Politicieni cu job
Azi pe la 7h00 dimineata, in timp ce-mi trageam nadragii pe mine, am aruncat un ochi pe TVR la emisiunea ceia a Iulianei Marciuc. Unde era invitat Cristian Topescu sa vorbeasca despre vremurile de aur ale fotbalului romanesc. Emisiunea era in direct iar ora Romaniei era 13h00.
Acu’ am si eu o nelamurire: ce cauta un senator al Romaniei intr-un studiou de televiziune, joia la ora 13h00, vorbind despre chestii care n-au legatura cu munca sa in legislativ? Nu trebuia sa fie la Parlament la ora aia? Joia nu se lucreaza in Parlament? Comisiile au liber?
Oare Oprescu mai opereaza la spital, desi este primar, ca aud ca vine pe la pranz la birou? Sau pur si simplu doarme pana mai tarziu? Aveam impresia ca parlamentarii sau primarii sint prea ocupati cu munca lor pentru care i-au ales oamenii, ca sa mai aiba timp sa-si faca fosta meserie sau sa se ocupe de afaceri. Sau nu-i asa?
Mercenari?
Sutu zice ca Rodica Culcer, sefa stirilor TVR, se va muta la noua televiziune a lui Becali, împreuna cu alti cativa care-si vor pierde joburile prin mass-media romaneasca. Adica ejectatii.
Mno, Sutu zice, ca doara nu-l doare gura. Personal, am un graunte de îndoiala. Îndoiala asta a mea zice ca mai exista pe lumea asta - chiar si în cea romaneasca - o urma de probitate si de penibil. Caci e foarte greu de crezut ca Becali TV sau cum naiba s-o fi numind noua jucarie a oierului, va avea libertatea de exprimare pe care o au alte televiziuni. Adica, ce dracu, hai sa ne uitam ce-a facut Jiji din Steaua ca sa ne închipuim cum va arata grila de programe si noua politica a postului respectiv! Ori fi banii importanti, dar parca nu pot fi atat de importanti!
Însa daca se va împlini zicerea lui Sutu or sa mai cada niste statui pe undeva! Si va asigur ca Romania duce mare lipsa de statui! Mare de tot!
Marea bulversare
Acum ceva timp, Serban Huidu - unul dintre carcotasi - si-a facut blog ca asa se poarta zilele astea. Ca multi altii din profesia asta, un om care are usile la televiziuni deschise în permanenta, simte nevoia sa se exprime prin blog. Ma rog, am mai scris despre asta si nu revin asupra subiectului..
Probabil stiti cu totii ca episodul cu bigudiurile si butonul Andreei Esca i-a facut pe carcotasi celebri. Ca reprezinta un moment de referinta în istoria emisiunii lor, moment care a fost marcat de fiecare data cand s-au aniversat niste ani la Cronica Carcotasilor. Dar în nici un caz nu ma asteptam ca acel moment, unul ca oricare altul în conceptia mea, sa fie readus în discutie chiar de catre Serban pe blogul lui cu amanunte si tot tacamul la câtiva ani buni dupa ce subiectul e mort si îngropat. Credeam sincer ca momentul a fost depasit!
Si hai sa va spun de ce sînt surprins de postarea lui Serban. Pentru ca eu sînt cel care i-a furnizat caseta buclucasa. Ce zice el acolo este adevarat, eram în Suedia cu afaceri timp de o saptamana si fiind acasa la un prieten, am vazut problemele pe canalul de testari al ProTV. Mai multe zile la rand. Asa ca în a doua zi am cerut o caseta si am inregistrat pana m-am plictisit. Urmaream Cronica Carcotasilor si stiam ca încearca de luni bune sa puna mana pe o gafa de-a Andreei Esca, asa ca mi-am sunat un prieten care-l cunostea pe Serban si dupa o saptamana sau doua caseta a fost în mana carcotasilor care si-au suspendat vacanta si au revenit în sezonul respectiv mai repede decat aveau de gand. În speta în luna februarie. Prima emisiune a fost exact aia cu Esca si a daramat audientele.
Sînt surprins pentru ca Serban nu stie cand sa se opreasca. Cand enough it’s enough! Pentru el caseta aia înca reprezinta momentul de glorie absoluta, bomba cum îi spuneau ei. Poate chiar este. Dar nu ma pot întreba de ce oare? La vremea aia a fost amuzant, absolut toate ziarele au scris, Iulian Comanescu a facut articol în Evz iar Catavencu au mancat si ei o paine buna de pe urma fazei aleia. S-a spus chiar ca ar fi unul din momentele de referinta ale televiziunii în Romania. Oare? Atunci televiziunea din Romania e de rahat!
Dupa emisiunea cu bigudiurile m-am întalnit cu Serban la ExpoConstruct 2003 - era invitat din partea Holcim sa le faca reclama - si am ras împreuna de o poanta buna. Dar apoi am depasit momentul! L-am lasat de mult timp în spate. Chestia asta trebuia sa se raceasca de foarte, foarte mult timp. Se pare însa ca n-a lasat-o Serban sa se raceasca. Caseta cu bigudiurile revine mereu în discutie în emisiunea lor sau pe unde mai dau interviuri. Si chiar nu pricep de ce Serban a simtit nevoia la cinci ani dupa eveniment sa faca precizari. Who cares?
Originalul se afla înca în posesia mea si e bine pus la pastrare. Dupa cum probabil ati reusit sa va dati seama, nu ati vazut caseta integrala pe YouTube si nici n-o veti vedea vreodata. Sau daca vreodata se va întampla lucrul asta, atunci sa stiti ca provine numai din anturajul carcotasilor, caci eu n-am de gand s-o fac publica. Totusi trebuie remarcat un lucru: caseta exista de ani de zile si absolut nici o revista de scandal, televiziune, OTV sau ce mai vreti voi din tara aia n-a vazut vreodata ce se afla pe ea. Si nici n-a stiut cineva vreodata ce se mai afla pe ea pana nu l-a apucat pe Serban slabiciunea dezvaluirilor, ca un soi de parere de rau ca n-a difuzat-o integral atunci. N-a fost pusa pe site-uri de sharing, nu am sunat-o pe Esca sau Tabara sa negociez cu ei, n-am sunat la CanCan si la Libertatea ci pur si simplu caseta a intrat în arhiva mea personala si atat. Nici macar prietenii mei cei mai apropiati n-au vazut vreodata altceva decat au dat carcotasii. Si daca toti cei implicati în povestea asta vor fi corecti pana la capat - caci pana mai ieri au fost - nici nu vor vedea vreodata.
E pacat ca Serban Huidu continua sa faca tam-tam pe marginea casetei aleia la cinci ani dupa eveniment si în afara emisiunii pentru care a fost înregistrata. Deasemeni gasesc ca este total neprofesionist sa vorbeasca public despre niste negocieri duse cu ProTV si despre cum s-a folosit el de ocazie sa demonstreze ceva. Ceva bazat pe o caseta care pana la urma prezinta niste momente de refulare înaintea unei intrari în direct si o mica barfa femeiasca. Momente umane! Stresul e mare înainte sa intri în direct si unii se descarca. Daca ati fi într-un studio de televiziune din Romania, cu cinci minute înainte de transmisia în direct ati ramane de-a drepul socati de limbajul folosit. Pana si Parazitii s-ar face mici de tot auzindu-le pe vedetele autohtone pe care toti le urmariti seara de seara. Credeti ca un studio de stiri e pension de domnisoare? E mai rau ca vestiarul unei echipe care tocmai a luat bataie!
Asa ca, Serbane, îmi permit sa-ti dau un sfat amical! Las-o cum a cazut! S-a terminat, a fost, e plin internetul de clipul cu butonul, da-o-n pana mea de treaba! Mergi mai departe si nu te mai uita la ce a fost. Chiar n-ai ce scrie pe blog decat povestea bigudiurilor lui Esca la cinci ani dupa eveniment? Zau asa, e penibil de acum!
Canale TV romanesti prin nTouch
Pentru ca e week-end si pentru ca n-am timp sa mai postez pana luni, pentru cei 30% din vizitatorii acestui blog care sînt din Nord-America, voi oferi o informatie mai mult sau mai putin interesanta. Pana de curand, in NA se puteau receptiona doar 4 canale de TV folosind serviciile RSN si GlobeCast. De curand a aparut o noua firma care ofera un serviciu apropiat de TiVo sau Apple TV dar axat pe canale romanesti de televiziune.
Compania ofera 12 canale romanesti de televiziune – cea mai mare selectie din afara Europei dupa cunostinta mea – la un pret mult inferior pachetului de 4 programe de la Romania Satelitte Network care ajunge la 36 de coco americani si la o calitate – zice-se – exceptionala. Apropiata mai mult sau mai putin de calitatea digitala. Daca aceste conditii sint adevarate, romanii posesori de televizoare HD s-ar putea sa fi dat de filionul de aur. Transmisia se face prin internet si cutia de receptie se cupleaza la o retea wireless de mare viteza pentru a putea functiona.
Pentru moment nu cunosc mai multe date, asa ca daca sînt printre cititorii acestui blog romani care au încercat aceasta tehnologie, îi rog sa-si lase aici impresiile.
Chestii prin dormitoare
Am vreo cativa prieteni romani care si-au luat casa si în spiritul traditie stramosesti, i-am vizitat de “casa noua”. Sticla de whiski inclusa! Oamenii m-au invitat printre altele sa le vad casa, ca de, asa e frumos cand vii prima data într-o locuinta noua.
Ce mi-a sarit în ochi? Toti au televizoare în dormitor. Da’ toti! Care plasme, care d-astea clasice, însa unul nu-i fara. De living nu mai zic, televizorul e obligatoriu si merge continuu, chiar daca nu se uita nimeni la el.
Acum stau si ma întreb: oare eu gresec undeva? N-am televizor în living si chiar îmi face placere sa rad de cate unul care mai vine pe la mine si sa-i zic ca n-am TV deloc. N-am nici în dormitor, nici în baie ci doar la subsol, în camera “familiala” cum îi zice pe aici. Mai am un tv mic de 16 inch în bucatarie, pus acolo pentru parintii care mai vin în vizita si care sunt torturati de ideea de a alege între treaba în bucatarie si shoul preferat la Antene.
Dar ma întorc la întrebarea mea: de ce naiba îsi pune lumea TV în dormitor?
M-am saturat de Phelps!
Parca nu mai exista alt sportiv pentru americani. A ajuns sa-mi stea omul asta în gat atat din cauza previzibililor victorii cat si a marketingului desantat. A devenit la fel de plictisitor de urmarit natatia de la Beijing cam cum devenise de plictisitoare Formula 1 pe vremea cand o domina autoritar Schumacher. Si cine-i Phelps? Un amator pana la urma, de care ne aducem aminte doar la Olimpiade sau concursuri mondiale de natatie. Nu e vreun Tiger Woods sau Michael Jordan ca sa atraga atentia în mod constant asupra lui. Tocmai din acest motiv ma enerveaza de mor cand ma uit la NBC si-l vad numai pe el, în reclame sau în concurs. Americanii sunt vedeto-fagi! Practic restul echipei de înnot a SUA e inexistenta.
Si ca si cum asta n-ar fi de ajuns, cred ca-l mai ajuta si saracii de arbitri, de parca singur n-ar fi în stare sa castige. A saptea medalie de aur a fost castigata cu mari semne de întrebare, care într-un sport ca natatia nu prea îsi au locul. Imaginile repetate la infinit arata clar ca sarbul Milorad Cavic i-a tras-o, însa cronometrul zice ca Phelps a pus degetul pe zid cu 0.01 secunde mai devreme. Adica cu o zecime de secunda! Haide, bai, ma lasati? Iar faza de rahat cu ignorarea sarbului care l-a felicitat, ca na, omul era prea fericit sa-si serbeze victoria, încalca spiritul de fair-play al Olimpiadei. Dar la ce sa te astepti de la un american?
***
Camelia Potec, singura înnotatoare la care CBC, televiziunea canadiana, se refera cu Madame a avut un ghinion teribil în cursa de 800 metri liber. Si acest ghinion a fost accentuat de varsta ei, cei 26 de ani spunandu-si cuvantul în cadrul unei probe de 16 lungimi de bazin. Camelia a pierdut locul trei la mustata, comentatorii canadieni anuntand-o pe locul trei înainte ca graficul televiziunii chineze sa arate ca de fapt iesie pe patru. As spune ca merita din plin macar locul trei pentru modul în care s-a detasat si a gandit finala. Dar cum am mai spus, alte înnotatoare mai tinere s-au miscat mai repede. Long live Speedo, noul costum de înnot în care tehnologia bate abilitatea fizica!
***
Majoritatea televiziunilor care si-au trimis jurnalisti la Beijing s-au gandit sa trimita vedete de prim plan. În speta prezentatori de jurnale, de exemplu, care sa transmita jurnalele de seara cat mai impregnate de spiritul Olimpiadei. Însa nu s-au gandit la cat de ironice vor fi imaginile.
Ei bine, într-una din zile NBC a transmis un jurnal de stiri din studioul de la Beijing. Care studiou are în spate o fereastra larga prin care se vede Piata Tiananmen. Care piata, arata astfel:
E simplu de imaginat ce haios a fost momentul cand NBC prezenta stiri despre Bush si compania, cu sigla NBC într-un colt si pe un ecran cu plasma mare sub biroul prezentatorului iar în spate pe geam se vedeau trupele armatei chineze care faceau rodul sau schimba garda sub privirea îngaduitoare a lui Mao. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie mi s-a parut un excelent moment care subliniaza cum nu se poate mai clar globalizarea din ziua de azi!
Monstruletul
Dragi cafeinomani, a venit momentul ala care apare în viata oricarui barbat la o anumita varsta si putere financiara. Momentul cand trebuie sa se decida cu cine isi va petrece viata în continuare. Nu, nu ma refer la o amanta, ci la un televizor cu diagonala cat mai mare!
Dupa o consultare prealabila cu Abaddon, specialist amator in televizoare si cu alti cativa prieteni care deja detin flat-screen TV, dupa multe magazine vizitate si cautari pe internet dupa specificatii, m-am hotarat sa mi-l iau pe asta de aici. Nu e varf de gama, însa eu nu mi-am permis niciodata varfurile de gama ci varfurile alea mai boante. Pentru oferta speciala la care l-am gasit 1,100 CAD fara taxe as spune ca-i chilipir!
Înainte sa ma hotarasc daca sa ma bag la plasma sau LCD, am cautat informatii pe net si pe forumuri. Pro si contra. Avantaje si dezavantaje. Pe cele care mi-ar influenta decizia - calitatea imaginii, contrast, sunet, unghi de vizionare, etc, mi le-am notat si m-am dus prin magazine sa-i frec pe vanzatori ca pe puii de arici. Toate televizoarele din magazine sunt cuplate la BluRay care costa 500 de dolari - scula, nu discul - si normal ca mori cand vezi calitatea imaginii. Însa eu i-am pus sa cupleze un DVD obisnuit cu un film pe disc clasic. Nu orice televizor reactioneaza bine.
LG si Toshiba s-au facut de ras. Panasonic a facut fata onorabil, Sony la fel, însa Samsung i-a spart pe toti. Cand i-am vazut claritatea impecabila a imaginii, am simtit nevoia sa îngenunchez în fata lui si sa-i pup ecranul. Noroc ca n-am facut-o! Are un sistem de captare a imaginii pe mai multe canale, si recunoste care din inputurile video este de HD si care este digital, adaptandu-se în consecinta. Chestia asta e importanta cand te uiti la televiziune clasica care nu-i HD sau la DVDuri obisnuite. Dupa cum am mai scris, accesul la canale TV HD e scump si vreau ca televizorul meu sa se descurce în orice conditii. Sa fie foarte tare pe tehnologia actuala si sa fie compatibil cu cea viitoare. Si se pare ca este, ca acest Samsung are nu stiu ce sistem 3D, care acum nu foloseste la nimic, dar care peste 5 ani cine stie?
Dupa aia, am inspectat camera de cinema de la subsol, unde voi instala TV-ul. E mare, dar nu-i foarte luminoasa decat dupa amiaza cand e soare. În plus, canapelele si fotoliile sunt aranjate într-un mod care nu-l avantajeaza pe unul care se uita din unghi la TV. P-orma, eu nu ma uit la televiziune per se. Nu stiu daca am cinci minute cumulate în timpul saptamanii. Dar ma uit la filme pe DVD. Nu des, mai mult în week-end. Nu joc jocuri pe TV, nu am Wii sau PS3 si nu folosesc televizorul zeci de ore la rand.
Din acest motiv, plasma este ideala. La diagonale ale ecranului de peste 40 inch - aprox 1 metru - LCD nu se simte bine cu tehnologia actuala. Asta pe care am pus ochii are diagonala de 50 inch (aproximativ 1.3 metri) si asezat alaturi de un LCD Bravia de la Sony, de 42 inch i-a dat ceata la calitatea imaginii. În plus are printre facilitati o tehnologie “true color” care transmite culorile mult mai natural, mai aproape de realitate. Albul e alb, nu gri si negrul are mai multe nuante. LCD în schimb transmite culorile foarte intens. Un far în întuneric arata pe LCD ca o pata alba cu hotare între lumina si întuneric. Desktopul meu, de exemplu, are ecran LCD de 21 de inch. Sunt filme facute de Pixar la care, daca ma uit de la juma’ de metru distanta ma tampesc culorile. Finding Nemo e un film ideal ca sa faci reclama la un LCD. Razboiul Stelelor e filmul ideal pentru reclama la plasma care e indicat pentru filme de actiune si sport. Ca senzatie e mai misto LCD imaginea este uneori ireal de frumoasa si de adanca, dar eu prefer ca un film sa aiba imaginea mai apropiata de cinematograf. Durata de viata la plasma e mai mica ca la LCD, aproximativ 60,000 ore. Asta înseamna ca daca ma uit 6 ore zilnic timp de 28 de ani, îl termin. Yeah, right! De parca as avea timp sau l-as tine atat de mult! Daca mai spun si ca are posibilitati de legare la laptop, care la randul lui e cuplat la internet prin wireless, cred ca v-am spus tot, corect? You Tube si productiile TV online devin o formalitate!
Abia astept sa-l despachetez si sa-l butonez. Cu toata lipsa de timp, cred ca pana week-endul viitor o sa-l cunosc pe de rost! Deocamdata se odihneste ambalat în living, caci n-am avut timp sa ma ocup de el.
Cine stinge lumina la Departamentul Sport al TVR?
Iulian Comanescu anunta pe blogul sau ca Vlad Enachescu a plecat de la TVR la Realitatea TV cu tot cu “Minutul 91″ si cu invitatii dupa el. Dupa plecarea lui Radu Naum la noi înfiintatele posturi GSP – cele care vor transmite campionatul lui Mitica – practic n-a mai ramas decat Ioan Todan sa stinga lumina. Nu stiu daca Gradinescu o mai fi pe acolo, dar daca este mult nu mai sta caci nu mai are cu cine schimba o vorba.
In calitatea nostra de microbisti, plecarile astea ne afecteaza. Trustul lui Felix a luat meciurile Nationalei, a luat si jurnalistii odata cu ele si practic sportul s-a cam dus la TVR. Doar Olimpiada ce va mai face rating, si dupa aia? Poate Liga Campionilor, parca imi aduc aminte ca a castigat-o TVR, ceea ce pe mine, in afara Romaniei nu ma incalzeste, caci TVR n-are drept de transmitere a meciurilor peste granita.
Loading ...