Pe la sfarsitul anilor ’90, primaria orasului meu natal era sufocata de probleme legate de comunitatea tiganeasca. Se aciuasera baietii aia oachesi intr-o margine de oras si asaltau primaria cu tot soiul de cereri bizare desi ei nu plateau taxe ca omul muncitor, ci se mutasera intr-un bloc proaspat construit, fara autorizatie, ca omul ciorditor. Cu tot cu catel purcel si cal. Fara nici o exagerare.
La un moment dat, nenea primarele, satul pana in gat de satra de tigani care lua cu asalt primaria in fiecare dimineata, a angajat niste moldoveni de peste Prut care luptasera prin Ingushetia. Niste malaci cu bratul gros cat trunchiul unui copac. Si cu ajutorul alora, i-a mutat pe tigani, mai cu forta mai cu frumosul in niste foste hale de la Avicola, proaspat renovate si mobilate. Singura problema e ca halele alea care fusesera transformare in blocuri de apartamente, erau inconjurate de gardul fostei intreprinderi.
Si intr-o zi,a venit p-acolo un nene italian, reporter la nu’s ce mare agentie internationala, care a vazut miscarea primariei drept “persecutare si relocare in ghetto-uri” a comunitatii tiganesti. Bineinteles, fara sa puna intrebari nici unora nici altora. Drept pentru care, o buna bucata de vreme orasul meu a aparut in presa internationala drept “locul unde tiganii sint bagati cu forta in ghetto-uri“.