Pe 16 aprilie, într-un articol care a nascut destul de multe comentarii, printre ele gasindu-se chiar acuzatii ca prea ma bag unde nu ma pricep, scriam :
Si pentru ca noi romanii ne pricepem la toate si eu sînt dupa doua pahare de Côté du Languedoc 2001, uite ce as face eu daca mîine m-ar suna Vantu si mi-ar propune postul lu’ ala care-i sef la Cotidianul: as da un test tuturor jurnalistilor. Daca sînt pe economic, testul ar fi din economie: ce-s alea bonuri de tezaur, cum functioneaza piata de capital, calculeaza-mi o dobanda compusa pe zece ani, calculeaza-mi rata de amortizare la un împrumut pe 10 ani, etc. Daca-s jurnalisti pe politic, le-as da test din cultura politica nationala si internationala: ce state fac parte din Grupul de la Visegrad, cum functioneaza Parlamentul European, cine era prim-ministrul Romaniei în 1929, ce-i aia glasnost si perestroika si ce vrea ele, etc. Dupa care as da afara fara mila. Nu cum fac astia acum în presa, cînd pun pe liber de-a valma. Eu as da afara exact ciurucurile si as creste productivitatea la hectar.
Astazi, 9 iulie, Pagina de Media publica un mail intern din grupul Realitatea-Catavencu, din care face parte si ziarul Cotidianul, care zice :
În acest weekend, sâmbătă şi duminică, toţi jurnaliştii Realitatea TV Bucureşti vor participa la testarea profesională. Adică vor primi de la managementul RTV şi HR 2-3 pagini cu întrebări de cultură generală, cunoştinţe profesionale şi gramatica limbii române. (să aveţi pix la voi). Este o practică în companiile care se respectă să testeze periodic nivelul profesional al angajaţilor. La RTV testarea instituţională o face audienţa. Însă în spatele reuşitei sau eşecului de rating se ascund oameni pregătiţi, foarte pregătiţi şi deloc, iar managementul vrea foarte mult să îi cunoască.
Mai mult, în acelasi articol, scriam :
As sparge Cotidianul în bucati si as creea sectiuni separate de Actualitate, Cinema, Auto, Imobiliare, Gurmand, Turism, Dispora, etc care sa arate ca niste ziare independente. Si as alcatui în fiecare zi ziarul din sectiunea Actualitatea împreuna cu una sau doua sectiuni din celelalte. Luni Auto, marti Arta si Lectura, miercuri Imobiliare si tot asa. Sambata as baga inserturi publicitare în ziar – nu carti si DVD-uri – de calitate. Pliante de firme, oferte de la Orange, etc. As muta centrul de greutate al ziarului din timpul saptamanii în week-end cînd as publica sectiuni de Timpul Liber, TV, Ghid de iesit în oras, etc. As gandi publicitatea din ziar diferit.
Aceeasi Pagina de Media, publica într-un alt articol, un interviu cu Doru Buscu, director editorial la Cotidianul
Ediţia de print a ziarului Cotidianul va fi complet relansată, spune Buşcu: “va fi un accent mult mai puternic pe secţiunile de analize, comentarii şi materiale de sinteză. În noul ziar, care va avea tot 16 pagini, dintre care vor fi între 6 şi 8 de comentarii. Zona de sport va fi foarte puţină prezentă pe print. Ea avea 2-3 pagini în ziar, iar acum va fi doar în zona de actualitate. Am constatat că sportul nu era foarte citit. Noua grilă a ziarului a fost intersectată cu două criterii: eficienţa jurnalistică plus utilitatea viitoare în structura ziarului. În primul rând, sunt unii care nu mai au un loc în noul format al ziarului. În al doilea rând, sunt cei care nu au strălucit până acum”.
Deci, da!
O variantă personalizată a tabloidului Click apare de astăzi în Italia, în şapte regiuni şi 48 de oraşe. Ziarul este scris, editat şi paginat la Bucureşti, dar este tipărit la o tipografie din nordul Italiei. În prima fază, apare doar marţi (la un preţ de 1,9 euro) şi vineri (când costă 3,9 euro, cu supliment TV şi Click jocuri).
Sursa : Pagina de Media
Se întampla sa cunosc din interior lupta pentru supravietuire a ziarelor romanesti din diaspora. Am colaborat vreo cativa ani la asezarea pe piata a (în prezent) celui mai circulat ziar românesc din Montreal, Zig-Zag Roman-Canadian, care apare bi-lunar si are un tiraj între 6 si 8 mii de exemplare pe editie. M-am ocupat de partea lor de cîstigare a pietei, de atragere de cititori prin idei inovatoare si de stabilirea unei politici de marketing care sa fie corecta dar în acelasi timp agresiva. Cînd au devenit cunoscuti, m-am retras din lipsa de timp pe care mi-l solicita acest proiect.
Împreuna cu echipa de acolo am facut din el primul ziar color din Montreal apoi primul ziar românesc care se distribuie la scara nationala (Montreal, Ottawa, Toronto, Edmonton si Calgary), primul ziar care a atras specialisti cunoscuti în domeniul lor care sa scrie articole bine tintite catre nevoile românilor de aici, primul ziar care i-a luat interviu lui Pauline Marois – sefa opozitiei oficiale din parlamentul chebecos – si lui Jean Charest – primul ministru al Quebecului, primul ziar romanesc din Montreal care a lansat o campanie de strangere de fonduri pentru inundatiile de acum cîtiva ani în Romania sau o campanie de popularizare a locurilor de munca disponibile din firme în sânul comunitatii romanesti.
Ziarul s-a distribuit de la început gratuit si a trait exclusiv din publicitatea atrasa. Pentru ca românii nu sînt dispusi sa dea nici macar 50 de centi pe un ziar romanesc. Va puteti imagina destul de usor ca în conditiile actuale de depresie economica si într-o vreme în care în America se închid ziare peste ziare, ca unui ziar comunitar nu-i este foarte usor sa se descurce. Cu toate acestea reuseste!
Aceleasi conditii se întalnesc peste tot în diaspora. Si mai mult ca sigur ca si în Italia si Spania situatia este oarecum asemanatoare. De aceea decizia unui trust ca Adevarul de a intra în diaspora cu o editie comunitara a unui tabloid foarte citit în Romania va duce la moartea ziarelor romanesti din acea zona. Care ziare încearca sa pastreze niste traditii si legaturi mai adanci cu Romania aflata dincolo de superficialitatea zilnica, legaturi pe care un tabloid nu are cum sa le mentina.
Cred ca Ministerul de Externe din Romania ar trebui cumva sa studieze aceasta problema. Sigur ca e vorba de o piata libera, dar în conditiile în care aceste ziare romanesti traiesc exclusiv din publicitate fara sa primeasca nici un fel de subventii de la statul roman asa cum primesc alte ziare ale altor natii, lupta cu un tabloid ca Click este absolut inegala.
Cumva, pe undeva, nu-i corect!
Romaniei i-ar fi fost mult mai usor sa combata criza economica daca am fi avut excedent bugetar in ultimii doi ani premergatori crizei, a declarat marti Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, in cadrul unui discurs sustinut la Academia Romana. (Sursa Hotnews)
Tare Isarescu asta! Cu alte cuvinte, daca am fi cheltuit mai putin decât am castigat am fi avut pe ce pune mana în vremuri de rastriste. O fi greu sa vii cu declaratii din astea pe care le poate emite si nea Pamfil si sa le prezinti ca solutii? Bre’ nene Isarescule, lasa astea cu « ce-ar fi fost daca » si apucati-va de treaba odata, ca trece criza pana va miscati voi!
***
Polonia intentioneaza sa ceara Fondului Monetar International (FMI) sa ii asigure o linie de credit in valoare de 20 miliarde de dolari, a declarat ministrul de finante polonez Jan Rostowski, potrivit AFP. (Sursa Hotnews)
Da, numai ca nu mai departe de acum o luna, acelasi ministru polonez al finantelor facea rahatul bici cu urmatoarea declaratie:
Potrivit ministrului de Finanţe polonez, Jacek Rostowski, Polonia vrea doar să fie donor în relaţia cu FMI, urmând ca această calitate să o deţină la comun cu restul ţărilor europene care vor ajuta Fondul cu un pachet total de 75-100 miliarde dolari. Din această sumă, 1,5 miliarde dolari ar urma să fie contribuţia Poloniei. “Să facem odată diferenţa între ţări precum Ucraina care au nevoie de un ajutor financiar de la FMI şi Polonia care nu are nevoie de banii FMI-ului. FMI are nevoie de banii noştri“ a declarat ministrul polonez. (Sursa Capital.ro)
Adevarul este ca paztachine politice sînt peste tot!
***
Principele Radu Duda, primul candidat la alegerile prezidentiale, a fost timp de sase ani subventionat de statul roman cu aproape 1 milion de euro pentru a face lobby si pentru a promova Romania peste hotare. Potrivit rapoartelor anuale intocmite de Duda in calitate de reprezentant special al Guvernului Romaniei pe probleme de integrare, cooperare si dezvoltare durabila, el a promovat Romania si in destinatii exotice precum Polul Nord si Senegal. Pentru a promova imaginea Romaniei in lume, principele a participat la un seminar pe tema incalzirii Globale la Polul Nord. (Sursa Hotnews)
Cum naiba a ajuns Radu Duda taman la Polul Nord sa participe la conferinte? Din bruma de geografie pe care o stiu eu, Polul Nord este în mijlocul Oceanului Arctic, deci conferinta ar fi trebuit sa aiba loc pe un vapor, corect? Sa vedem ce declara împricinatul :
Dupa o scurta asteptare, am plecat cu un avion mai mic, al companiei Air Greenland, vopsit in rosu cu buline albe, catre orasul Ilulissat, un fel de asezare de poveste, cu casute de lemn vopsite in galben, rosu, verde, albastru si crem. De acolo o mica ambarcatiune ne-a dus, printre aisberguri si albatrosi, spre nava Fram, mare si impunatoare. Fiindca ora era destul de tarzie, am luat doar cina, urmand ca simposionul sa inceapa a doua zi. (princeradublog)
Sa ne uitam un pic si pe harta :
The nearest land to North Pole is usually said to be Kaffeklubben Island, off the northern coast of Greenland about 700 km away. Ilulissat is a town in the Qaasuitsup municipality in western Greenland, located approximately 200 km (120 mi) north of the Arctic Circle. (Wikipedia)
Aha! Deci nici vorba de Polul Nord. Nava Fram era stationata la 200 km nord fata de Cercul Polar, în dreptul localitatii Ilulissat din Groenlanda. Care se afla pe coasta de vest, cam pe la jumatatea insulei. Pana la Polul Nord mai erau minim 2000 km.
Da’ suna mai pompos sa zici ca Duda a cheltuit banii guvernului pe o conferinta la Polul Nord! Suna asa, exotic si de neacceptat, asa ca fraierii care au lipsit la orele de geografie pun botul. E ca si cum s-ar duce cineva la Bucuresti si ar spune ca de fapt a fost la Paris. Pana la urma amandoua orasele sînt în Europa, nu?
Cica un american expert în comunicare, a tinut o conferinta în Romania la care au fost prezenti mai multi ziaristi. Zilele astea, cîndva! Si m-a durut la basca suficient de tare încat sa nu ma intereseze nici cum îl cheama, nici despre ce a vorbit. Dar mi-a trimis un amic doua vorbe de-ale americanului si în baza lor va scriu si voua o parere, ca sa aveti ce citi cînd stati pe buda. Caci îmi închipui ca blogul asta e atât de valoros in opinii, încat va scoateti la imprimanta articolele si le cititi cînd aveti timp ca sa le patrundeti profunzimea.
Asa!
Deci, americanul asta de care va povestesc, s-a uitat lung la ziaristii prezenti la conferinta lui si le-a zis cu mila : « Multi dintre voi sînteti niste zerouri în presa. Scrieti articole pe care nimeni n-ar da nici un leu. În schimb vad în sala bloggeri care scriu de zece ori mai bine ca voi, luzarilor! »
Sau ceva în genul! Posibil sa mai fi pus de la mine.
Deci ziaristii din sala au ras jenat, crezand ca omul se tine de glume. Poate ca se tinea, habar n-am! Poate încerca sa-l copie pe nenea ala de la Oracle care le-a spus cam acelasi lucruri unor studenti la Harvard. Dar pentru ca-i week-end si m-am relaxat alaturi de un pahar de vin si o femeie frumoasa, o sa va arat ceea ce este evident, ca mi-e mila de voi cînd va vad în ceata! Tineti-va bine de scaune ca se pravale peste voi adevarul :
De cînd trebuie sa fii ziarist ca sa scrii bine?
Cine-i cretinul care a inventat Facultatea de Jurnalism? Este ca si cum l-as crede filozof pe unul care a absolvit Facultatea de Filozofie. Faptul ca ai terminat o facultate, nu te face profesionist în meseria respectiva. Cei mai buni jurnalisti din Romania nici n-au calcat prin Facultatea de Jurnalism. Luati pe cine vreti voi, de la Eminescu pana la Traian Ungureanu. Toti marii jurnalisti ai Romaniei au devenit mari prin pasiune si talent. Nu vi se pare normal ca niste bloggeri sa scrie mai bine decat marea majoritate a jurnalistilor? Mie da! Si acum sa va lovesc cu al doilea adevar:
Cine da prestanta si faima unui ziar?
Aia care scriu în el. Uitati-va la lista de editorialisti de la Evenimentul Zilei sau Romania Libera sau Ziua sau care or mai fi. Numai ciurucuri. Numai necunoscuti care au impresia ca a-ti vedea numele în ziar te face ziarist sau editorialist. Oameni care se documenteaza de la TV sau pe internet si dupa aia scriu si ei repede un articol. Si în general habar nu au despre ce vorbesc. Asta pot s-o fac si eu stand pe scaun la 15 mii de km de Romania si pun pariu ca daca ma concentrez scriu mai bine decat majoritatea dintre ei. Da’ noroc ca nu ma concentrez prea tare, ca sa le iau pâinea de la gura!
Un ziar are nevoie de oameni buni, de formatori de opinie ca sa fie mare. Si de o echipa de robotei care sa munceasca cît mai profi. Dar numele vand ziarul. Daca privim lucrurile în acest fel, realizam ca nu conteaza daca acea echipa scrie un ziar online sau unul pe hartie. Va avea aceeasi audienta, poate chiar mai mare.
Sa exemplificam, ca-mi pareti cam bulversati!
Ïn timp ce în toata lumea se închid ziare si se concediaza oameni, La Presse - cel mai mare ziar de limba franceza din Montreal si care se adreseaza unei piete de numai 8 milioane de oameni – are 549.000 de exemplare vandute în fiecare sambata. Juma’ de million! Mai mult decat primele 5 ziare ca tiraj din Romania, luate împreuna si care se adreseaza unei piete de 22 de milioane. Si este de o calitate exceptionala. A castigat zeci de premii internationale pentru reportaj si documentare, pentru grafica si pentru fotografii de exceptie. Si în timp ce toate ziarele din jurul lui mor sau îsi diminueaza tirajul, La Presse creste în fiecare an. Nu-i bizar într-o epoca în care se spune ca printul este depasit si ca toate ziarele ar trebui sa treaca pe online?
NU!
Ce-l face atat de bun? Oamenii! Are editorialisti care scriu de 30 de ani în acelasi ziar. Are reporteri care-si misca curul pe teren si se baga în toate cotloanele pentru a face anchete. Are fotografi de exceptie care-i însotesc pe reporteri si vin cu fotografii încadrate perfect. Are jurnalisti specializati în economic, care daca-l suna pe directorul de la Banca Canadei la doua noaptea, ala nu îndrazneste sa-i refuze.
De ce?
Pentru ca stiu cum s-o faca. Stiu sa scrie o ancheta ca un roman. Fara sa acuze sau sa inventeze, fara sa presupuna sau sa traga concluzii aiurea. Doar prezinta faptele si dovezile, împreuna cu opinia tututor partilor implicate. Dar scriu frumos. Nu scriu sec pur si simplu. Scriu cu seva. Cînd citesti, parca ai fi acolo.
Si poate ca sînt prost informat, dar nu stiu sa exista o facultate de jurnalism în Quebec. Dar exista mai multe facultati de litere si stiinte umane. Unde se intra pe baza de aptitudini, exact ca la Academia de Arte sau la Arhitectura. Nu le ai cu scrisul, nu intri! Pricepeti diferenta?
***
Si pentru ca noi romanii ne pricepem la toate si eu sînt dupa doua pahare de Côté du Languedoc 2001, uite ce as face eu daca mîine m-ar suna Vantu si mi-ar propune postul lu’ ala care-i sef la Cotidianul: as da un test tuturor jurnalistilor. Daca sînt pe economic, testul ar fi din economie: ce-s alea bonuri de tezaur, cum functioneaza piata de capital, calculeaza-mi o dobanda compusa pe zece ani, calculeaza-mi rata de amortizare la un împrumut pe 10 ani, etc. Daca-s jurnalisti pe politic, le-as da test din cultura politica nationala si internationala: ce state fac parte din Grupul de la Visegrad, cum functioneaza Parlamentul European, cine era prim-ministrul Romaniei în 1929, ce-i aia glasnost si perestroika si ce vrea ele, etc. Dupa care as da afara fara mila. Nu cum fac astia acum în presa, cînd pun pe liber de-a valma. Eu as da afara exact ciurucurile si as creste productivitatea la hectar.
Dupa care as negocia cu niste personalitati publice din toate sferele sociale si as încerca sa-i atrag sa scrie editoriale în ziar. Sau articole de opinie. I-as propune lui Rebengiuc si lui Marin Moraru sa scrie odata pe luna despre teatru. I-as propune lui Dan Dubina – unul din marii ingineri ai României – sa scrie odata pe luna despre infrastructura, la modul general, sa priceapa si badia de la tara. I-as propune lui Gheorghe Hagi sa scrie odata pe luna despre fotbal si l-as ruga sa-si angajeze o secretara care sa-i puna cuvintele în ordine. I-as propune lui Miles Mogulescu – un avocat american în show-bizz-ul american, fost Vice-Presedinte la MGM si un insider la Washington – sa scrie despre viata publica si politica în America. I-as propune lui Dan Hanganu – unul din marii arhitecti canadieni de origine romana – sa scrie despre arta si arhitectura. Si asa mai departe. As cauta valori în tara si în afara si as încerca sa le atrag sa scrie la ziar. Si as angaja doi bloggeri sa scrie un foileton care sa apara zilnic în ziar.
As sparge Cotidianul în bucati si as creea sectiuni separate de Actualitate, Cinema, Auto, Imobiliare, Gurmand, Turism, Dispora, etc care sa arate ca niste ziare independente. Si as alcatui în fiecare zi ziarul din sectiunea Actualitatea împreuna cu una sau doua sectiuni din celelalte. Luni Auto, marti Arta si Lectura, miercuri Imobiliare si tot asa. Sambata as baga inserturi publicitare în ziar – nu carti si DVD-uri – de calitate. Pliante de firme, oferte de la Orange, etc. As muta centrul de greutate al ziarului din timpul saptamanii în week-end cînd as publica sectiuni de Timpul Liber, TV, Ghid de iesit în oras, etc. As gandi publicitatea din ziar diferit. As oferi discounturi la magazine sau librarii abonatilor, exact cum fac companiile. Esti abonat pe un an? Ia d-aici un card de membru si cu el ai reducere de 20% la Orange sau la magazine de tzoale sau la carti de la Libraria Humanitas din toata tara. Iar reducerile astea s-ar regasi în contractele de publicitate dintre ziar si companii.
As stabili o politica editoriala a bunului simt. As interzice tuturor jurnalistilor mei sa detina blog personal care nu e legat de ziar. Ai ceva de spus pe blog? O faci pe sectiunea ta din pagina de web a ziarului. Nu faci asta, esti out! As interzice jurnalistilor mei sa apara în emisiuni de cacat la televiziuni, mai ales la emisiuni care nu au legatura cu specializarea lui sau cu ce scrie el în ziar. As da liber jurnalistilor mei sa apara în orice emisiune la televiziunile din afara trustului, daca respecta regula de mai sus.
As institui un cod de etica al profesiei pe care toata lumea sa-l citeasca si sa semneze ca a luat la cunostinta. As penaliza orice jurnalist care prezinta reportaje rau-voitoare, fara documentare prealabila sau pe care l-as prinde ca ia spaga sau ca se afla în conflict de interese.
Si mai ales, în calitate de sef la Cotidianul nu as apare NICIODATA în presa, emisiuni TV sau radio. N-as avea timp!
Noroc ca nu ma suna Vantu!
UPDATE: Am scris articolul asta vineri la ora 20h30. Ia priviti ce coperta are LaPresse în dimineata de sambata. Click pentru marire! Cautati ce scrie în dreptunghiul rosu din stanga jos. Este ca sînt mai tare decît Carmen Hara? Se sparie gandul, domnule, se sparie gandul!
Puteti citi articolul despre Dan Hanganu AICI, împreuna cu o biblioteca multimedia a realizarilor sale si a casei sale din Montreal. Daca nu stiti franceza, uitati-va la poze, na!
1. Toate celelalte ziare din Vest, pe care le copiati cînd vine vorba de stiri externe, au cont. Daca voi nu va faceti, o sa pareti niste fraieri în urma cu tehnologia.
2. RSS este depasit. Motoarele care alimenteaza RSS-ul va viziteaza pagina de ziar odata pe ora? Cu Twitter stirile ajung la abonatii vostri în timp real. Bineînteles, asta ar presupune sa publicati articolul online în acelasi timp cu postul vostru de Twitter, dar s-o gasi careva sa va învete cum sa faceti!
3. Puteti sa scrieti pe Twitter de oriunde, inclusiv de pe buda cu telefonul mobil în brate. În caz de breaking news nu mai trebuie sa fugiti în redactie, puteti sa scrieti stirea direct pe pagina de twitter a ziarului si dupa aia sa verificati din trei surse independente. Daca se confirma, ati fost primii si dovada e pe Twitter. Daca nu se confirma, nu-i problema, cine citeste Twitter-ul?
4. Toti jurnalistii vostri plini de deontologie si-au facut deja conturi personale pe care dau stiri ce ar trebui sa apara mai întai în ziar, ca doar voi îi platiti. Daca va faceti cont de Twitter, nu vor avea motive sa dea ei stirea mai întai pe blogul/ contul lor. Pentru ca Twitter e accesibil de oriunde, remember?
5. Daca stati toata ziua pe internet ca sa scrieti ziarul si ati desfiintat meseria de reporter de investigatie, de ce sa nu profitati de asta? Plus ca se pot introduce mesaje publicitare sub forma de update-uri si veti sti exact cîti cititori sau urmaritori ati lovit cu ea.
6. Nu-s motive suficiente? Atunci scoateti masina de scris din sertar si scrieti-va demisia. Vor fi altii care va vor lua-o înainte!
Ah, da! Eu n-am cont pe Twitter si nici nu urmaresc pe nimeni. Pentru ca Twitter este apogeul exhibitionismului. Dar pentru voi reprezinta urmatorul pas spre viitor!
De ce simt nevoia ziaristii sa-si faca blog? Ce e cu moda asta? Blogul este prin definitie un instrument de comunicare care ar trebui sa ramana apanajul celor care nu au cum sa-si faca cunoscute ideile si opiniile altfel decat scriind online. Ziaristii au ziarele la care scriu. Au ceva de zis? Sa scrie la ziar. Oare nu li se pare nimic în neregula daca numarul cititorilor lor de blog e mai mare decat cel al cititorilor articolului lor de ziar? Nu ma refer aici la presa scrisa ci la ziarele care apar pe net. Oare lui Tolontan, ca sa dau doar un exemplu, nu i se pare curios ca mai multa lume îi citeste blogul decat editorialele din Gsp? Atunci ce dracu mai cauta în functia aia de redactor-sef? Si cand are el timp sa-si scrie si blogul si sa managerieze ziarul si sedintele de redactie si emisiunile TV?
Nu pot sa înteleg fenomenul asta. Blogosfera romaneasca a fost invadata de ziaristi, vedete si politicieni. Adica exact aia care au la dispozitie si alte mijloace de comunicare decat blogul. Cum dracu au ajuns toti sa-si faca blog ca sa-si exprime o idee? Cat de idiot trebuie sa fii ca politician ca sa nu reusesti sa convingi o televiziune sau un ziar sa-ti preia o idee sau un comunicat? Ce trebuie sa fie în mintea unei vedete ca sa ajunga sa-si faca blog cand toate televiziunile si revistele de scandal romanesti sînt la pânda sa le preia pâna si oftatul de dupa? S-au terminat canalele de comunicare clasice? A ramas blogul ultima speranta?
Blogosfera nu-i a voastra, ba! Ideea originala era de comunicare între oamenii care au ceva de spus si nu au cum s-o faca altfel si alti cititori la fel de inteligenti ca ei. Ce puii mei cautati voi în toata povestea asta? Ia sa-mi dati voi mie spatiul vostru la ziar sau la televizor si lui Fluture si lui No Excuses si lui Groparu sau Alex Brie ca sa ne exprimam si noi ideile în mediul vostru de comunicare, daca considerati ca acesta nu mai corespunde exigentelor voastre.
Caci alt motiv pentru care ati invadat blogosfera nu vad. Decat acela ca voi trebuie sa fiti prezenti în tot si în toate. Si sa nu-mi veniti cu motive puerile de genul “pe blog scriu altfel/altceva decat la ziar”. Daca asta e motivul, faceti-va blog sub nume de împrumut. Nu mai bloguiti sub numele vostru celebru de la ziar, sau televiziune caci asta îmi suna foarte tare a “concurenta neloiala”. Chestiile astea cu “am aflat informatia si o dau mai întai pe blog” ar trebui sa va coste capul. Dar, de, cum tot voi sînteti sefii la ziarele alea, cine naiba sa va dea afara?
Abia ajuns de la Vancouver, n-am apucat inca sa desfac valiza si trebuie deja sa o fac pentru Romania. De unde rezulta ca sunt un pic cam prins cu pregatirile si nu mai apuc sa scriu pe blog. Sunt mort de oboseala si in mod evident inca un drum de 10 ore n-o sa ma odihneasca. Dar voi recupera, caci jetleg-ul nu iarta si mi-e clar deja ca vreo doua nopti le voi petrece cu ochii in tavan.
Am fost azi cu un coleg sa vad meciul cu Franta intr-un La Cage aux Sports. S-a nimerit perfect in pauza de masa de la pranz. Plin de francezi sau admiratori de-ai lor si de romani care erau veniti de pe la companiile din jur. Toti am reusit sa vedem doar prima repriza si ceva din a doua, insa aud ca n-am pierdut mare lucru. Cumva am reusit sa ma detasez de fotbal si de pasiunile pe care le naste. Sincer, habar nu am macar orasul in care s-a jucat, ori tara (Austria ori Elvetia), asa cum nu stiu daca pot recita toti jucatorii nostri. Asta nu ma face insa sa urmaresc un meci cu mai putina placere. Insa ma face sa-l privesc mai detasat.
