Citeam azi undeva ca Lance Armstrong se întoarce la biciclismul profesionist. Dar asta nu-i tot! Lance Armstrong s-a gandit sa-i arate el lui Fluture cum se practica sportul asta si le-a zis jurnalistilor care-l ascultau cu gura cascata ca vrea sa participe iar la Turul Frantei, ca sa-l mai castige odata. A opta oara, cifra cu noroc! Bineînteles, Armstrong stie ca au trecut trei ani de cand s-a lasat de ciclismul profesionist si stie si ca a pus nitica burta. Dar el o sa le ia fata la toti, ca unul singur e Lance!
Bai nene, unii chiar nu pot pricepe ca atunci cand ai zis gata, atunci e gata! Dar Lance pare a fi leat cu Basescu – care a zis ca se duce dar a mai stat, cu Hagi – care s-a retras dar a venit sa ne mai arate odata cum se joaca fotbal, cu Navratilova – care s-a gandit sa mai castige un Mare Slem asa de-al naibii la vreo 40 si de ani, si cu multi altii. A, da, era sa le uit pe Spice Girls, care si ele au zis ca se lasa dar au mai vrut o tura.
Oare de ce oamenii n-au cuvant? Uite, in Quebec este un nene, Jean Pierre Ferland. Cu siguranta n-ati auzit de el, însa e un guru al muzicii chebecoase, care a zis ca se retrage si dus a fost. Celine Dion s-a rugat de el sase luni ca sa-l determine sa iasa de la pensie pentru o seara si sa cante cu ea la Quebec. Si stiti ce zicea omul? “Nu pot, taica, ca mi-as dezamagi fanii. O vorba am si mi-am dat-o!” Abia dupa multe rugaminti si insistente de la o gascha de oameni de bine din La Belle Province a zis ca mai canta odata si gata. Dar cred ca exemple sînt cu duiumul în toate domeniile, nu doar în Canada.
Personal, am mai multa stima pentru unul care zice ca se duce si asa face, indiferent ce se întampla decat pentru unul care ameninta ca se tot duce si nu mai pleaca odata! Lance a fost, s-a retras în plina glorie, la revedere! Ce rost are sa coboare din Olimp si sa se amestece iar cu plebea? Dar setea de glorie demult apusa e greu de stapanit.
Guest post by Abaddon
Steaua a facut rahatu’ praf si a reusit sa treaca de turul preliminar din Liga lu’ Peste cu un rezultat penibil cu basbuzucii de la Galatasaray. Chefereul lui Pascanutz, la fel. Cum vor face ei de rahat Romania, mai rar, bibicule.
Am auzit chiar si natangi care spun ca RSR s-a clasat pe locul 17 si e foarte tare.
Voi, ce parere aveti?
Parca nu mai exista alt sportiv pentru americani. A ajuns sa-mi stea omul asta în gat atat din cauza previzibililor victorii cat si a marketingului desantat. A devenit la fel de plictisitor de urmarit natatia de la Beijing cam cum devenise de plictisitoare Formula 1 pe vremea cand o domina autoritar Schumacher. Si cine-i Phelps? Un amator pana la urma, de care ne aducem aminte doar la Olimpiade sau concursuri mondiale de natatie. Nu e vreun Tiger Woods sau Michael Jordan ca sa atraga atentia în mod constant asupra lui. Tocmai din acest motiv ma enerveaza de mor cand ma uit la NBC si-l vad numai pe el, în reclame sau în concurs. Americanii sunt vedeto-fagi! Practic restul echipei de înnot a SUA e inexistenta.
Si ca si cum asta n-ar fi de ajuns, cred ca-l mai ajuta si saracii de arbitri, de parca singur n-ar fi în stare sa castige. A saptea medalie de aur a fost castigata cu mari semne de întrebare, care într-un sport ca natatia nu prea îsi au locul. Imaginile repetate la infinit arata clar ca sarbul Milorad Cavic i-a tras-o, însa cronometrul zice ca Phelps a pus degetul pe zid cu 0.01 secunde mai devreme. Adica cu o zecime de secunda! Haide, bai, ma lasati? Iar faza de rahat cu ignorarea sarbului care l-a felicitat, ca na, omul era prea fericit sa-si serbeze victoria, încalca spiritul de fair-play al Olimpiadei. Dar la ce sa te astepti de la un american?
***
Camelia Potec, singura înnotatoare la care CBC, televiziunea canadiana, se refera cu Madame a avut un ghinion teribil în cursa de 800 metri liber. Si acest ghinion a fost accentuat de varsta ei, cei 26 de ani spunandu-si cuvantul în cadrul unei probe de 16 lungimi de bazin. Camelia a pierdut locul trei la mustata, comentatorii canadieni anuntand-o pe locul trei înainte ca graficul televiziunii chineze sa arate ca de fapt iesie pe patru. As spune ca merita din plin macar locul trei pentru modul în care s-a detasat si a gandit finala. Dar cum am mai spus, alte înnotatoare mai tinere s-au miscat mai repede. Long live Speedo, noul costum de înnot în care tehnologia bate abilitatea fizica!
***
Majoritatea televiziunilor care si-au trimis jurnalisti la Beijing s-au gandit sa trimita vedete de prim plan. În speta prezentatori de jurnale, de exemplu, care sa transmita jurnalele de seara cat mai impregnate de spiritul Olimpiadei. Însa nu s-au gandit la cat de ironice vor fi imaginile.
Ei bine, într-una din zile NBC a transmis un jurnal de stiri din studioul de la Beijing. Care studiou are în spate o fereastra larga prin care se vede Piata Tiananmen. Care piata, arata astfel:
E simplu de imaginat ce haios a fost momentul cand NBC prezenta stiri despre Bush si compania, cu sigla NBC într-un colt si pe un ecran cu plasma mare sub biroul prezentatorului iar în spate pe geam se vedeau trupele armatei chineze care faceau rodul sau schimba garda sub privirea îngaduitoare a lui Mao. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi s-a parut un excelent moment care subliniaza cum nu se poate mai clar globalizarea din ziua de azi!
Ati avut vreodata posibilitatea sa-l ascultati pe Bela Karoly vorbind în engleza? Ca unul care vorbeste zilnic în limba lui Shakespeare si asta de vreo cativa ani buni, dati-mi voie sa va spun ca n-am înteles o boaba din ce a spus în comentariul sau de la NBC. Un puternic accent unguresc ma împiedica sa-i urmaresc gandurile si impresiile. Oricum, ceea ce am înteles cu greu era ca Romania nu are nici o sansa la medalia de aur prin vreo reprezentanta de-a nostra. Cum Steliana Nistor conducea detasat în acel moment, dar a terminat pe locul 5, înclin sa cred ca Bela stie ce spune. Însa din pacate unii devin foarte integrati lumii în care au ales sa traiasca si uita sa fie macar politicosi cu adversarii.
***
NBC a avut pe tot parcursul finalei la individual compus o atitudine de complezenta fata de echipa Romaniei. Mai ca nu sareau pe masa de bucurie ca Romania, pentru prima data de cateva Olimpiade bune încoace, parea sa nu fie într-o forma maxima.
Ca si în finala pe echipe unde au curs comentarii de genul “this is by far the worst participation of Romania’s team in years” sau “I kind of expected that, after seeing her in the training this morning” – acest din urma comentariu plasat la o dezechilibrare a unei sportive de-a noastre la barna, NBC a aratat ca s-ar teme mai mult de numele echipei noastre decat ca ar fi cu ochii în patru la echipa Chinei. E drept ca rezultatele le-ar fi dat dreptate pana la aceasta Olimpiada, însa hai s-o privim si p-aia dreapta. Si Rusia a fost o forta în gimnastica feminina si la aceasta Olimpiada n-am vazut-o pe nicaieri. Uneori generatiile se schimba si apar alte tari campioane, dar traditia ramane si pana la urma ne vom întoarce iarasi unde ne este locul. Pe prima treapta a podiumului.
Cine are sansa sa urmareasca Olimpiada la NBC nu poate fi decat izbit de popularizarea imensa pe care “golden boy” al Americii o are în timpul jocurilor. Ca-i vorba de Visa, McDonalds, AT&T sau oricare alta mare companie care sponsorizeaza echipa americana în aceste zile, toate spoturile publicitare îl includ pe Michael Phelps. Care încearca sa doboare recordul de medalii olimpice de aur detinut de compatriotul sau Mike Spitz.
Phelps este o forta a naturii, cu mult în fata concurentilor sai obisnuiti. Iar media americana i-a creat o aura de Superman, o imagine de omul-delfin care le ia fata tuturor. Însa Alain Bernard din echipa Frantei este un concurent pe masura. Finala de stafeta la 400 m liber a fost incredibila, atat prin finalul ei cat si prin faptul ca Phelps a fost întrecut de catre francez în cadrul stafetei. Deci fiecare nas isi are nasul!
Popularitatea lui Michael Phelps este atat de mare în America încat NBC a reusit performanta si totodata magaria de a convinge Comitetul Olimpic International sa fixeze cursele de natatie de la Beijing în asa fel încat NBC sa poata transmite în direct finalele lui Phelps la ore de maxima audienta in prime-time! Da, ati citit bine! America s-a stres cu regulamentele undeva si a impus cand sa se desfasoare cursele de natatie.
Asta ca sa vedeti ca atitudinea sportiva nu-i chiar dominanta la aceste jocuri!
Ca toata lumea, am urmarit si eu – chiar daca pe bucatele – ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Si am avut norocul s-o vad in HD – high definition – pe ecranul meu cu diagonala de un metru juma’.
Ce pot sa spun? Incredibila desfasurare de forte chinezesti. 2008 tobosari la început si mii de dansatori si acrobati care se misca toti la unison sunt suficienti sa-fi faca pielea gaina. Si, cum spuneau comentatorii americani ai NBC, sa ne dea o idee clara aspura fortei Chinei si a puterii ei financiare si umane. Caci eu unul m-am simtit intimidat pe alocuri de exact aceasta putere exhibitionata cu o usurinta teribila. 42 de miliarde de dolari cheltuiti pentru aceste jocuri de catre tara cu o crestere economica oficiala de 10% – ca aia neoficiala se apropie de 25% probabil – bani care în mod sigur nu vor fi recuperati dar pe care chinezii îi considera ca fiind o investitie în imaginea lor.
Si ce imagine! Ce desfasurare de tehnica si de forta! Ce de-a bani investiti! Cate mii de oameni au muncit ca acest spectacol care reprezinta China în întregimea ei sa impresioneze asa cum a facut-o! Ati vazut autorutele care treceau pe langa stadion si care erau luminate ca ziua? Daca asa este comunismul, atunci noi nu l-am avut pe ala care ne trebuia!
Doar pe Bush nu l-a impresionat spectacolul, camerele video ale chinezilor surprinzandu-l plictisit, rasturnat în fotoliul sau rosu cu binoclul în mana si uitandu-se de doua ori într-un minut la ceas.
Personal, cred ca aceasta ceremonie ar putea foarte bine sa fie trasa pe DVD si data la vanzare. Sunt sigur ca sunt mii de oameni care ar vrea s-o aiba si în primul rand chinezii. De apreciat este si efortul lui Hu Jintao care a stat cu fiecare sef de guvern sau presedinte de tara de vorba în jur de douazeci de minute. De ce? Pentru ca la ceremonia de deschidere au fost nu mai putin de 80 de sefi de stat.
Unul din cele mai grave accidente din Himalaya din ultimii cinsprezece ani a costat viata a 11 alpinisti pe muntele K2. Probabil ca ati aflat deja.
Astazi New York Times prezinta un reportaj multimedia care relateaza firul evenimentelor. Cu ajutorul unei grafice interactive este posibil sa se urmareasca traseul alpinistilor catre varful muntelui. Dealtfel doi dintre ei au murit în timpul ascensiunii, iar ceilalti noua cand niste bucati de gheata au sectionat corzile cu care coborau de pe varf. Accidentul a avut loc într-o zona numita «Bottleneck», portiune extrem de tehnica care nu poate fi urcata sau coborata decat cu ajutorul corzilor.
Gasiti graficul multi-media AICI
Guest post by Eugen Tomiuc
Nota: Acest articol e o completare a spuselor lui Stash din postul precedent.
Dopingul a capatat proportii catastrofale in lumea sportului. Tentatia e la fel de mare pentru sportivi, poate chiar mai mare, ca si pentru barbatii cu disfunctii erectile sa ia ceva care sa ii transforme in campioni. Nu e nimic nou sub soare, ciclistii se “dopau” acum 100 de ani in turul Frantei cu sampanie sau coniac, si se pare ca si in antichitate, olimpiadele se confruntau cu problema asta.
Eu nu i-as plange pe sportivi ca trebuie sa fie testati in orice moment. Sportivii, in principiu, nu trebuie sa raceasca, doar de aia fac sport (Aliosa nu raceste, Aliosa se caleste). Iar daca au racit, au doctori care sa ii trateze cu medicamentele omologate de IADA si care nu contin substante dubioase. Altfel, toti ar pretinde ca au racit ca sa bage in ei ibuprofen.
Pericolul major vine, cred eu, de la noile categorii de substante inventate la comanda pentru fiecare sportiv in parte si numite “designer steroids.” Seful IADA, Dick Pound, imi spunea acum catava vreme ca, si in lumea dopingului, cei cu multi bani scapa mai usor. Nu e vorba aici de sofisticarea cu care se face pipi in eprubeta, ci de o industrie de milarde de dolari unde cine plateste mai bine primeste droguri care, la fel ca si noile “designer drugs” pentru narcomanii cu bani, sunt special inventate pentru a nu fi detectabile, cel putin o vreme. E, daca, vreti, un fel de HIV care intotdeauna e mai rapid in a gasi calea imprejurul anticorpilor.
Eu, unul, sunt pentru toleranta zero in materie de doping. E una din cele mai ticaloase forme de inselatorie, similara cu boxul de alama din jurul pumnului. Sau, cu copiatul de pe fituici la un examen de admitere la facultate (nu la teza sau bac).
Ciclistii se dopau, intr-adevar, si acum o suta de ani, dar azi afacerea a luat proportii colosale, cu zeci de pedalisti prinsi cu ocaua mica la gramada in Turul Frantei din 1998, cu cazul Pantani, sau Vinogradov, si cu impertinentul Lance Armstrong. Toti se dopeaza si toata lumea stie, ceea ce inseamna ca ciclismul de performanta ar trebui desfiintat cativa ani, pentru ca tupeul cu care acesti indivizi sfideaza publicul pe care ar trebui sa-l respecte se apropie, desi nu egaleaza, marlania politicienilor.
Singurul sport in care dementza dopingului atinge proportii asemanatoare celor din ciclism este culturismul. Seringile uriase cu steroizi sunt la fel de comune in dulapurile din vestiarele culturistilor ca si posterele cu Arnold. Care Arnold a cam halit si el steroizi cu polonicul, ca doar de aia l-a lasat inima.
O intamplare amuzanta cu culturisti: l-am intrebat odata pe seful federatiei britanice de culturism daca sportivii lui iau substante “ajutatoare”. Mi-a raspuns rapid, sigur ca da, doar sportul asta asa se face! I-am amintit ca, in regulamentul federatiei internationale de culturism scrie ca substantele ajutatoare sunt strict interzise. A urmat o tacere luuunga, dupa care a venit replica, direct din biceps: Trebuie sa fie o greseala in regulament!
Cum trag de fiare de ceva vreme, stiu ca nimic nu vine pe gratis, si ca fiecare milimetru de muschi facut cinstit doare si produce sudoare (nu sudorite!) Si tot din cauza asta stiu ca, atunci cand vezi prin cluburi cate un tzantzar umflat cu pompa si epilat infoindu-se in fata gagicutzelor, s-ar putea ca, daca-l ciupesti de pectoral, sa se dezumfle ca o femeie gonflabila. Ca sa nu mai spun ca, din ceea ce afirma expertii in doping, daca steroidul ajuta la cresterea masei musculare obisnuite, ajuta in acelasi timp si la diminuarea muschiului cavernos. Deci, bogatia nordului vine din saracia sudului. Tot ca in politica, fetelor.
Dar, sa revenim la oile noastre din echipa de gimnastica si la oimpiada care sta sa inceapa degeaba la Pekin. Inca nu m-am obisnuit sa-i spun Beijing, ma scuzati. Chineza e grea.
Dupa cum arata cerul senin al capitalei chineze, de nu se vede nimic in spatele reporterilor, in afara unei ceti pufoase si albe ca tricourile made in china “10 for one dollar”, eu cred ca putini atleti vor scapa fara resuscitare cu masca de oxigen pe figura si intravenoase nu cu steroizi, cu cu nitroglicerina.
Daca nu cumva chinezii ingeniosi vor fi avut grija sa bage ceva cannabis in furnale. Atunci sa te tii doborat de recorduri, in hohotele de ras ale sportivilor, antrenorilor si publicului din tribune, dar mai ales ale membrilor Comitetului Central. Care nu rad niciodata.
