A început!

Ïn timp ce Europa este sub zapezi, aici pe banchiza canadiana soarele este atotputernic. La o medie de aprox 10 grade ziua si minus 3 noaptea, putem spune fara teama de a gresi ca sezonul de gratare s-a deschis. Cel putin în curte la mine.

Ïn imagine – aripioare de pui marinate la gratar. Miam!

Spalatul vaselor, inamicul barbatului

Sînt curios cam cum arata ziua libera perfecta pentru voi. Presupunând ca ati avea zile libere, bineînteles. în cazul meu, ziua perfecta ar fi cea în care n-am de spalat mai mult de o chiuveta de vase. Nu ca m-ar deranja sa spal vase, doamne-fere. Nu! Doar ca mi se pare de neînteles cum se face ca eu spal mai multe vase într-o zi decît spala aia de la restaurantul din colt într-o saptamâna.

Uite ieri, am spalat 8 chiuvete pline. Si as vrea sa mentionez ca nu am mâncat decât de doua ori. Iar capacitatea chiuvetei mele este mai mare decât a unei cesti de cafea. Prima data am tras o tura de încalzire pe la 8h30 cu niste farfurii, cani si tacâmuri rezultate dupa micul dejun, nimic extraordinar. Am trecut dupa o ora prin bucatarie sa-mi fac un plin la cana de cafea si aruncând o privire în chiuveta am constatat ca era plina ochi cu oale si alte diverse. M-am uitat în stanga si în dreapta, nimeni. Am ridicat din umeri, mi-am suflecat mânicele, am abandonat ideea citirii ziarului si degustatului cafelei si am purces la treaba. Cînd am terminat, mâinile îmi erau usor încretite.

Mai peste doua ore iar am avut drum prin bucatarie, de data asta în cautarea unei fructe. Chiuveta plina ochi. Lucrul dracului! Am strigat-o pe nevasta-mea si am întrebat-o daca ea este cea care-mi umple chiuveta. Mi-a raspuns afirmativ, spunând ca a transferat o parte din mâncarea din frigider în niste oale mai mici, sa faca loc. Si p-alea mari le-a dat la spalat. Cum ar veni, ma gândeam eu amarât, a facut loc în frigider murdarind alte oale. Mi-a mai luat un sfert de ora sa le termin si p-astea. Iar de fructe am uitat.

Peste înca o ora, pe la prânz, mi se facuse de-o bere dar nu îndrazneam sa ma duc sa-mi iau de frica ca o sa vad chiuveta plina. M-am apropiat tiptil în vârful picioarelor, de intrarea în bucatarie si am aruncat o privire dupa colt. Chiuveta plina. Pfoai de mine, daca nu era sa cad jos! Iar strigat la nevasta, iar primit explicatii ca uitasem la tura precedenta sa scot tigaile si tavile din cuptor si sa le spal si p-alea. Îmbufnat, am scos doza de bere de 500 ml si da-i si lupta. Spalam o tigaie, trageam un gât de bere. Si btot asa.

Dupa masa de prânz deja mi se zbatea un ochi cînd ma uitam la chiuveta. De data asta, ca sa nu mai gresesc, sotia îmi adusese la botul calului (a se citi chiuveta) toate vasele de spalat din bucatarie. Doua chiuvete pline. Mi-a luat vreo 40 de minute sa termin tot. 40 de minute din timpul meu liber în care puteam sa…ah, pe cine mint eu? Oricum nu aveam ceva mai bun de facut decît sa spal vasele.

Pe la sapte seara, înainte de masa de seara am intrat în bucatarie înarmat cu o noua rezerva de detergent lichid de vase si doi bureti noi. Ca aia de dimineata nu mai erau buni de nimic dupa atâta frecat. Chiuveta goala! Sa nu-mi cred ochilor. Bai, nu se poate, extraordinar! Cum de am scapat?, ma gândeam fericit. Sa sun un prieten sa-i dau vestea cea buna, sa ma laud pe Twitter sau sa ies in aleea din fata casei si sa-mi urlu împlinirea. Si când am facut stânga împrejur sa-mi îndeplinesc gândurile, zdrang, m-am împiedicat de o lada de 24 de sticle goale de vin. Care-si asteptau rândul la spalat, dupa care sa fie rânduite frumos în magazie sa se astearna praful pe ele.

As fi înjurat daca as mai fi avut puteri. Dar îmi era frica ca n-o sa mai am forta sa termin de spalat sticlele.

Ultima tura am tras-o la zece seara, cu ochii cazându-mi în gura de oboseala. Vasele de dupa masa de seara, of course. Si când am reusit sa termin, cu mâinile zdrente de la contactul prelungit cu apa si detergentul de spalat vase, m-am târat în sus pe scari si m-am lasat sa cad lat de oboseala în patul conjugal. Iar cînd sa adorm, o voce suava îmi sopteste la ureche ”Dragule, sper ca n-ai uitat sa dai drumul la masina de spalat vase, nu? Ca e plina cu vesela si paharele de la petrecerea de ieri”

Mai e nevoie sa va spun ca era cît p-aci sa sun la 1-8000-VESELA sa vina aia sa ma salveze?

Culinary Delights

Each time I go on vacation outside Canada, I try to mingle in the local culture. To feel the beat. To eat their traditional food. To listen to their music or to browse some local markets. And each time I return to Montreal, I am looking to extend my beautiful foreign experiences by searching the same feeling around me. For example, by going to a Caribbean festival or a Portuguese restaurant where each time I am in search of that old sensation that I returned in a place I loved.

Let’s take bouillabaisse. Where you can eat a traditionally, carefully prepared …

Restul l-am scris pe lightplay.ca

Ce-mi doresc de la banca mea

Banca cu care fac cele mai des afaceri, Royal Bank of Canada, este în general o banca foarte atenta la relatia cu clientul. I-am ales ca banca înca de cînd eram în Romania în baza relatiei lor speciale cu BCR. Prin ei mi-am transferat toti banii din Romania la un cost de transfer minimal si de la ei am avut primele carti de credit. Acum, fiind de vreo 7 ani împreuna, relatiile sînt si mai bune ca la început. Dar totusi, ca toate bancile mari, din când în când mai da si ea cu bâta în carul cu oale.

1. Mi-ar place ca banca sa se deschida mai devreme. Eu ajung la birou la 9h00 dimineata în timp ce ei deschid la 10h00. Foarte incomod pentru mine.

2. În acelasi timp, mi-ar place ca banca mea sa închida mai târziu. De obicei, în afara de joia cînd au program pâna la 20h00, în fiecare zi închid la ora 17h00, aceeasi ora la care eu ies de la birou. Iar ghiseele se închid de fapt la ora 16h00. Nici o sansa sa faci vreo operatiune bancara.

3. Asta înseamna ca daca vreau sa nu astept pâna la prima joi seara, trebuie sa-mi sacrific prânzul si sa merg în pauza mea dintre 12h00 si 13h00. Faza e ca doau doua ghisee sînt deschise din sapte, pentru ca (lucru de mirare) restul casierelor sînt în pauza de prânz, tabarnak! Bineînteles conform legilor lui Murphy, doar atunci se formeaza cozi imense, pentru ca au si altii aceeasi idee ca mine.

4. Mi-ar place foarte mult ca acei casieri care sînt totusi disponibili, sa nu stea de vorba atâta între ei. Majoritatea par sa se simta foarte bine stând la cioace exact cînd îmi rup eu din timpul meu de papica, cînd de fapt ar trebui sa se miste super fast, exact ca bucatarii de la restaurantul italian din colt care la ora prânzului par a fi pe perfuzii cu adrenalina, în timp ce în afara orelor de mâncat se plictisesc cu gratie.

5. Mi-ar place ca aceeasi casieri sa nu mai afiseze o mina de super-sictir si oboseala. Daca-i cineva care ar trebui sa fie sictirit, ala-s eu, clientul.

6. Mi-ar place si sa existe niste reguli care sa explice bancii ca daca eu îi dau banii mei sa se joace cu ei, mi-ar place sa primesc în schimb o dobânda lunara care sa însemne dupa taxe, ceva mai mult decît doua cafele la Starbucks-ul din colt. Ar fi uber-cool.

7. Mi-ar place sa existe si niste reglementari care sa împiedice o banca sa plateasca salarii si bonusuri anuale care depasesc profiturile ei. Tare misto ar fi!

8. Dar cel mai mult si mai mult mi-as dori sa-mi promita ca n-o sa-mi piarda investitiile facute prin ei, indiferent ce s-ar întâmpla cu economia. Da, as putea plasa economiile în fonduri garantate de stat, dar cu dobânda primita n-as putea sa platesc nici macar hostingul la blogul asta.

Cam asta mi-as dori eu de la banca mea. Voi ce v-ati dori de la banca voastra?

Care este

A aparut la Editura ASA NU, Culegerea de Texte apartinând lui Marean ‘’Care este’’ Vanghelie. Iata cîteva citate antologice :

- Nu exista fiinta umana, fie ca locuieste în Africa, în Asia sau în Rahova, care sa nu fi vazut un film, sa nu fi rupt o floare, o fata sau un baiat, dupa cazul care este fiecare.

- Numai cine nu lucreaza nu poate sa i se impute ca poate sa fie si mici greseli.

- De cînd ma stiu eu copil, ma urcam în pom si mâncam corcodusi.

- Cine nu are loc de mine, nu ma intereseaza. Sa se înghesuieste!

- Acel tânar care s-a transformat în 300 este vorba de unul singur.

- Soarta mea a fost hotarâta de destin.

- Vocea mea se va face auzita oriunde. Si pe sub apa!

- Sînt oameni tineri care sînt prezenti aici în fata si pe care vreau sa le multumesc.

- În ultimii cinci ani este anormal sa mergem cu masinile si cu transportul în comun care mergem.

- Deci prezenta mea e datorita starii Bucurestiului în care ne aflam.

- Sint atât de nervos si suparat, încât nu vorbesc decât administrativ.

- Eu am sa-l scot pe Gigi Becali din politica pentru ca si Gigi Becali m-a scos pe mine din sarite.

- Si într-un pom daca ma puneti, eu am puncte de vedere.

Culegerea de Texte semnata olograf de autorul ei poate fi comandata în persoana la sediul Primariei Sectorului 5 din Capitala, etajul doi, a treia usa pe dreapta.

Ce se întampla cu prezentatorii BBC?

Acum o luna si ceva, un prezentator BBC - Ashley Blake - a fost arestat si acuzat de ultragiu si cafteala unui adolescent într-un bar, posesie de arma alba si alte chestii urâte. Dupa doua saptamâni, prezentatorul BBC Ray Gosling, a recunoscut în timpul unei emisiuni ca si-a ucis iubitul bolnav de SIDA acum multi ani, într-un moment de neatentie al medicilor. Ca urmare, a fost si asta arestat si luat la puricat de catre autoritati. Iar ieri alt prezentator BBC, Kristian Digby, a fost gasit mort în apartamentul lui ca urmare a unui joc sexual din categoria ‘’cît de mult pot sa ma spînzur în timp ce ma masturbez’’, jocul favorit al raposatului David Carradine.

În mod curios sau nu în exact aceasta perioada, BBC Media Group îsi restrânge activitatile si face loc concurentei. Nu stiu daca prezentatorii BBC sînt stresati la serviciu de fac atâtea tâmpenii în ultimul timp. Poate ca îi invidiaza pe colegii lor de la France Telecom care stau la coada sa se arunce pe fereastra. Tinând cont de milenara rivalitate dintre englezi si francezi, poate ca prezentatorii BBC s-au gândit sa le fure putin prima pagina a ziarelor, francezilor.

Era o vreme cînd BBC reprezenta profesionalismul în mass-media. Acum mi-e frica sa ma mai duc pe site-ul BBC World ca nu cumva sa aflu ca Jack the Ripper era de fapt prezentator BBC.

Dilema hainelor Cenusaresei

‘’…A doua zi, cele doua surori vitrege se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea, mai frumoasa decat întaia data. Printul nu se misca de langa ea si, cum fata se distra de minune, uita de povetele zânei bune. Cand auzi prima bataie a orologiului, de la miezul noptii, se ridica si fugi sprintena ca o caprioara.

Printul o urma, dar nu o prinse. In graba, se intampla sa-i cada un condur din sticla, pe care printul il culese. Cenusareasa ajunse acasa fara caleasca, fara lachei si cu hainele ponosite.’’

Cunoasteti cu totii povestea Cenusaresei, nu? Ei bine, cînd eram mic si ascultam aceasta poveste citita de bunica . . .

Restul l-am scris pe lightplay.ca

Romantism pe butelca

Aseara am observat ca mi s-a terminat provizia de vin Côtes des Languedoc asa ca am fost nevoit sa cobor în camera rece si sa-mi extrag una butelca de vin rosu din colectia personala, Côtes du Brulhois productie 2006, medaliat cu aur la Paris. Chiar înainte sa-i dau cep, am observat urmatoarele etichete pe sticla

En 1574, Charles de Balzac, dit le “Bel Entraguel”, Seigneur de Dunes, fut l”amant de la Reine Margot.
On ranconte les avoir apercus une nuit dans un carrelot (petite ruelle) de la bastide, tendrement enlaces sous la lumiere pale de la lune. On dit meme qu”une coupe argentee de vin de Brulhois aurait ete l”instigatrice de cette rencontre…
Issu des cepages Merlot, Tannat et Cabernet, le “Carrelot de Anants” tout en rondeur, gouyelant aux aromes des petits fruits rouges, accompagnera merveilleusement viandes en sauces, viandes grilles, fromages et charmera vos repas comme il a charme, il y a quatre siecles, les rencontres de Charles de Balzac et de la Reine Margot

Traducere, pentru anglofoni si franco-afoni

In 1574, Charles de Balzac, zis si ‘’Frumosul Entraguel’’ (familie nobiliara franceza – nota mea), Senior de Dunes, fu amantul Reginei Margot (Marguerite de Valois, sotia lui Henric al IV-lea – nota mea)

Se povesteste ca ar fi fost zariti într-o noapte, pe o ulita (mica straduta) a bastidei (bastida - orasel de provincie din Sudul Frantei, fortificat – nota mea), înlantuiti tandru sub lumina pala a lunii. Se spune chiar ca o cupa de argint de vin de Brulhois ar fi fost instigatoarea acestei întalniri..

Ivzorât din lastari de vie de Merlot, Tannat si Cabernet, ‘’Ulita Amantilor’’ cu rotunjimea lui, debordând de arome de mici boabe rosii, va acompania minunat fripturi în sos, gratare, brânzeturi si va fermeca mesele dvs la fel cum a fermecat, acum patru secole, întalnirile dintre Charles de Balzac si Regina Margot.

Dupa cum puteti vedea, putem spune fara teama de a gresi, nu doar In Vino Veritas dar si In Vino Fabula.

Bine, nu ar trebui sa va pregatiti examenul de istorie citind etichete din astea. Marguerite de Valois, alias Reine Margot, nu avea cum sa se plimbe în 1574 sub clar de luna prin Sudul Frantei la bratul amantului sau pentru simplul fapt ca din 1572 pâna în 1576 a fost sub arest la Luvru, arest ordonat de mama ei regina Catherina de Medicis. Stim ca în poveste e vorba de Sudul Frantei, pt ca bastide înseamna orasel fortificat si este o denumire folosita doar in Languedoc, Gascogne si Aquitane, provincii din sud învecinate cu Spania.

Asta este doar o Fabula, adica o poveste. Dar interesanta mai ales pentru fraierii de consumatori care au nevoie de povesti ca sa deguse un vin bun.

Urmatoarea pagina »