Banzai!
Discutie pe messenger cu un prieten din Vancouver:
Eu : Kakaia treaba?
El : Tocmai l-am vazut pe împaratul Japoniei, Akihito!
Eu : Habar n-aveam ca-i prin Vancouver. Credeam ca a plecat deja din Canada.
El : Am vazut ca e lume adunata într-o piata si m-am dus si eu sa vad despre ce e vorba
Eu : Te-ai pozat cu el?
El : Nu. A trecut cu masina la 3-4 metri de mine.
Eu : I-ai facut din mâna?
El: Mi-a facut el mie. A trecut foarte încet. Am avut timp sa ma uit bine la el.
Eu : Si cum e?
El : Mi s-a parut mult mai batran decat il stiam eu.
Eu : Asa.
El : Mi-a placut sistemul de securitate. Avea niste tipi cu el foarte inalti, bine facuti, chiar chipesi.
Eu: Chipesi?
Eu : Asta ai vazut tu din sistemul de securitate? Ca baietii erau chipesi?
El : M-a mirat. Departe de imaginea pe care o am eu cand e vorba de japonezi.
Eu : Adica?
El : Mici de statura.
Eu : Aha! Vezi ca vine si Printul Charles cu Camilla în noiembrie
El : As vrea sa ii vad. Sper numai sa nu uit!
El : Lui Akihito as fi vrut sa-i strig Banzai!
El : Sa vad cum reactioneaza.
Eu : Poate ti-o furai de la baietii aia chipesi.
El : De ce?
Eu : Asta strigau soldatii japonezi în al doilea razbel cînd lansau atacuri sinucigase.
Eu : Sînt destul de convins ca chiparosii aia de japonezi ar fi interpretat gresit urarea ta!
El : Poate nu
Eu : E ca si cum i-ai striga Heil! lu’ Merkel.
El : Lui Charles o sa-i urez: Long live the king!
Eu: Poate o încasezi si de la securitatea printului.
El : De ce?
Eu : Charles nu-i înca rege!
El : Poate o sa fie pâna atunci.
Eu : Poate da. Sau poate nu.
El : Oricum, apropo de japonezi. Astia strigau altceva. Nu Sayonara. Altceva!
Eu : Cum sa-i strige Sayonara, bai? Sayonara e La revedere!
El : Si? Doar nu pleca nicaieri.
Eu : Nu, dar ar fi putut crede ca-i ureaza sa plece în loc cu verdeata.
El : Nu m-am gândit.
Eu : Nu l-au orbit ai lui cu flashurile? Nu s-a aruncat nici unul cu fata la pamânt?
El : Erau cîtiva pe lânga mine care plangeau în hohote de bucurie ca l-au vazut pe împarat.
Eu : Normal. Nu-l vezi în fiecare zi pe seful celei mai vechi monarhii din lume.
Dependenta
Ati observat vreodata, la metrou sau intr-un magazin aglomerat dotat cu scari traditionale dar cu o singura banda de scari rulante (care urca sau coboara) ca toata lumea se repede sa mearga pe scarile rulante si doar cativa se aventureaza pe alea clasice?
Ati remarcat vreodata in metrou sau autobuz ca jumatate din pasagerii mai tineri au castile de la iPod sau de la playere de muzica in urechi in timp ce cealalta jumatate vorbeste la telefonul mobil sau butoneaza jocuri electronice?
Compresoriste si buldozeriste
Deci, bai dragi cafeinomani - cum va alinta Abaddon cand vine din cele calatorii - am reusit sa-mi asez curu’ obosit in patul de la hotel. Dar in loc sa-mi bag mintile in cap si sa ma culc, bloghez! La TV oricum nu-i nica, decat finala Cupei Stanley in care Pinguinii o iau pe coaja de la Aripile Rosii din Detroit. Cum eu sînt fan hockey, mai ales in luna iunie si dupa ce Canadiens au iesit deja de vreo luna din cursa, e clar care-mi sînt ocupatiile.
Hotelul la care stau e un soi de “afara-i vopsit gardul si-nauntru-i leopardul”. Best Western Convention Center se cheama. Sa stea matza in coada si mai multe nu, cand aude un nume asa pompos! Lobby-ul si restaurantele sunt foarte misto, insa apartamentele sunt jale! Mi-au dat unul cu doua camere de culcare, probabil ca sa am de unde alege, si cu living si sala de luat micul dejun. E la capatul unei gradini interioare, cu multa verdeata si o piscina marisoara in care am vazut innotand o gagica. Numai ca eu mi-am uitat chilotii de baie acasa, asa ca nu ma pot duce sa-i tin companie. Asa-mi trebuie daca n-am verificat inainte pe internet ce servicii ofera. Poate gagica era inclusa in pret, who knows?
Calator in zori
Azi la ora 4h30 dimineata eram deja in picioare gata de plecare catre aeroport de unde am zburat spre Vancouver. Spre stupoarea mea, accesul la internet la aeroportul din Montreal e restrictionat si e pe bani. Ca sa vezi nesimtire, sa-mi ceara ei bani sa postez ceva pe blog! Asa ca, in calitate de roman falnic obisnuit cu chestiile gratuite, n-am mai postat nimic.
Aeroportul foarte aglomerat pt un mijloc de saptamana la ora 6h00 dimineata, m-a intampinat cu niste agenti de paza somnorosi care m-au pus sa ma descalt si alte alea care le pateste calatoru’ pe taramurile americano-canadiene. Numai ca neavand fata de arab, nu m-au dezbracat pana la chiloti ca pe gagiul din fata mea. Cred ca nu apucasera sa-si bea cafeaua.
Am asteptat la avion vreo ora jumate, ca m-a pus naiba sa-mi fac check-in pe internet si am rezolvat formalitatile cu jumate de ora mai repede. Cum n-am avut internet, am furgasit un ziar si mi-am omorat timpul alaturi de o cana de cafea de 30 cm inaltime, care m-a tinut pana la Vancouver, unde soferul de taxi m-a intrebat in ce limba scrie pe ea. Soferul era indian, d-ala meserias cu turban albastru. Dar ajung la el mai incolo.
Loading ...