De Paste

April 22, 2011 by stash · 1 Comment
Filed under: Life in Montreal 

Opt cozonaci de facut, trei păşti de aranjat, zece kile de vin rosu de achizitionat, douazeci de oua de vopsit, cinci litri de lapte de cumparat, juma’ de sac de faina de rezolvat, o jumatate de miel de gatit la oala de lut, doua sute de meteri patrati de parchet de spalat si aspirat, cinsprezece rafturi de carti de sters de praf, doua masini de spalat vase pline, sapte flori de udat si curatat de frunze uscate,  350 de metri patrati de curte de maturat, doi sconcsi de înjurat, patru trandafiri de replantat, doua masini de spalat si aspirat, cinci crengute cu mugurasi de cules din salcâm, un buchet de flori de asezat în vaza, 15 metri patrati de geamuri de spalat, un dulap de haine de iarna de schimbat, o magazie de 30 metri patrati de aranjat, o terasa de lemn de spalat si opt musafiri de primit.

Sarbatori pascale fericite si voua!

Pumpkin Jack

October 19, 2010 by stash · 4 Comments
Filed under: Life in Montreal 

Ieri, la dorinta expresa a sotiei, am cioplit un bostan special pentru decorat scarile la intrarea în casa cu ocazia Halloween-ului ce se apropie.

IMG_5630 IMG_5631

Prima data l-am ales. Dupa care i-am desenat fata fioroasa si l-am scobit pe dinauntru. L-am cioplit cu un cutitas cu lama scurta. Si asta e rezultatul final.

IMG_5632

Ïmi place cum a iesit. Regret numai ca am uitat sa-i fac dinti si în partea de jos. Ïnsa cred ca dupa ce îi voi plasa o lumânare înauntru, va fi destul de ‘’scarry’’ încât sa-i atraga pe copiii vecinilor la usa mea dupa bomboane.

Mwahahaha…

Vremea muraturilor

September 20, 2010 by stash · 9 Comments
Filed under: Life in Montreal 

A venit si vremea aia cînd mi-am pus muraturile la odihna pe iarna. Anul asta am vrut neaparat sa am si pepeni murati, un produs traditional în Moldova, care mi-a lipsit din plin aici.

IMG_5479

Asa ca am trecut organizat la actiune. Prima miscare, mi-am cumparat patru galeti de plastic de 20 de litri, cu capace etanse si garnitura de cauciuc. Capacele au un dop de plastic care ofera un acces facil la muraturi fara sa deranjeze lucrarea Domnului. A doua etapa a constat din culegerea tuturor rosiilor necoapte din gradina proprie, a câtorva ardei iuti întârziati si scoaterea din debara a mararului uscat.

Pentru ca gogonelele productie proprie au fost insuficiente, am comptetat totul cu câteva produse cumparate în weekend de la Piata Jean Talon. Printre ele, 9 pepeni de toata frumusetea.

IMG_5475

Am asezat pepenii, gogonelele, hreanul, morcovii, conopida si telina în straturi, amestecându-le cu atente ca sa nu le strivesc. Printre ele am asezat marar, boabe de piper, boabe de mustar si bucati de ustoroi. Am turnat saramura calduta peste toate produsele si cam asta a fost tot.

Dupa care am sigilat galetile cu capacele aferente si le-am dus în magazie unde-i racoare (noaptea cinci grade, ziua cam 18). La iarna voi duce doua galeti la un amic care sta la doua strazi distanta si care are un soi de pivnita iar doua galeti vor ramâne în camera mea rece de la subsol, alaturi de sticlele de vin, gemuri si salate de toamna.

Mmmiammm…

Doua lumi diferite

September 15, 2010 by stash · 8 Comments
Filed under: Life in Montreal 

S-a terminat vara si s-au terminat vacantele. Ceea ce pe undeva e bine. Toata vara am primit poze de la prieteni si rude (am si trimis) de prin locurile unde i-au purtat pasii. Si în majoritatea pozelor m-a izbit un lucru. Chilotii de baie. Care în Europa sînt indecent de scurti si mulati pe … fese sa spunem. Iar în Canada sînt cu totul si cu totul altfel. Nu ma credeti? Iata detalii:

Romania Canada

Chilotii din stânga sînt ceea ce se poarta pe plajele însorite ale batrânului continent. Chilotii din dreapta sînt ceea ce se poarta în Canada si SUA. Puteti sa râdeti cât vreti, chilotii de baie sînt ca doua mentalitati diferite. Unii ies mai bine în evidenta, altii mai putin.

Daca ati purta în Canada chilotii din fotografia din stânga, aveti foarte mari sanse sa va ia politia la întrebari si sa va taie o amenda pentru expunere indecenta. Iar daca sînteti cu din astia într-un parc familial, veti fi pur si simplu azvârliti afara. Noi sîntem pudici, ba europenilor!

Ïn schimb daca apareti pe plaja de la Cannes în chilotii din dreapta, se vor auzi râsete în jurul vostru. Eu stiu, am patit-o pe pielea mea în luxoasa statiune. Un salvamar a venit chiar sa-mi spuna ca e interzis sa intru în apa îmbracat în pantaloni scurti, ca cica e pericol de accidente.

Este adevarat însa ca fiecare optiune are farmecul si avantajele ei. Cu chilotii din dreapta se rezolva probleme obisnuite cum ar fi unde sa-mi pun cheile de la masina sau maruntisul. Au în buzunare niste saculete din plastic gros care se închid ermetic si sînt legate cu sfoara elastica ca sa nu se piarda. Au de obicei un suspensor pentru protejarea bijuteriilor de familie. Ïn plus nu aveti nevoie sa va luati haine de schimb. Eu obisnuiesc sa plec îmbracat asa de acasa, fac baie la piscina sau plaja, dupa care ma usuc si ma întorc îmbracat cu ei acasa. Ar fi greu sa fac chestia asta cu chilotii din stânga, trebuie sa recunoastem. Un alt avantaj este ca ma pot fotografia si trimite poze cît vreau, niciodata nu voi fi acuzat de tinuta impudica, cel mult de tinuta batrânicioasa.

Cu chilotii din stânga, cei mai dotati vor atrage gagicile ca magnetul. La înnot sînt foarte comozi, nu ai impresia ca pluteste un cearceaf de pat lânga tine cum e cazul la chilotii din dreapta. Se usuca în cinci minute si sînt destul de naturali. Cu toate acestea, dupa atâtia ani de Canada, m-as comporta exact ca Ben Stiller în ‘’Meet the Parents’’ cînd Owen Wilson îi ofera un slip ca ala din stânga si-l invita în piscina. Pe meleagurile astea, folosim chilotii din stânga exact ca sa râdem de vreunul.

Ïn concluzie, noua canadienilor si noua americanilor ne cam roseste obrazul când primim fotografii de la fratii nostri europeni, îmbracati în slipi de baie ca aia din stânga. Sînt doar niste chiloti, e adevarat. Dar sînt si doua lumi complet diferite.

Discutie cu un greco-catolic

April 8, 2010 by stash · 7 Comments
Filed under: Life in Montreal 

El : Bai, deci te astept la slujba sau nu?
Eu : Ce slujba?
El : La slujba de înviere, na!
Eu : Ce slujba de înviere, bre? Pai nu esti greco-catolic?
El : Ba da.
Eu : Eu sînt Ortodox. Cum sa vin la slujba la greco-catolici?
El : Da’ ce, greco-catolicii musca?
Eu : Pai nu stiu, n-am fost niciodata sa vad cum sînt.

Pauza

Eu : Auzi? De ce esti tu greco-catolic, daca în Grecia nu-s catolici? Ha?
El : Nu-s, dar Greco-Catolic înseamna de fapt Ortodox-Catolic.
Eu (pufnind în râs) : Ortodox-Catolic? Nu-i o contradictie în termeni?
El : Nu. Ortodox înseamna ‘’Calea cea dreapta’’.
Eu (aiurit) : What?
El : Habar n-ai. Greco-Catolicii sînt de fapt Catolicii dupa Biserica de la Constantinopole. Bizant adica!
Eu (si mai aiurit) : Despre ce vorbesti? Cum o sa fie catolicii dupa Bizant? Catolicii nu-s dupa Roma? Nu-i papa de la Roma seful vostru?
El : Nu, ba!
Eu (total debusolat) : Da’ cine?
El : N-avem sef.
Eu : Cum puii mei sa n-aveti sef?
El : Cine-i seful la Ortodocsi?
Eu: Nu stiu. Bartholomeu acela!
El : Bartolomeu a murit. Dar ala nu era seful Ortodoxiei.
Eu : Da cine e?
El : Nu-i nimeni. Toti patriarhii ortodocsi sînt sefi.
Eu : Toti sînt sefi? Ca sa vezi, uite d-aia nu merge treaba.

Oftam împreuna

Eu : Si pâna la urma cine-i sef la Greco-Catolici?
El : Teoretic sîntem uniti cu Roma, deci ar trebui sa fie Papa. Dar nu-i el.
Eu : De ce?
El : Pentru ca Romano-Catolicii predica în latina. La noi predica e în Româna dupa ritul bizantin
Eu (lamurit bustean) : Aha!
El : Habar n-ai ce schisma e în lumea asta. Biserica de Est vs Roma vs. Biserica Ortodoxa. Am fost prigoniti pe timpul comunistilor, trecuti în ilegalitate. Habar n-ai…
Eu : N-am habar, dar întrebarea e – oare ma intereseaza?
El : Nu pare sa te intereseze.

Pauza de scobit în nas

El : Si zii, vii la slujba?
Eu : Care slujba?
El : …

Pepene murat

January 31, 2010 by stash · 15 Comments
Filed under: Life in Montreal 

Singurul produs românesc pe care nu avusesem înca ocazia sa-l degust în Canada era pepene murat. Ultima data am mâncat în februarie 2005. Acum un cincinal.

Zilele trecute am reusit sa conving un amic sa ma lase sa dau cu jula prin butoiul lui de muraturi. De unde am extras urmatoarea capodopera:

Pepene 1 Pepene 2

Vreau sa va povestesc ca în ciuda culorii cam palide (nu era exact un pepene rosu, dar avea gust de pepene rosu) a fost unul din cei mai buni pepenbi murati pe care i-am mâncat vreodata. Ïn cinstea lui am trântit o fasole cu ciolan afumat, special pentru vargatul asta.

Iar moarea era acidulata cam ca sampania si un pic iute. Si atât de clara, încât o puteam turna linistit într-un pahar cu picior si utiliza pe post de drege mahmureala.

Cu siguranta în toamna viitoare o sa-mi pun si eu pepene la murat. Stiu o ferma la 20 km de casa si am vazut la ei si cîmpuri de pepeni din astia mici, numai buni de murat. O sa-i dau o lada de bere amicului care si-a facut mila de mine si o sa-l rog sa-mi scrie reteta de muraturi pe o bucata de hârtie, ca sa o pot urma la litera.

PS Ma bate gândul foarte serios sa ma las de blogging asa ca saptamâna asta s-ar putea sa fie ultima a Cafeina.ro. Eu zic sa profitati :)

Sarbatori fericite!

December 24, 2009 by stash · 10 Comments
Filed under: Random 

Iaca veni vacanta si la mine. Cu zapada, cu cadouri, cu mese intinse si prieteni in vizita.

Va urez La multi ani! si Sarbatori Fericite alaturi de cei dragi. Ne vedem dupa vacanta.

Sa fiti cuminti!

Egalitatea între sexe

December 13, 2009 by stash · 13 Comments
Filed under: Life in Montreal 

Ce s-a întamplat cu societatea în care traim? Feministele au distrus lumea. Au adus egalitatea între sexe la un asemenea nivel, încît a deschide usa unei doamne sau a-i întinde mâna sa coboare din masina a devenit un act evident de sexism. Stupid!

Aseara ma întorceam acasa cu trenul si eram asezat confortabil pe scaun. În picioare lânga mine, o femeie la vreo 40 de ani aranjata, eleganta si chiar atragatoare. M-am ridicat de pe scaun si i-am oferit locul. în primul moment a fost socata si a avut tendinta unui gest de refuz. Am insistat si i-am zâmbit încurajator. Mi-a zâmbit la rândul ei extra larg si m-a masurat din cap pâna în picioare. Apoi s-a asezat pe scaun, continuând sa se uite la mine. Ca sa n-o pun într-o situatie inconfortabila, am coborât privirea spre telefonul mobil, jucându-ma cu el. Cu coltul ochiului vedeam ca înca ma priveste, asa ca am întrebat-o cu o voce cît mai linistitoare daca totul e OK. A dat din cap ca da si s-a uitat apoi pe geam.

A coborât cu o statie înainte de a mea. S-a ridicat, mi-a zâmbit iarasi si mi-a multumit pentru gest. A coborât si mi s-a parut ca s-a mai uitat odata înapoi, peste umar. Eram cu sentimentele bulibashite total. Ce fel de societate e aia în care un gest normal de curtoazie fata de o femeie este privit ca unul exceptional?

Chiar ieri o vazusem pe amanta vecinului cum iese din casa dupa ceea ce presupun ca a fost o partida de amor si se apuca singura sa-si dezgroape masina din zapada în timp ce ala statea în usa casei si se scarpina în fund. Mi s-a parut absolut revoltator, însa nu parea sa li se para si lor la fel. Probabil ca de vina este educatia mea sexista. Aia pe care mi-a inoculat-o tata cînd eram mic si care spunea ca nu trebuie sa le trag pe fetite de par sau sa le ridic fusta în mijlocul clasei, pentru ca ele sînt fiinte fragile care trebuie protejate. Bine, tot tata îmi spunea si ca femeile nu sînt atât de inteligente ca barbatii si ca pentru cea mai desteapta femeie de pe planeta se vor gasi oricând minim 5 barbati mai destepti ca ea. Asta era prin anii ‘80, ani în care Elisabeta Polihroniade stergea pe jos cu mari maestri rusi ai sahului. Dar pentru tata era doar o exceptie de la regula. El era sigur ca Liutkov sau Karpov ar fi batut-o oricînd iar Shamkovich doar a prins o zi proasta.

Educatia asta primita de mic si care spune ca femeile sînt mai firave, ca locul lor nu e în hockey sau la ridicari haltere, a trebuit s-o maschez în viata de adult cu declaratii egalitariste. Una din femeile din viata mea avea convingeri atât de feministe încât orice aluzie la capacitatea ei de atinge un scop rezervat îndeobste barbatilor (cum ar fi CEO al unei companii de inginerie) îi scotea la iveala gherutele. Alea reale si alea imaginare. Ambitia si încapatânarea în atingerea scopurilor depaseau cu mult abilitati similare care ar putea fi gasite într-un barbat. Iar chestia asta în loc sa ma atraga, ma cam punea pe gânduri. Pentru ca barbatii români vor sa se simta puternici si protectori în preajma femeilor lor, nu inutili ca un cîrlig de rufe. Spre deosebire de barbatii chebecosi care n-au strabateri de genul acesta, ei fiind crescuti de mici cu impresia ca e normal ca femeile sa faca box.

Nu mi-e clar daca impresiile astea pe care le am ma plaseaza sau nu în categoria sexistilor. Dar e cert ca si femeile românce sînt educate în acelasi spirit al dominatiei barbatului. Pentru ca în Romania conceptul ca nu esti barbat daca nu-i tragi un dos de laba peste ochi femeii este foarte raspândit.

Motiv pentru care prefer sa traiesc în Canada, acolo unde gestul de a ceda locul în tren unei femei o socheaza. Pentru ea, sînt exotic. Sînt interesant. E bine!