Universitatile romanesti sunt cunoscute peste hotare destul de bine. De fapt sunt cunoscute doar universitatile din trei mari centre daca e sa fim corecti. Iasi, Bucuresti si Cluj. Restul, fara suparare, nu exista! Dar universitatile astea sînt cunoscute mai putin prin ceea ce fac cat prin ceea ce produc: generatii întregi de absolventi care au luat drumul strainatatii si dupa ceva lupte cu sistemul imperialist l-au biruit si acum lucreaza pentru companii occidentale.
Putine cadre din universitatile alea au habar ca o foarte mare parte din generatiile lor de absolventi lucreaza de ani buni în strainatate. Si mai putine – spre zero – stiu si unde lucreaza absolventii lor. Ca, spre exemplu 60% din generatia 1994, 1995 si 1996 de la Universitatea Tehnica Gh Asachi din Iasi e stabilita în Vestul Europei, Canada si America. Nu sînt sigur ca are cineva baze de date tinute la zi asa cum au universitatile din Vest.
De ce este important acest lucru? Pai hai sa luam împreuna o sorbitura de cafea si sa ne gandim. Ce avantaje ar avea universitatile romanesti daca si-ar localiza toti absolventii de afara? În primul rand si-ar creea o retea super puternica de know-how. Ar avea acces la noi tehnologii si dezvoltari industriale. Nu vorbesc de secrete, ci de colaborari. Ar avea o baza de unde sa invite adevarati specialisti sa tina prelegeri în fata studentilor (în perioadele cand acesti specialisti s-ar afla prin tara). Ar avea unde sa apeleze pentru dezvoltarea unor noi retele de schimburi de studenti. Multe companii occidentale ar accepta cu draga inima studenti din Romania în stagiu de 3 luni. Si i-ar mai si plati!
Studentii lor ar avea unde apela cand ar prinde vreo bursa în strainatate sau un schimb de experienta. E lucru mare sa ai pe cineva în tara aia sa-ti explice ce si cum. Nu ma refer la cazare. Ma refer, din nou, la know-how.
În al doilea rand, universitatile ar putea fi varful de lance în schimbarea unor mentalitati din industrie, în conditiile în care ar avea în spate adevarate cluburi Alumni care ar avea în componenta oameni cu experienta. Ar putea chiar strange fonduri pentru burse studentesti, asa cum fac mai toate universitatile din lume care apeleaza de multe ori la fostii absolventi în cadrul campaniilor de finantare.
În general ar fi numai avantaje pentru ele. Dar desi ar fi avantajos, universitatile nu sînt interesate. Nu exista un newsletter regulat cu care sa-i informeze pe absolventi ce se mai întampla în viata universitatilor respective. Nu exista interes atunci cand unul din absolventi vrea sa viziteze scoala dupa o decada sau doua de la absolvire. Absolventii pastreaza legatura între ei prin LinkedIn sau Colegi.ro. Pe site-ul universitatilor nu exista nimic de felul asta, nu exista formulare de contact între absolventi, nimic. Reuniunile de 10 ani sau 20 de ani de la terminarea facultatii se întampla fara ca facultatile respective sa miste macar un deget.
Si atunci de ce sa ne mai miram ca cele mai tari universitati din Romania nu sunt nici macar în Top 500 European? Aruncati un ochi la lista asta sa vedeti pe ce loc ne aflam cu universitatile noastre în topul mondial si dupa aia hai sa ne îmbatam iarasi cu apa rece declamand sloganuri de-alea idioate cum ca scoala romaneasca e cea mai tare din lume si ca nu degeaba avem atatia olimpici!
