. Puteam sa-mi rup gîtul!
Loading ...