Am fost ieri la Futureshop si mi-am cumparat o camera video HD. Motivul pentru care nu am ales varianta cu aparat foto care filmeaza HD tine de nevoi. Am nevoie de o camera capabila sa traga o ora sau doua, cu mici întreruperi. Un aparat foto nu are aceasta posibilitate, deoarece ar necesita un hard disk destul de serios. Desigur ca mi-ar place sa trag si diverse filme, în SD pt YouTube, dar nu acesta este scopul principal.
Uitându-ma în bugetul personal si la ceea ce avea de oferit Futureshop – merg cu ei din inertie, BestBuy sînd de obicei mai scumpi – m-am hotarât sa-mi iau un JVC Everio GZ-HD 310. Cu care m-am si jucat putin si mi-am facut o idee destul de clara. N-o sa intru în amanunte tehnice, e destul sa spun ca imaginea se vede foarte misto pe TV-ul meu HD.
Din pacate, tehnologia stocarii de imagini HD cere foarta multa memorie. De aceea hardul de 80 GB este suficient pt cam cinci ore de video la calitate maxima. Arhisuficient pt ce am eu nevoie. Cu toate acestea, softul care vine cu camera nu permite transferul imaginilor în calculator la calitatea lor maxima. Cuplând camera direct la TV prin cablu hdmi se vede cristal. Pe ecranul de 21 inch al calculatorului meu se vede cam nashpa. Dar e drept ca legatura dintre camera si calculator nu este facuta prin hdmi, deoarece nu am slot hdmi la calculator ( l-am cumparat acum cinci ani si era atunci haut-de-gamme, cu foarte multe sloturi pt carduri, USB, firefly, etc, dar nu hdmi).
Acest lucru ma cam irita. Pt ca urmatorul pas ar fi sa cumpar un WD TV Live Media pe care sa-l cuplez la un WD My Book de 500 GB pe care sa am stocate aceste filme HD. Cum transferul din camera în hardul extern My Book presupune pierdere de calitate destul de serioasa, urmarea este ca voi returna aceasta camera video. Nu vreau sa ajung sa trebuiasca sa-mi iau un nou laptop cu hdmi, ca sa pot sa transfer filmele. E aiurea.
Pâna la urma voi alege optiunea ‘’cea mai buna camera standard, cu upconversion’’. Tot JVC ofera Everio – GZ670 la pretul de 500 CAD fara taxe. Cu tot cu cablul mini-hdmi ajunge la 620 dolari cu tot cu taxe. Calitatea imaginii este apropiata de cea a unui DVD – cu putin mai proasta, pt ca la mine pe Samsungul meu un DVD de la închirieri se vede ca un BluRay din cauza unui lector DVD cu conversie catre 1080p – si cred ca deocamdata e suficient. Nu se pierde din calitate la transfer pe disc sau DVD si se poate viziona în conditii excelente si prin WD TV Live Media. Ca sa nu mai spun ca toate filmele se pot transfera pe iPod la o calitate super.
E drept ca nu e HD, dar deocamdata tehnologia HD pentru filme home-made este cam la început.
Urc cu doamna mea în masina. Ea la volan, eu în dreapta. Avem de mers împreuna pâna la prietenii nostri din cealalta parte a orasului. N-am fost niciodata la ei pâna azi. Si-au luat casa si tot ce stim este adresa.
Mersul în doi cu masina la o adresa necunoscuta este o adevarata aventura! E riscant. E contraindicat unui cuplu. Barbatul si femeia se anuleaza reciproc. În masina toti barbatii sînt un soi de PDL. Toate femeile sînt PSD. E ca si cum ar fi patru mâini pe volan. Se trage la stânga si la dreapta în acelasi timp. Directiile de mers nu sînt niciodata aceleasi daca sînt explicate de un barbat si o femeie. Daca Christofor Columb s-a trezit în America desi el vroia sa mearga în India, este pentru ca nevasta-sa a facut probabil parte din expeditie. I-a explicat ruta de urmat. Mai bine exploratorul s-ar fi oprit în Groenlanda si ar fi întrebat eschimosii pe unde s-o ia. Dar Columb era prea mândru ca sa faca asta. A ascultat-o pe nevasta-sa si a ajuns pe alt continent.
D-aia s-a inventat GPS-ul. Odata cu aparitia lui, au disparut disputele legate de directia de urmat. GPS-ul e arbitrul. E unisex si are întotdeauna dreptate. Nu tine cu niciunul. Gata cu sicanele de stanga, dreapta, ai ratat iesirea.
Tastez adresa pe ecranul navigatorului. Si apoi, la drum!
‘’În 150 de metri faceti la dreapta…’’
GPS-ul asta are o voce blonda, sexy si vesela! E placuta. Parca-i Sandra Stoicescu la începuturi.
‘’În 100 de metri faceti la dreapta…În 80 de metri faceti la dreapta…În 50 de metri faceti la dreapta…’’
- OK, OK, am înteles! De ce repeta atâta? Ma streseaza! se impacienteaza sotia.
- Stie ca tu esti la volan, ma trezesc vorbind.
N-ar fi trebuit sa-i spun asta. Stiu ca ea vrea sa auda GPS-ul. Cînd mergem împreuna undeva, trebuie mereu sa-i spun pe unde s-o ia. ‘’Fa stânga‘’, ‘’La primul semafor, încadreaza-te pe dreapta‘’. Cînd merge singura, foloseste navigatorul. Chestie de orgoliu. Cînd e singura, GPS-ul e puterea ei secreta de super-eroina care nimereste drumul. E prietenul ei. Cînd sînt si eu în masina, GPS-ul devine doar cineva care-i spune ce sa faca. GPS-ul sînt eu. Sînt ventriloc si vorbesc prin intermediul lui.
‘’În douazeci de metri, faceti dreapta…Faceti dreapta!’’ graieste vocea blonda din navigator.
- Bine, bine, fac la dreapta!
- A zis sa faci în douazeci de metri, îi semnalez eu.
- A spus în douazeci de metri acum douazeci de metri. Dupa aia a spus Faceti la dreapta! Ar trebui sa fii atent!
‘’Faceti o întoarcere’’
- Ce faci? ma interesez, curios.
- Întorc!
- E sens unic!
- GPS-ul a spus sa întorc. Deci întorc! Vrei sa-l ascult? Îl ascult!
- Termina cu prostiile! Mergi înainte, o luam pe alta parte si va recalcula noul traseu. E un calculator, nu un pitic cu o harta pe genunchi.
- Hotaraste-te odata! Ma iau dupa el sau nu?
‘’Faceti o întoarcere’’
- Of, înceteaza! suspina ea
- Cu mine vorbesti?
- Nu, cu afurisitul asta de navigator!
Un cuplu nu-i facut sa traiasca în trei. Întotdeauna apar complicatii!
‘’La intersectie, ţineti stânga’’
- De ce semnalizezi? ma minunez lejer.
- A zis sa fac stânga la intersectie.
- Nu, a zis sa ţii stânga.
- Deci nu fac stânga?
- Nu faci. Ţii!
- OK!
‘’Faceti o întoarcere’’
Merde, trebuia sa facem stânga. Începe cearta! Am impresia ca o sa aud GPS-ul cu vocea aia blonda : ‘’La prima intersectie, încetati sa va certati! Si acum putina muzica pentru destindere.’’ Atmosfera din masina e apasatoare. Sotia nu mai zice nimic. Eu nu mai zic nimic. Doar indicatiile GPS-ului se aud în masina.
‘’Luati prima iesire la dreapta. Tineti dreapta. În 20 de metri faceti stânga. Destinatia este în 50 de metri pe partea dreapta’’
Stiu ce lipseste la GPS-urile din ziua de azi! Un buton care sa faca liniste în masina.
În drumul meu spre statiunea de ski unde urma sa-mi aduc aminte de abilitatile în pravalirea la vale pe care le-am exersat anul trecut, ca orice canadian care se respecta, m-am oprit la un centru comercial sa-mi cumpar o imprimanta care fusese redusa destul de mult. Dupa ce am ales-o, stand de vorba cu angajatul raionului respectiv, l-am întrebat care-i treaba cu PlayStation 3 si cam cand as putea spera ca se reduc sub 400 de coco cît costa acum.
Fac o paranteza ca sa precizez ca vad PS3 ca pe ultimate gadget în materie de multimedia. Statia se poate conecta la internet, face update-uri, poate naviga pe web folosind ecranul televizorului, se conecteaza prin bluetooth la oarice alta scula din casa care functioneaza cu tehnologia asta – inclusiv la mobil, se pot juca jocuri cu o rezolutie fantastica, are BluRay incorporat, are hard disk pe care se pot pune filme si asa mai departe. Nava spatiala, ce sa mai!
Ei bine, tipul de la raionul de electronice mi-a spus ca magazinele cumpara cu 500 de dolari statia de la Sony si o vand cu 400. Si ca nu sînt sanse ca vreodata sa scada sub pretul asta, decat daca apare PS3 cu hard de 250 GB si atunci trebuie sa lichideze stocul de PS3 cu 80 GB. La fel s-a întamplat cu PS3 de 40 GB.
Eu, crezand ca n-am înteles bine, l-am întrebat: “Cum e posibil sa cumparati cu 500 si sa vindeti cu 400? Ce afacere faceti voi?” Si gagiul a început sa-mi povesteasca cum castiga ei de fapt din accesorii. Ca scopul este sa-l faca pe client sa cumpere consola si apoi sa-l jupeasca la consumabile, jocuri si accesorii.
Mi s-a parut o desteapta idee de marketing. Aceea ca o companie care produce un produs de înalta tehnologie la un pret destul de piperat, sa-l vanda în pierdere si sa-si scoata banii din accesorii. Cam cum face Apple cu iFonul. Impune pretul la distribuitori – care calca stramb este scos din reteaua de distributie – si apoi vand cu camionul accesorii la preturi nesimtite. Iar distribuitorii castiga gros, altfel nu s-ar bate sa intre în reteaua de distributie.
Cu toate astea, tare mi-as dori sa scada pretul la consola asta! Macar sa ajunga la un 320 de coco fara taxe si mi-as lua-o instant. Mai astept, sigur scad pana la vara.
Dragi cafeinomani, a venit momentul ala care apare în viata oricarui barbat la o anumita varsta si putere financiara. Momentul cand trebuie sa se decida cu cine isi va petrece viata în continuare. Nu, nu ma refer la o amanta, ci la un televizor cu diagonala cat mai mare!
Dupa o consultare prealabila cu Abaddon, specialist amator in televizoare si cu alti cativa prieteni care deja detin flat-screen TV, dupa multe magazine vizitate si cautari pe internet dupa specificatii, m-am hotarat sa mi-l iau pe asta de aici. Nu e varf de gama, însa eu nu mi-am permis niciodata varfurile de gama ci varfurile alea mai boante. Pentru oferta speciala la care l-am gasit 1,100 CAD fara taxe as spune ca-i chilipir!
Înainte sa ma hotarasc daca sa ma bag la plasma sau LCD, am cautat informatii pe net si pe forumuri. Pro si contra. Avantaje si dezavantaje. Pe cele care mi-ar influenta decizia – calitatea imaginii, contrast, sunet, unghi de vizionare, etc, mi le-am notat si m-am dus prin magazine sa-i frec pe vanzatori ca pe puii de arici. Toate televizoarele din magazine sunt cuplate la BluRay care costa 500 de dolari – scula, nu discul – si normal ca mori cand vezi calitatea imaginii. Însa eu i-am pus sa cupleze un DVD obisnuit cu un film pe disc clasic. Nu orice televizor reactioneaza bine.
LG si Toshiba s-au facut de ras. Panasonic a facut fata onorabil, Sony la fel, însa Samsung i-a spart pe toti. Cand i-am vazut claritatea impecabila a imaginii, am simtit nevoia sa îngenunchez în fata lui si sa-i pup ecranul. Noroc ca n-am facut-o! Are un sistem de captare a imaginii pe mai multe canale, si recunoste care din inputurile video este de HD si care este digital, adaptandu-se în consecinta. Chestia asta e importanta cand te uiti la televiziune clasica care nu-i HD sau la DVDuri obisnuite. Dupa cum am mai scris, accesul la canale TV HD e scump si vreau ca televizorul meu sa se descurce în orice conditii. Sa fie foarte tare pe tehnologia actuala si sa fie compatibil cu cea viitoare. Si se pare ca este, ca acest Samsung are nu stiu ce sistem 3D, care acum nu foloseste la nimic, dar care peste 5 ani cine stie?
Dupa aia, am inspectat camera de cinema de la subsol, unde voi instala TV-ul. E mare, dar nu-i foarte luminoasa decat dupa amiaza cand e soare. În plus, canapelele si fotoliile sunt aranjate într-un mod care nu-l avantajeaza pe unul care se uita din unghi la TV. P-orma, eu nu ma uit la televiziune per se. Nu stiu daca am cinci minute cumulate în timpul saptamanii. Dar ma uit la filme pe DVD. Nu des, mai mult în week-end. Nu joc jocuri pe TV, nu am Wii sau PS3 si nu folosesc televizorul zeci de ore la rand.
Din acest motiv, plasma este ideala. La diagonale ale ecranului de peste 40 inch – aprox 1 metru – LCD nu se simte bine cu tehnologia actuala. Asta pe care am pus ochii are diagonala de 50 inch (aproximativ 1.3 metri) si asezat alaturi de un LCD Bravia de la Sony, de 42 inch i-a dat ceata la calitatea imaginii. În plus are printre facilitati o tehnologie “true color” care transmite culorile mult mai natural, mai aproape de realitate. Albul e alb, nu gri si negrul are mai multe nuante. LCD în schimb transmite culorile foarte intens. Un far în întuneric arata pe LCD ca o pata alba cu hotare între lumina si întuneric. Desktopul meu, de exemplu, are ecran LCD de 21 de inch. Sunt filme facute de Pixar la care, daca ma uit de la juma’ de metru distanta ma tampesc culorile. Finding Nemo e un film ideal ca sa faci reclama la un LCD. Razboiul Stelelor e filmul ideal pentru reclama la plasma care e indicat pentru filme de actiune si sport. Ca senzatie e mai misto LCD imaginea este uneori ireal de frumoasa si de adanca, dar eu prefer ca un film sa aiba imaginea mai apropiata de cinematograf. Durata de viata la plasma e mai mica ca la LCD, aproximativ 60,000 ore. Asta înseamna ca daca ma uit 6 ore zilnic timp de 28 de ani, îl termin. Yeah, right! De parca as avea timp sau l-as tine atat de mult! Daca mai spun si ca are posibilitati de legare la laptop, care la randul lui e cuplat la internet prin wireless, cred ca v-am spus tot, corect? You Tube si productiile TV online devin o formalitate!
Abia astept sa-l despachetez si sa-l butonez. Cu toata lipsa de timp, cred ca pana week-endul viitor o sa-l cunosc pe de rost! Deocamdata se odihneste ambalat în living, caci n-am avut timp sa ma ocup de el.
Am iesit sambata seara sa ma plimb prin Montreal, cu ocazia Festivalului Juste pour Rire - sau Just for Laugh, versiunea lui engleza. In jur sute de oameni iesiti la o plimbare pe Rue St. Denis pentru a admira performerii în cadrul sectiunii Arta Strazii. Înghesuiala era la ea acasa iar gasirea unui loc de parcare efortul suprem. Am parcat într-o parcare subterana, cea a Teatrului St. Denis în fata caruia, pe un ecran gigant se derulau gagurile video, aceleasi care se transmit si în Romania din când în când.
M-am amestecat în multime înaintand cu greu pe alocuri. Toti gura casca exact asta faceau. Cascau gura! La scamatori, balerini, înghititori de sabii, comedieni, clovni, statui umane, trupe de marjorete si figurine plimbatoare. Când deodata, fara nici un avertisment, a început o ploaie torentiala, care in doar trei secunde s-a transformat in diluviu. Sa fi auzit chiote si sa-i fi vazut pe plimbareti cum fugeau într-o parte si în alta! Dar unde sa fugi? Acoperisuri nu erau iar barurile erau deja supra aglomerate cu gagici in fusta mini urcate pe scaun pentru a se proteja mai bine sub umbrelele de soare. Însa aveam o umbrela în rucsacul cu care eram numai ca pana s-o deschid trecusera deja între 30 si 45 de secunde timp suficient ca trecatorii din stânga si din dreapta mea sa fie facuti ciuciulete. Dar eu înca eram uscat. Cum a fost posibil?
Acum ceva timp îmi cumparasem de la l’Equipeur o pereche de pantaloni sport deschisi la culoare si un tricou polo, amândoua fiind tratate cu o tehnologie speciala numita anti-pata (anti-stain). Tesutul textil este îmbibat cu un soi de teflon care împiedica lichidele sa patrunda în interiorul tesaturii si astfel tehlologia asta protejeaza hainele de pete cu lichide diveres. Pana în seara cu pricina mai testasem tehnologia asta cu cafea, într-o zi scapand un pic pe pantaloni. Lichidul a ramas la suprafata ca uleiul intr-o tigaie cu teflon – doar picaturi mici – si a fost simplu sa-l scutur ca pe niste scame.
Când m-a prins ploaia, deoarece nu am fost expus direct la apa mai mult de cateva zeci de secunde, aceasta nu a avut timpul necesar sa patrunda prin haine. Dupa ce am deschis umbrela m-am scuturat pe cat posibil si am ramas uscat total. În afara de par care era tot ud. Chestia asta i-a lasat absolut tablou pe cei din jurul meu care fusesera udati pana la piele si cred ca a trebuit sa explic cu ce sînt îmbracat si de unde le-am luat la vreo zece insi.
Dar asta mi-a dat ideea sa va spun si voua, în cazul în care aveti posibilitatea sa va luati haine cu tratamentul asta de pe undeva. Se aplica la orice, de la sepci la camasi, pantaloni, etc. Am acasa trei camasi si doi pantaloni deschis la culoare, plus un tricou polo, toate cu tratate cu anti-pata, pe care le folosesc în mod curent. Singurul dezavantaj este ca sînt un pic scortoase, abia sesizabil. Se simt pe piele ca si cum ar fi un pic apretate sau ceva. Însa în mod cert, nu ma deranjeaza.
Incepand de astazi, Cafeina.ro a fost optimizat in scopul unei accesari mai facile de pe telefoanele mobile. Adresa pe care trebuie sa intrati de pe mobil este http://cafeina.wirenode.mobi si veti avea acces la articolele de pe blog asa cum apar ele in cititoarele de RSS.
Optimizarea este posibila folosind serviciile gratuite ale wirenode.mobi.
